Nu sunt superstiţios şi nici n-am dat mare atenţie influenţelor pe care le are natura asupra cursului vieţi oamenilor, dar dacă aţi fi văzut cum arătau membrii cenaclului Spinul în Şedinţa din 4 mai, aţi fi văzut că eclipsa de lună care se preconiza în acea noapte ne-a influenţat pe fiecare în rău, nu în bine. După spusele unora efectul va dura până la ora 18 când se pare că scăpăm de neplăcuta stare generată, probabil de acest fenomen ce pare a fi mai mult social şi mai puţin astronomic. Ne-am adunat după cum ştim şi o facem de multă vreme, destul de punctual. Toţi care au sosit, erau liniştiţi şi-au ocupat locurile pentru o aşteptare care se părea că … am aşteptat-o degeaba. Domnul Mihai aproape n-a vorbit deloc. Câteva vorbe de complezenţă. Poate că tăcerea Domniei sale era impusă de acea şedinţă, pe care eu am considerat-o ca fiind ce-a mai infructuoasă dintre toate şedinţele la care am participat. Parcă numai de epigrame nu mai avea nimeni chef. La un moment dat mă gândeam că poate sărbătorind atât de frumos pe cei doi membri ai Clubului, să ne fi epuizat total euforia şi capacităţile de reluare în termeni scurţi a unei stări binefăcătoare muncii noastre. Cu toate acestea ne-am bucurat de cele două evenimente, care au fost emoţionante şi plăcute. Câteva epigrame bune, tot a citit Domnul Bud ocazie cu care ne-am mai revenit. A citit ceva şi Domnul Micle apoi a urmat Domnul Siman care de această dată “n-a avut chef de despicat firul în patru”. Starea fiind, cum v-am spus, s-au hotărât că nu vor trimite nimic la ziar deoarece mai au încă destule epigrame nepublicate, în aşteptare acolo. A mai citit ceva şi doamna Găinariu pe post de încercare, dar n-a insistat prea mult cu proaspăta-i creaţie. Totuşi pentru publicarea în ziar au rămas epigrame dintre cele oferite de Domnul Nistor Bud şi ale Gabrielei Medan, care cu toate că astăzi a lipsit, şi-a trimis prin curier epigramele atât cele din data de 16 aprilie cât şi pentru şedinţa de azi. Este vorba de trei “bucăţi” proaspete, care s-au dovedit a fi reuşite, după părerea celor care le-au analizat. Aşa că n-a fost chiar seacă şedinţa. După citirea procesului verbal al şedinţei, care a fost cât un cearşaf, Domnul Filip a încondeiat pe fiecare membru al cenaclului prin câte o epigramă bine adresată, colaj care a fost preluat la arhivă de Domnul ing.Bud. Domnul Şiman parcă enervat “de stările” acestui cenaclu, ne-a dat un extemporal frontal, dându-ne cuvinte de referinţă: ploaie şi pădure. Realizările n-au fost slabe dar nici n-au strălucit şi parcă şi această manevră a fost făcută numai pentru a marca starea de indispoziţie generală. Apoi am început să plecăm tot aşa de dezbinaţi precum ne-a fost şi munca. Primul a plecat Domnul Micle. La scurt timp a plecat şi Domnul Filip, apoi ne-a părăsit Doamna Găinariu. Domnul Mihai a plecat cu maşina Domniei sale, iar Şiman, Bud şi Rocneanu s-au regăsit într-o discuţie de suflet pe peronul… bibliotecii. A fost o şedinţă grea, apăsătoare şi parcă ne-am bucurat că s-a terminat. Singura plăcere a fost doar că ne-am mai revăzut odată unii pe alţii. Ne întâlnim pe 18 ale lui mai, probabil în alte toane.

Zic eu: mare lucru
Clubul nostru epigramistic
18 mai,

chiar dacă el este pentru mulţi un aşa zis paralel cu Cenaclul Scriitorilor, Baia Mare, dar nu se pot compara nici activităţile, nici loialitatea dar nici volumul de muncă şi de angajament depus de membrii Cenaclului epigramistic “Spinul” în comparaţia cu celălalt (afirmaţiile acestea se fac deoarece toţi suntem şi membrii Cenaclului Scriitorilor). Productivitatea cenaclierilor, popularizarea lucrărilor lor prin ziarul “Graiul Maramureşului”, participarea la destul de multe concursuri şi în principal popularizarea epigramelor în întreaga ţară prin revista “Epigrama”. Apoi publicarea, cam din doi în doi ani, a unei lucrări de sinteză a muncii depuse de cenaclieri, premiile obţinute cu diferite concursuri dovedesc afirmaţia din deschiderea acestui material că: Este un lucru deosebit acest cenaclu, este un cenaclu de muncă. Nu doresc să trec cu scrisul fără a aminti relaţiile exemplare şi de conduită a fiecărui membru al acestui Club deschis epigramei băimărene.
