Cum şi aici la „Pac-pac” erau la fel de mulţi decibeli Bravi bărbaţi ce suntem noi; Ne-am roit de la Butoi.Dăm cu Spinul la Monica Aşa s-a încheiat ultimul cenaclu ce s-a desfăşurat la susnumita Monica, unde nici lumină nu era, preţurile erau mai mari, şi decibelimulţi ca în tot Centrul Vechi, fuga înapoi la mult bârfitul local Butoiaş pentru următoarea şedinţă. De început însă…nu ştiu cum a început deoarece am fost la designerul care-mi făcea coperta cărţii ce urmează s-o scot peste câtîva vreme, şi cum am dorit mult să cer şi părerea membrilor Cenaclului Epigramiştilor la acea lucrare, de la designer cu dischetele am fugit acasă, la propriu, am listat în grabă un afiş cu desenul copertei, pe care grăbit să ajung la cenaclu, l-am lăsat acasă. Mi-am adus aminte în Staţia de autobuz. Mi-am văzut de drum. Eram în criză de timp, aşa că am considerat că de mă dau jos din autobuz din Centrul Nou, până ar face roata autobuzul cu mine în el, eu pe jos câştig câţiva zeci de metri înspre ţinta noastră Butoiaşul, unde intru ca o pală de vânt nestăpânită, ca să văd că “masa noastră-i” neocupată. Chelnerul, deja persoană familiară cenacliştilor, convins de loialitatea noastră faţă de localul lor, îmi zice:”Poate nu-i Joi Domnule?”, ce înseamnă încrederea în oameni. Decât să ne învinovăţească pe noi că am întârziat, mai bine schimbă calendarul. Îl conving că-i joi deorece ieri s-au desfăşurat meciurile din Cupa Europeană, deci e joi! Atunci îmi sare fisa de schimbarea localului propusă de Şiman, operaţie de care se pomeneşte şi la începuturile acestei epistole. Mi-am luat “picioarele la spinare”, cu gândul că “picioarele Monică-i” poate au alt regim de fincţionare, nu ca ale mele şi în sfârşit, mă văd cu multdoriţii membrii ai “Spinului” la localul cu nume de damă. Aici nu ştiu dacă chiar mirosea a creer ars, dar senzaţia era acută văzând cu câtă pasiune au “intrat în probleme” fiecare dintre acei consumatori, dar poate că la asta contribuia ceaţa de la fumul de ţigară, ori de la iluminatul prost ce-l avea acest local. Înaintea ajungerii mele alături de epigramişti Domnul Mihai “i-a purtat” pe ultimile intinerarii culturale făcute de Domnia Sa prin Moldova, sau Republica Moldova, ocazie cu care o mână de intelectuali de marcă ai judeţului, au dus mesaje, cărţi şi o parte dintre români, la foştii noştrii fraţi care nu ştiu cum să-şi distanţeze cultura şi “eurile” faţă de acei ce sunt de fapt, de românii care nu-s moldoveni. Nu ştiu dece mi-am adus aminte iar de Orheeni, de problema privilegiilor boierilor moldoveni de la 1859, pricini care-i situau în tabăra adversă unirii cu muntenii şi alte chestii slabe de genul acesta. Cum se poate ca o greşală făcută odată să se repete în aceiaşi termeni ca de prima producere. Spunea cineva că “învăţatul” este repetiţia. De câte ori mai trebuie să se despartă moldovenii, ca să se reunească definitiv cu ţara.Poante seci. Vă spuneam că eu n-am prins partea cu plecarea în Moldova a domnului Mihai, dar cred că nu-i rău, sau poate chiar de aceia să nu fi apucat, deoarece sunt printre puţinii români care n-au văzut măcar de aproape un paşaport. Aşa că…Vitalitatea şi tumultul cu care se lucra m-a făcut ca mult timp să nu mai spun nimic după ce am zis:”bună ziua” şi “scuzaţi”, mai ales că de mult timp nu s-au văzut atâţia spinoşi la un loc, probabil să nu se rănească. Erau domnii:Bud, Filip, Baicu