ÎN SPERANŢA UNUI ZÂMBET

Uliţa

Pentru unii e îngustă,
După ce din sticle gustă;
Este drumul în zig-zag,
Spaţiu bun de un arţag.

Preferinţele bahice ale olteanului

Dintr-un bob de razachie
Băutura-i ruginie;
Dau căciulă şi un laibăr
Pentru plosca cea cu zaibăr.

Oratorul

Cu păreri paradoxale
Iar începe odiseea;
In vârtejuri lexicale
Ii lipseşte doar ideea.

Beţia de cuvinte

La tribună învestit
(Logoree în Senat),
Oratorul e pilit?
Sau acuma s-a-mbătat!

Epigramistul şi beţia de cuvinte

Scrie, câte un confrate,
Epigramă – poezie,
Poantele-i anagramate
Sunt născute la beţie.

Vorbe

Ce cuvinte-apar în limbă
Niciodată nu se schimbă,
Doar o vorbă-i trecătoare,
E cuvântul de onoare.

Pila

O unealtă ce pileşte,
Soră bună cu un cleşte;
In relaţia civilă
Este pur şi simplu… Pilă!

Capul mare

Ţeasta e o carapace
Şi cum nu e cerebrală,
Orice-ai zice, orice-ai face,
Ba e seacă, ba e goală!

Criza generalizată

Cât e de la Prut la Iza
In Consilii şi Senat,
Pe toţi îi cuprinde criza:
Marea criză de… ficat.

Romulus Filip

GOSPODINA

Are parte, din păcate,
Doar de-o carte… de bucate.

UNII PROMIT, DAR NU CRED

De douăzeci de ani criza e cu noi

Ne-am obişnuit cu ea,
Dar în seamă tot o iei;
Este şi în plus ceva:
Marea criză de idei!

Credulitate şi credinţă

“Să ne unim, să ne-aliem!”
Lozinca este-n top la noi;
Puterea crede-n “recviem”,
Iar noi… în Lumea de apoi.

Vorba dulce, mult aduce

L-a luat cu lăutari
Pe-ameţitul drăgăstos,
I-a iertat şi pumnii tari
Că vorbea aşa… frumos.

Longevivul

Doamne cum să-ţi mulţumesc:
Am trăit atâţia ani,
Mulţi, frumoşi, dar şi cârtesc,
N-ai putut da mai mulţi bani?

Speranţa săracului

Te uiţi la ei cum strâng averi
Maşini şi vile rânduri-rânduri,
Dar timpul trece şi tu speri
Confort egal cu patru scânduri.

Politicienii şi interlopii

Cot la cot şi nu-i şaradă,
N-au habar de foc şi fum,
Stau cu toţii la grămadă
Fi’ndcă banii n-au parfum.

Incepe o nouă campanie electorală

In chip total paradoxal
Vedea-vom cert activitate
Că toţi vor rolul principal
In marea lor publicitate.

Pentru unii – lege,
pentru alţii – a culege

Nu-ndrăznesc o asanare,
Adevărul nu mai saltă,
In mocirlă leafa-i mare,
Resemnarea-i “las-o baltă!”

Spaima sindicalistului de a fi şomer

Dacă vrea patronul meu,
Gratis, două luni muncesc;
Restul anului spun eu
Cât să-mi dea, să nu vorbesc!

Viorica Gainariu

PREOCUPARE

De lectură nu duc dorul,
Că citesc mereu… contorul.

SEMNAL

In acest an, când a împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani, epigramistul băimărean Nistor Ioan Bud-secretar al clubului “Spinul”- a scos de sub tipar cea de a unsprezecea sa carte, una de epigrame, care o urmează pe aceea din 1999, tot de epigrame, pe cele de aforisme, catrene, eseuri, cugetări, alături de cele patru de specialitate care toate dovedesc complexitatea personalităţii autorului şi multilateralitatea sa.

Titlul noii sale cărţi: “Panem et circus” parafrazează celebra expresie a poetului satiric roman Iuvenal “Panem et cirsenses”(lat.”Pâine şi jocuri”) care vrea să sugereze că, la fel ca în epoca romană, şi cârmuitorii de astăzi, mai ales ai noştri, îşi închipuie că pot dormi liniştiţi dacă asigură poporului pâine (mai ales neagră) şi circ (mai ales politic).
Cartea este o bijuterie tipografică, meritul fiind, în egală măsură, al Editurii “Eurotip” ( Director: Pamfil Godja), al artistului plastic Marian Lupu-un mare, prolific şi cunoscut, inclusiv pe plan internaţional, artist plastic, în speţă caricaturist, care a realizat deosebit de sugestiv şi la un înalt nivel artistic coperta şi caricaturile din cuprinsul cărţii. Mai trebuie menţionat şi – nu în ultimul rând – meritul important al lectorului de carte: prof. Ioan Şiman, ca şi elevata şi profesionala prefaţă a prof. Romulus Filip care demonstrează, cu fiecare volum că este un prefaţator de mare valoare, cunoscut şi recunoscut pe plan naţional.
Volumul este structurat pe 9 capitole şi 20 subcapitole, cuprinzând peste 600 epigrame, definiţii epigramatice şi epitafuri, ale căror temă principală este cea politico-socială, amendând prea nume-roasele tare ale societăţii româneşti, aflată în tranziţia cea fără de sfârşit. Dintre acestea amintim: lipsa de activitate a aleşilor neamului, somnul acestora în parlament, interesul material, promisiunile neonorate, corupţia şi legile care o încurajează, sărăcia, furtul, justiţia nedreaptă etc. etc.
Autorul îşi îndreaptă “proiectilele” spre ţinuta elevelor: Nu învaţă amănunte, / Numai lucruri de valoare, / Şi-i ornată de la frunte / La… picioare. I (Eleva); spre femeia guralivă: Aici se odihneşte-n pace / O guralivă din Şamşud, / Sunt zece ani de când ea tace, / Dar gura ei o mai aud! / (O guralivă); spre “baronii” locali: La doi metri sub pământ / Zace omul cel cu vile, / Care-n sacrul lui mormânt / Are loc şi fără pile. I (Un baron local); spre justiţia nedreaptă: Peştii din momeală muşcă, / Urmăriţi de-un manechin / Care prinde des plevuşcă, / Niciodată şi-un…RECHIN! /(Eficienţa justiţiei).

(Continuare la pagina 13)