ARTIFICII HIBERNALE

MOŞ CRĂCIUNUL TRANZIŢIEI

Cum acuma-i prea sărac,
Nu-i mai trebuie un sac;
Ca să ne aducă-un dar
E prea mult şi-un buzunar!

DEZAMĂGIRE

Degeaba-aştept pe Moş Crăciun
Când seara lin se lasă,
C-a îngheţat, ieri în ajun,
La un vecin în casă!

IARNA ÎNFOMETATULUI

Nu mai am de ce mă teme,
Iarna este un câştig:
Dacă vine mai devreme,
Moare foamea mea de frig!

IARNĂ ROMÂNEASCĂ

E atâta de frumoasă
Că ai vrea să ieşi din casă,
Poate nici nu ai greşi,
Că, de frig, n-ai mai muri!

GERUL DIN CASĂ

Gerul nu l-aş mai avea,
Geamul de n-ar îngheţa;
Ca să-mi cumpăr termopane
O să-mi vând nişte organe!

Mircea Micle

MOŞ CRĂCIUN

Aşteptăm cu drag Crăciunul
Cel cu “steaua sus răsare”;
Vine greu, dar vine Bunul,
C-are… taxe în spinare.

DE REVELION

Unii şi-l petrec la mare,
Alţii peste trei hotare,
Numai eu, pensioner,
Trag cu ochiul la… pahar.

Nistor I. Bud

IARNA

Cum o fi, de noi se ţine,
Să ne certe şi răsfeţe;
Poate să ne facă-un bine:
Numai criza… s-o îngheţe.

PROTEJARE

De gripa nouă, zis porcină,
Mă apăr dacă-s temerar:
Voi şterge cu batista fină
Şi pe Ignat… din calendar.

Ioan Şiman

DEFINIŢII EPIGRAMATICE

Oratorul

Cu atenţie-l ascult
Cât de mult vorbeşte…
Spune, uneori, mai mult
Şi decât gândeşte.

Reţeta

Aceasta, toată lumea ştie,
Că este-un petic de hârtie,
Eliberat de doctor X,
Bilet de voie pentru Styx.

Tezaurul

Una, două tone de-aur
Reprezintă un tezaur,
Ruşii nu ni l-au luat,
Noi l-am dat, ei l-au “păstrat”!

Toba

E mezel şi instrument
Care face gălăgie,
Pentru multă vorbărie
Este de “eşapament”.

Ţiganul

E nomad şi este om,
Unii, azi, îi zic şi rrom
Eu prefer, ca multă lume,
Băutura cu-acest nume.

Umbra

Uneori e-n urma ta,
Alteori o poţi călca,
Doar atuncea nu e bine
Când mai mare-i ca şi tine.

Valsul (“Dunărea albastră”)

In frumoasa ţară-a noastră
Dans e, ce te duce-n rai,
Dunăre doar dacă ai
Nu şi-o viaţă prea albastră.

Vipera

E-o reptilă-otrăvitoare
Şi-are tare mult venin,
Te-otraveste din senin
Dacă are şi picioare.

Zebra

Ca animal e unul blând,
Dar ca marcaj la traversare
De nu-l respecţi măcar în gând,
Eşti predispus la-nmormântare.

Mircea Micle

Semidoctul

Abecedaru-a fost şi îi
Tot cartea lui de căpătâi…

HIBE, BUBE ŞI (P)RE(0)GRESE

1.- Gata, sunt sătul !!! Sătul de „lumea bună.” Nu mai vreau să aparţin acesteia. Celei de azi. Hotărârea a fost luată. Mai de demult. Dar acum este fermă. Categorică şi fără nici-o şansă de-a reveni la ea.
O să vă întrebaţi de unde atâta belşug. Belşug de fermitate.
Şi-o să vă răspund. Cu o-ntrebare. Dac-aţi fi fost în locul meu n-aţi fi procedat la fel ?
Da’ să nu vă mai fierb în suc propriu. Şi să vă povestesc. Să vă povestesc totul. Tot, tot, tot…
Fost-am invitat la o petrecere. Petrecere de lume bună. Cu invitaţi pe măsură. Aşa se spunea. Dar…
N-am văzut nimic din ce se spunea a fi. N-am văzut decât snobism, aroganţă, înfumurare, infatuare, grandomanie. Şi prostie. Cu carul. într-un limbaj „ a la coada vacii” se vorbea despre toate. Despre ceasuri, familie, dulapuri, bijuterii, maglavaisuri de vopsit obrazul, hafube, vikenduri, vacanţe, viaţa exraconjugală, ce-am mai cumpărat…
Nimic cu cap şi coadă.
Şi rîsete. Rîsete ca-n codru. Şi voci. Al dracu de stridente. Să fiu al naibii dacă, atunci când, copil fiind, mergeam cu vaca la păşunat, foloseam un asemenea limbaj.
Să nu mai vorbesc de utilizarea tacâmurilor. Durere.
Şi-ar mai fi multe câte toate cele. Dar gata. Nu mai merg şi nu mai vreau să aparţin acelei „lumi bune”.
Ducă-se pe pustii! Cu lumea lor cu
tot.

2.- în sfârşit, Abramburica…
Da celebra, arhicunoscuta, eterna, veşnica etc. Abramburica. împreună cu mai marele său şăf. Şăf politic, biensur, cum zice românul. Deci, împreună şi alături ( cu accentul pe Ă ) de şăful său politic. Au găsit soluţia. Cum care soluţie? Păi soluţia „lichidă, solidă, dar mai sigur gazoasă.” Dar sigur soluţie. Pentru a scoate învăţământul din impas.
Dăăăăştepţi copiii ăştia. Au văzut că-n coaliţie nu merge, că-n realitate una se zice, alta se face. Şi-atunci ce şi-au zis? Hai să-ncercăm să ne dăm bine pe lîngă Domnul. Domnul Dumnezeu, bineînţeles. Că domnii ( cu d mic ) din guvern şi parlament nu prea sunt Domni (cu D mare).
Şi-au luat-o cu sorcova. Sau cu pluguşorul. în treacăt fie spus trebuiau s-o ia cu Calea Crucii. Adică-n coate şi-n genunchi.
DeCi, au luat-o pe la biserici. In sfârşit şi-au dat seama că numai Dumnezeu mai poate descâlci ce-au încâlcit ei, politicienii. Politicienii actuali şi foşti. La cârmă. Că doar tot un drac îs. Şi nu-s mai buni unii decât alţii. Sunt, cum se zice, aceaşi Mărie cu o altă… siglă.
Da indivizilor. Mergeţi ia biserică. Rugaţi-vă Domnului. Să vă ierte de păcate. Că doamne multe aveţi. Poate, poate. Poate o să vă ierte. Şi-o să-i ajute, pe alţii bineînţeles, să descâlcească ce-aţi încâlcit voi. Iar voi rămâneţi la biserici. Şi târâţi-vă. în coate şi-n genunchi. Pentru iertare…

MIHAI BAICU-CAPU