Capul, Micle şi Mihai şi abia sositul de mine. După incercările nereuşite de-a ilumina localul, nu numai minţile care vor citi rodul muncii depuse aici de aceşti oameni care se bat cu ori cine, în limitele limbii române, se constată că doamna Găinariu cu “S”, lipseşte de la întrunirile noastre cenacliere probabil pentru a câştiga mai mult spaţiu în ziar sub nume propriu. Chestiunea se pare că a făcut-o de mai multe ori, ceia ce pune pe gânduri soiul de “loialitate” practicat de dânsa faţă de acest grup de cenaclieri. Nu s-a exprimat nimeni, dar se vede că fiecare s-a gândit la un statut care să precizeze şi cum pot fi date afară din cenaclu unele persoane care nu se ţin de treabă, nu numai cum se primesc, mai ales că “viaţa literară” a Doamnei “S” Găinariu, fără acest cenaclu n-ar fi existat.Dat fiind condiţiile cât şi fondul de zgomot mai bogat în dB, se face propunerea ca viitoarea şedinţă să aibă loc la vechiul sediu “Butoiaşul” şi chiar înainte de-a pleca Filip care spera “să pună mâna” pe scară, pardon pe şefia scării, s-a hotărât această mare schimbare. Domnul Micle a spus că el plăteşte această consumaţie, la cei care n-au plătit-o încă, apoi ne-am salutat şi despărţit cu un moral tonic se poate spune. În ziarul de sâmbătă, în afară de eseul Domnului Mihai, Consideraţiile domnului Ghenceanu, erau trecute şi mult muncitele epigrame în localul în care aţi văzut.( poate unii or spune despre enumerările făcute că nu- despre aşa ceva era vorba. Posibul, eu n-am apucat să citesc numai titlurile apoi ziarul l-am uitat la Mitică unde ne-am înghesuit cu: “La mulţi ani” deoarece, spunea el că s-ar putea ca sărbătorile de iarnă să le facă în america)Spre deosebire de alte “şedinţe”, astăzi s-a remarcat o stare de pleinitudine sufletească a domnului Bud, o vivacitate debordantă a domnului Mihai, o stare de mulţumire sufletească şi ataşament deplin la spinoşi manifestat de domnul Micle, parcă pus pe şotii era domnul Filip, regretul că timpul nu-i permite întotdeauna să-şi termine ideile şi dorinţa de-a petrece ceva mai mult timp împreună erau ale lui Bodnar, căruia de fiecare dată îi rămâne o pădure de gânduri nerostite la terminarea fiecărei şedinţe şi mai eram eu, care casc gura la fiecare, uitând că nu prin gură intră ideile în cap. Poate că n-ar fi rău să precizez de unde “au plecat” aceste “şedinţe” ale cenaclului Epigramiştilor. Acei care scriu epigrame au curiozitatea efectului produs de creaţia lor, asupra altor persoane. In familiile active, cu copii în diferite faze de şcolarizare nu se ivesc probleme, dar cum nouă copii ne-au “zburat” nu mai avem pe cine “experimenta efectele” acestor construcţii literare şi ne adunăm, fiecare cu tema făcută (pe mine nu mă socotiţi) şi începe experimentul, fiecare prezentându-şi producţia celorlalţi. Cum seriozitatea în asemenea gen literar este obligatorie, toţi aceptă ori ce idee mai bună sau modificare în folosul calităţii fără a se naşte alte controverse decât cele pur literare. Este adevărat că uneori poate şi Turnul Babel era mai liniştit, dar actul creator suportă ori ce numai prostia şi lipsa de politeţe nu. Cam acesta este principiul după care “funcţionează” Cenaclul Epigramiştilor “Spinul”, după căte se vede. Toate acestea au fost consemnate de Rocneanu pentru “şedinţa” din 23 brumărel, numai că în momentul în care scriu 26 este Sfântul Dumitru şi începe să ningă.