Poate că toate aceste lucruri trebuiau pomenite la aniversarea a doi ani de existenţă a Cenaclului, dar n-a fost posibil, după câte ştiţi deoarece procesul verbal “încheiat” cu acea ocazie număra trei pagini la două rânduri, nu se făcea să dormim aici.
Ora trecută eram prezenţi şapte membri ai cenaclului, mi-am amintit cu acea ocazie de:”cifra şapte la români” care la noi tinde să se cramponeze deocamdată doar la prezenţă. Ar fi benefic dacă membrii cenaclului ar creşte ca număr, dar pe de altă parte s-ar schimba mult tipurile de relaţii existente şi chiar atmosfera aceasta de creaţie, atât de mult lăudată, s-ar modifica. Dar nimeni nu poate ţine timpul în loc şi de aceia chiar dacă v-a suferi acest tip de model de prietenie, legea firii se impune.
Cei şapte au fost: Doamna Medan, Domnul Bud, Domnul Filip, Domnul Micle, Domnul Mihai, Domnul Şiman şi cred că eram şi eu. A fost o şedinţă liniştită în care s-au citit lucruri frumoase de către toţi participanţii mai puţin eu. S-a “făcut” cumulul epigramelor ce urmau a fi duse la ziar, ocazie cu care, a reieşit că unii dintre redactorii “Graiului” se implică mai mult în publicarea epigramelor noastre, alţii “le uită” de la o zi la alta. Consultarea a fost de bun augur, deoarece a reieşit că priza ce-a mai bună o are Domnul Bud în sectorul acela, al ziarului, cunoscându-l pe domnul Fărcaş, apoi Domnul Micle. Fiindcă veni vorba de Domnia Sa, dânsul a citit trei epigrame, din care una a căzut sub reflectorul Domnului Mihai, prilej cu care s-au lămurit unele lucruri despre prozodie. În timpul disputei, în care nu era vorba de dreptatea cuiva, ci doar de o anumită nuanţă, mă gândeam cu tristeţe că asemenea dueluri sunt frecvente între liceeni cu ceilalţi colegi, sau cu alţi elevi la “nuanţele de limbă”, dispute care sânt atât de rare, încât nu-mi mai aduc aminte de când n-am mai auzit asemenea dueluri. Domnul Jurcă la cenaclul scriitorilor a afirmat că în cadrul Europei unite, prima limbă care v-a dispare va fi limba română. Încep să cred şi eu acest lucru acum când elevii nu mai citesc şi copiază referatele gata făcute de pe internet, mai mult acelaş lucru, se întâmplă şi cu subiectele de examen etc. Apropo de Jurcă. Nu i-ar sta rău aici, împreună cu noi epigramiştii, mai ales că scaune avem destule, dar de adus este mai greu, şi sunt sigur că numai Domnul Mihai o poate face. Sânt convins că prezenţa lui Jurcă ar fi în folosul “Spinoşilor”.
Ca un adevărat preşedinte, Domnul Şiman, la invitaţia revistei Epigrama, ne-a cerut un Curriculum Vitae, lucrări pe care nu le-a făcut nimeni din inconvenienţă. Ca şi cum ar discuta sau scrie milioanelor de oameni, Domnii, din dragostea lor neţărmurită pentru noi, ne-au rugat să trecem şi anul în care am decedat, şi lipsa aceasta de consideraţie a produs ilaritate. Dacă ai decedat n-ai cum scrie epigrame şi dacă această “cerinţă” nu este o crasă lipsă de respect, atunci se pare că acei care au cerut asemenea formular, nu trebuie să-şi scrie anul decesului, noi suntem mulţumiţi cu anul ….demisiei din acea funcţie. Noi am fost conştienţi că a fost o scăpare, dar acest afront devine impardonabil între oameni care numai prin scris se cunosc şi bănuiesc că se respectă, altfel…S-a trecut la alte lucruri mai omeneşti, mai de viaţă. Domnul Micle este viitorul
român care v-a cuceri Canada. Pentru a ne înştiinţa când şi cum va face acest lucru, a solicitat adrese scrise sau electronice, de la cei care avem, pentru a putea transmite gândurile sale celor rămaşi aici. Sunt sigur că n-a citit poezia lui Mitică Rusu, IMIGRANTUL, ca să-şi facă o părere, vis-à-vis de ale celorlalţi. Aşa cum ne-a obişnuit deja Domnul Şiman, ne-a mai prezentat nişte epigrame, apoi Doamna Medan, ca să încheie Domnul Bud şi Domnul Filip. Cum s-ar spune “curge” apă la moara epigramiştilor. Au fost reiterate cererile pentru cele 40 de epigrame care vor sălăşui în noul volum colectiv de epigrame al Clubului Spinul.