În 20 iulie 2004 membrii cenaclului s-au deplasat în localitatea Fersig sat aparţinător comunei Satulung. Pentru lucrările acestui cenaclu s-au deplasat la Fersig, gazda, domnul prof. Romulus Filip, care a avut invitaţi pe domnul ing. Nistor Bud, pe doamna profesoară Gabriela Medan, pe domnul profesor Ioan Şiman şi Toma G. Rocneanu. Deplasarea spre Fersig s-a făcut cu trenul, şi tot cu trenul ne-am reîntors în Baia Mare. Cum am ajuns şi am pus jos bagajele, am catadixit să ne punem stomacurile la cale. Aşa că micul dejun oferit a fost plăcinte cu brânză, caş cu roşii, caşcaval cu salată de ardei gras la care n-a lipsit producţia gazdei în materie de horincă. Cu toate că a fost un dejun frugal s-au mai adăugat şi ceva saleuri şi mere de vară. Această importantă activitate fiind terminată, am ascuns alimentele de muşte şi razele solare după care ne-am dus la pădure. Pădurea Fersigului este o palidă reprezentare a ce a fost ea cândva. Acum ne-a oferit cu zgârcenie câţiva hribi şi a ajuns această falnică pădure, că nu mai era capabilă să menţină nici umiditatea şi nici răcoarea, ceea ce ne-a intristat pe fiecare dar mai ales pe acel care toată viaţa şi-a închinat-o pădurilor, domnul ing. Nistor Bud. Cu aceste insatisfacţii sufleteşti pe care ni le-a dat această crudă constatare, în fosta pădure, ne-am pierdut două ore în care am găsit puţine ciuperci din care, domnul Filip a reuşit să gătească un aperitiv pe cinste. Vorbind de gazda noastră trebuie să vă spun că a fost cel mai în vervă personaj, ne-a prezentat o minte sprinţară, odihnită şi a fost o gazdă ireproşabilă mai ales că vasul din care extrăgeam horinca se uşura vizibil. Reîntorşi de la pădure am trecut pe gospodărie, în speţă să pregătim prânzul, vorba vine, că aşa cum le frige şi perpeleşte Romi toate aceste feluri de preparate n-am mai văzut pe nimeni. Nu numai că deţine cunoştinţe despre diferitele tipuri de grătare (pe acea vreme nu exista kaufland-ul să poţi să ţi le cumperi din magazin), frigărui, mici şi alte alea, dar poate era singurul care face acestea din plăcere, ceea ce înseamnă un plus de gust dat ori cărui preparat. Mai mult le făcea şi foarte repede, nici nu-ţi dai seama când ţi-au ajuns sub nas, deoarece discuţiile pornite între domnii Bud şi Şiman erau în toi, şi deja masa era servită. Discuţiile acestea erau generate pe marginea unei lecturi în premieră, prezentată de mine aici la Fersig, material (care v-a deveni un fragment dintr-un viitorul roman: “STAMINA ROŞIE”) şi care se pare că a plăcut, cu toate că domnul Şiman spunea că trebuia « să-i dau cuvântul şi personajului », dar eu nu eram de acord. După aceasta (să nu uităm că afară erau în jur de 30 de gradeC), şi servirea mesei, domnul Şiman ne-a cerut tema, care, aşa cum ne-am obişnuit, şi de această dată a fost bogată. A prezentat domnul Bud epigramele domniei sale, frumos caligrafiate, pe aceiaşi coală albă de hârtie. A urmat doamna Medan să-şi prezinte recolta de epigrame a domniei sale, după care, împreună cu domnul Şiman au refăcut o parte dintre epigramele ce le-am prezentat eu şi au urmat câteva idei strălucite, « aruncate » de domnul Filip, exact acolo unde erau necesare. Durerea de cap a domnului Şiman ne-a făcut să nu mai continuăm pe acest făgaş, urmând unele discuţii amicale, în jurul « berii Burgher ». Mişcare ce şi-a dovedit utilitatea. Cafeaua servită, poate tocmai fiindcă decorul nu era cel obişnuit, a fost superbă. Ne-am străduit fiecare să strângem masa, după acest festin, cum se pricepea fiecare, preţuind la adevărata ei valoare şi priceperea deosebită a unei doamne, în asemenea momente. S-a remarcat faptul că toată lumea s-a simţit bine, exceptând durerea de cap a domnului Şiman. Timpul a ţinut cu noi, a fost frumos cu toate că era Ilie Proroc. Peisajul minunat, peisaj de vis. Mulţumim gazdei, companionilor şi le doresc sănătate şi multe asemenea zile pline. De Sfântul Ilie 2004 la Fersig.

E toamnă iar…
Baia Mare 23 septembrie 2004

Revenirea la o nouă şedinţă a Cenaclului Epigramiştilor „Spinul” din Baia Mare, care a fost aşteptată cu emoţie şi nerăbdare, nu numai că am „mai împins” vremea cu câteva zile, după ce şi-a reluat lucrările Cenaclul Scriitorilor din Baia Mare, dar mai ales pentru a ne revedea, a ne bucura de prieteneştile noastre întâlniri, cât şi mai ales, de-a afla cum şi-a petrecut fiecare răstimpul în care nu ne-am văzut până acuma.
Desigur că revederea era principalul interes, dar şi revenirea Domnului Micle Mircea care a poposit pe meleagurile frunzelor de arţar, din imensa şi frumoasa ţară Canada, ţară egală cu Europa ca suprafaţă, dar având o populaţie cu doar câteva milioane mai mult ca România, faţă de cea de peste o jumătate de miliard a Europei. Şi îl vom parafraza cu această ocazie şi pe Ducu Bertzi care se exprimă într-un cântec, referitor la Oceanul Atlantic, „am trecut o ţâră balta”. În Canada în această vară a fost inaugurată o piaţă cu denumirea de „România” prilej cu care a fost invitat şi Preşedintele României, Ion Iliescu, căruia nişte foşti compatrioţi i-au făcut gesturi de antipatie aruncând înspre dânsul cîteva suluri de hârtii când se desfăşurau manifestările în Piaţa România din Canada, unde de acum străjuieşte ce-a mai zdrenţăroasă execuţie a unei statui a poetului Eminescu. Au fost invitaţi şi alţi români la feluritele manifestări care au avut loc la concertul dat de Ducu Bertzi, Florian Pitiş, cu trupa lor, Familia Rednic şi alţi purtători ai flamurii culturale a românilor. Printre aceşti ambasadori, de această dată s-a aflat şi colegul nostru de cenaclu, ing. Micle Mircea, care vizitându-şi fiul ce s-a stabilit în Ţara Arţarilor, a publicat la trei ziare, câte zece epigrame ale Domniei sale, prilej de mândrie şi a noastră că…vorba aia mai aud şi alţii despre noi.
De la bun început doresc să menţionez că a fost cea mai populată şedinţă a cenaclului de la înfiinţare. Ar fi participat şi Domnii Paul Antoniu şi poate Chiar şi Domnul Roman dacă iminenta pregătirilor pentru „Sărbătoarea Castanelor” n-ar fi fost în toi, situaţie în care cei doi au fost suprasolicitaţi cu pregătirile.( Domnul Paul Antoniu a avut un concert cu formaţia corală „Armonia” din Cluj iar Roman cu ziarul care-i mănâncă timpul şi sănătatea.)