Apoi am trecut la discuţii mai amicale, lăudându-ne fiecare cu bolile pe care le are şi reacţia acestora la bulversatele vremuri şi a ciclurilor barice cu care ne copleşeşte această primăvară. Încă o zi frumoasă pentru membrii “cenaclului Spinul”, se încheie fructuos.

După toate hotărârile luate privitor la data de desfăşurare viitoarei Şedinţe a Clubului nostru, în fond ideea era ca să nu se suprapună şedinţa noastră cu LUMINAŢIA, aşa că s-a hotărât cert ca aceasta să fie pe 8 noiembrie şi nu cum s-ar fi derulat firesc pe întâi noiembrie. Cu lecţiile făcute şedinţa s-a desfăşurat doar în doi, prezent fiind domnul Micle şi subsemnatul. Cred că fiecare s-ar fi putut gândi la ori ce constatând întorsătura lucrurilor, turnura luată acum de către ceilalţi membrii ai clubului. Între atâtea propuneri şi prezumţii Domnul Micle a lansat şi ideea probabilă că este posibil de-a se ţine în ziua următoare. Era ruşinos ca un membru al Clubului să nu cunoască data la care se ţine cenaclul, dar după atâtea “hotărâri” se pare că acesta era rezultatul. Cenaclul propriu zis “ţinut” între mine şi domnul Micle a fost o reală destindere între doi oameni care au abordat schimburile de idei, au discutat lucruri, care evident nu se vor mai discuta în plenul şedinţei Clubului, sau mai pe şleau bârfe, care erau uneori umbrite de perdeaua neîncrederii care plutea asupra acestei zile, şi asupra unor oameni. Cu înmiitele îndoieli ce ne-au străfulgerat prin cap în cazul acestui afront, restul şedinţei a fost reconfortant chiar dacă am depăşit mai mult de o oră şi jumătate. Bucuroşi de întâlnire dar îndoiţi de modul de abordare a acestei probleme de către ceilalţi membrii ai cenaclului, ne-am despărţit.
Nu ştiu prin ce metode domnul Micle a aflat că cenaclul se va ţine totuşi în ziua următoare. Evident că mi-a spus şi mie. Dânsul s-a prezentat în ziua următoare în schimb eu într-o îndoielnică stare sufletească am întârziat pentru prima oară de la această activitate culturală. Cu toate că am întârziat vre-o douăzeci de minute, am constatat că prima oră a fost monopolizată de doamna Găinariu, care după această oră s-a grăbit şi ne-a lăsat acolo pe ceilalţi componenţi ai cenaclului, cu impresia că abia atunci încep lucrările acestei şedinţe planificate în 8, dar ţinută în data de 9 Noiembrie.
În timpul desfăşurării lucrărilor cenacliere, s-au lămurit şi nelămuritele, dar în speţă şi aici s-a dovedit că unii nu s-au ţinut de cuvânt privitor la predarea materialelor necesare “antologiei” care urmează a se compune din lucrări, epigrame, care să cuprindă în totalitate, semnăturile fiecărui membru activ al cenaclului. Cert este că starea de nesiguranţă, dorinţa firească de-a realiza această carte cât şi lipsa de respect pentru propriul cuvânt al unora, de-a aduce materialele ce urmează a fi incluse în carte, creiază o stare de tensiune artificială care nu
permite desfăşurarea normală a şedinţelor Clubului Epigramiştilor din Baia Mare. Multe din aceste şedinţe aveau pe fondul lor sintagma:” Respectivul …. nu a adus materialul promis” Totuşi la această şedinţă a rămas ca Domnul Şiman şi Doamna Medan să se apuce să facă o primă corectură a întregului material şi să fie cules tot ce există pe calculator în vederea impulsionării acestei realizări ale Clubului. Pentru această treabă s-a mai convocat o şedinţă de evaluare a lucrărilor în data de 15 noiembrie unde s-a evaluat starea de demarare a acestei lucrări.