Dar să vedem cine a fost prezent. Începem cu Preşedintele de Cenaclu prof. Şiman Ioan, ing. Bud Nistor, ing. Micle Mircea cu doamna Micle, Doamna Viorica Găinariu, Doamna prof. doctorand Gabi Medan, domnul ing. Ion M. Mihai, Domnul ing. şef URBIS Fârtea Ion, Domnul prof. Bodnar Mihai (Baicu Capul) împreună cu soţia, Domnul prof. Filip Romulus şi subsemnatul Toma G.Rocneanu. De menţionat punctualitatea cu care s-au prezentat cenaclieri la şedinţă. Şi am zis şedinţă deoarece a început ca o veritabilă şedinţă cu probleme organizatorice şi de comunicări de sarcini. Care au constat în : lecturarea corespondenţei venită de la „centru” de către domnul Şiman privitoare la eventualele greşeli posibil a fi fost scăpate în volumul ANTOLOGIA EPIGRAMEI . Parte din aceste materiale au fost citite şi de proaspătul Excelenţiat, domnul ing. Nistor Bud. O altă temă de dezbatere a fost schimbarea orei şi a zilelor în care urmează să se întrunească în viitor clubul. Funcţie de orarul fiecăruia, de posibilităţi de participare, de gradul de ocupare a zilelor de peste săptămână, activităţile colaterale ale societăţii, meciuri, simpozioane, cenaclul scriitorilor din oraş, lansări de cărţi, şi de ce nu chiar ocupabilitatea spaţiului destinat desfăşurării acestor lucrări ale Cenaclului Umoriştilor, într-o dezbatere profund democratică….toate au rămas exact cum au fost. Adică prima ziuă de marţi după întâi şi după 15. În schimb am coborât puţin la oră. Ne vom reîntâlnii la orele 16.
S-a mai constatat că nu toată lumea a trimis datele personale la Bucureşti pentru viitoarea
antologie.O altă durere, este slaba participare cu materiale la revista EPIGRAMA, cu toate că în ţară suntem clasificaţi pe locul 7 mai sunt multe lucruri de îmbunătăţit la epigramele pe care le trimitem spre publicare. Se precizează aici, că nu este vorba de epigramele trimise de Şiman, Bud, Micle, Medan, Filip, nici Găinariu. Sper că nu i-am scris pe toţi că atunci…Totuşi se insistă ca să nu se uite, mai ales împunerea de originalitate a temelor, şi dacă se poate aceste teme să coincidă cât mai puţin posibil cu altele, pentru a nu putea fi dublate de altele scrise în alt colţ de ţară sau din Bucureşti, deoarece s-a constatat că de regulă au prioritate la publicare …celelalte, nu ale noastre, ca să nu spunem că mai sunt redactori şi epigramişti care-şi însuşesc uneori producţiile altora.
Se dau relaţii tehnice despre cum va arăta viitoarea ANTOLOGIE a noastră, cât şi modul ei de execuţie şi redactare. Aici Domnul Şiman, spre lauda domniei sale, s-a obligat să reverifice fiecare epigramă din punct de vedere al prozodiei. V-a face acest lucru, la Staţiunea unde va pleca la băi, iar doamna Medan, v-a face acest lucru din punct de vedere lingvistic, dar şi o redactare primară a întregului material. Redactorul de carte va fi Domnul Filip Romulus. În aceste condiţii s-ar putea ca această lucrare să fie gata chiar în acest an, deoarece Domnul Director al Bibliotecii Judeţene, Teodor Ardelean, a promis că domnia sa se va ocupa personal de tipărirea ei.
Domnul ing. Nistor Bud redactorul Cronicii Activităţii Cenaclului în anul precedent, ne spicuieşte câteva dintre punctele sintetice mai importante, care au fost realizate, dar şi planul de activităţi pe anul în curs, an care dacă bine am înţeles are un număr de 18 activităţi cenacliere.
Temele şedinţei următoare sunt: Sărbătorile de iarnă şi Toamnă electorală, epigrame care vor fi trimise până pe 15 octombrie la revistă pentru publicare.