Ploaia îşi are şi ea rostul ei, de acea ne-a însoţit şi astăzi 13 aprilie 2008. De fapt dece să n-o spunem, deoarece premiile festivalului au fost publicate în ziarul judeţean cu o zi înainte, eram oarecum derutaţi şi plouaţi. De ce mai era necesară deplasarea noastrăm cu atâta cheltuială, la un festival încheiat deja?
Au fost păreri diferite şi eu cum n-am mai participat la alte festivaluri încheiate, era bine să nu comentez şi astfel m-am văzut în microbuzul cu care am mai făcut deplasări din Baia Sprie. În maşină în afară de noi, ne-a însoţit şi poetul şi fotograful Dragoş care a însoţit “expediţia” Pe domnul Şiman am înţeles că-l vom lua de lângă Institutul de Însămânţări din Sighet. L-am luat. Pe parcursul deplasării noastre s-a mai ivit o problemă, chestia cu: “Pentru om şi nevoile sale”. După orele petrecute-n maşină era firesc să mergem la toaletă. Pe Gutâi mie ruşine să o numesc. La primărie, un sungur vas, pentru toţi angajaţii.(normele obligă la 10 oameni să fie unul), şi la un restaurantul de 60 de locuri, acelaşi unic vas, cât despre dotare sau curăţenie, nu mai povestim.
Ajunşi la Vişeu, am fost primiţi cu bucurie şi plăcere, doar că mai aveam o oră până la începerea…a ce urma să înceapă. Sala s-a umplut rapid. Eram 80-100 de oameni când au apărut cei desemnaţi să prezideze. La invitaţia lui Perţa, au luat loc în prezidiu: Academicianul Cazimir Ionescu, Corbu, Primarul Vişeului-Ciolpan, Sălcuţan, Deviza din Moldova, un consilier local. N-au avut loc în prezidiu d-na Dr. Elis Râpeanu, Misiuga, Petrone, Andraşonii şi Pop de la Cluj, Şiman din Baia Mare şi alţi corifei ai epigramei. Sala de şedinţă a primăriei a fost populată de circa 2/3 localnici, firesc ar fii fost să spun, iubitori de epigrame din Vişeu. Dar n-a fost aşa, deoarece după îmânarea premiilor, interesul lor a fost nul faţă de creaţiile altora. După ce Perţa a felicitat pentru prezenţă Clubul “Spinul”, chestie de unicat, o localnică s-a exprimat.”O că cel mai tânăr şi mai frumos dintre spinişti n-a venit”. Era vorba de Adi Fârte.
După îmânarea premiilor, care chiar dacă de această dată n-au nimerit în clubul nostru, au fost oferite unor oameni cu realizări cunoscute în domeniu, excepţie tânărul de la Braşov. Toţi premianţii au fost rugaţi să recite din propria creaţie. Acestea recitări au fost sarea şi piperul întregului “Festival internaţional”. Perţa ne-a rugat şi pe noi, pe băimăreni, să recităm ceva epigrame. A început doamna Găinariu, dar cu o poezie destul de lungă. A continuat doamna Velea tot cu aşa ceva, de mai mari dimensiuni. Cum timpul cititului a durat cam mult, asistenţa ne fiind prea avidă de asemenea producţii, manifestând real dezinteres, s-a făcut rumoare cauză pentru care nu s-a mai perceput nimic. La insistenţa domnului Perţa a citit şi domnul Filip c\teva epigrame, urmat de domnul Şiman, după care localnicii au mărit decibelii nepăsării şi au părăsit sala. De fapt ei îşi doreau să ajungă la masă, epigramele neatrăgându-i.
Programul s-a continuat după scenariul făcut de organizatori, cu vizitarea Muzeului şi a Bibliotecii după care am ajuns şi la masă. Aici muzică şi dans. M-am dat şi eu în spectacol îmcercând să le citesc un “proces verbal”, dar “auditoriul” n-a manifestat nici-un interes aşa că am abandonat “acţiunea”. După masă, s-a continuat cu schimburi de cărţi, vânzări din mână, donări diferite (doamna Găinariu a donat un costum popular moldovenesc Muzeului, eu opt cărţi de patru titluri-bibliotecii)
Ne-am adunat la maşină (aşa de bine ploua că nu prea te puteai să umbli sau să stai la taclale afară, cu vechii şi noii cunoscuţi şi preţuiţi). Am pornit spre Baia Mare şi pe drum, sub imperiul “aghiasmei” care-şi făcea efectul, fiecare şi-a prezentat latura artistică ratată a vieţii sale.
Două lucruri au fost de memorat: la un public neavizat sau nedorit nu le poţi impune cultura şi dacă ai zece epigrame hârtre, fie ele cu soacre ca ale domnului Misiuga sau erotice ca ale doamnei Dr. Elis Râpeanu, faci faţă şi la asemenea auditoriu. Mi-a făcut o bună impresie domnul Sălcuţan, foarte sprinţar în replici şi profund.
În concluzie, cu toate că m-a bucurat întâlnirea cu oameni pe care nu i-am văzut de mult, m-au bucurat şi faptul că i-am cunoscut pe doamna Elis, pe Petrone pe care-l cunosc din citit de pe vremea “urzicii”, cu toate că avem o prietenie aparte cu Perţa şi am fost măgulit de faptul că primarul oraşului ne-a fost partener în toate, m-am simţit mult mai fericit după Emisiunea de la AXA Tv din 1aprilie, susţinută de domnii Micle şi Filip, emisiune care a fost un real succes, prezentând epigrame şi Clubul epigramistic băimărean oamenilor avizi de cultură. A fost o desfăşurare unde nu a trebuit să obligăm pe mimeni să…tacă…să-ţi asculte truda minţii tale.
Asta o fii …mintea românului de pe urmă?

Pentru cine scrie, pentru cine a tipărit o carte, nu există bucurie mai mare ca şi lansarea ei, cu toate că fenomenul ne dă o stare de agitaţie(ce voi mai scrie?), pe lângă ceilaltă latură materială, care este încă o pierdere ce se cumulează celorlalte pierderi ocazionate de recent tipăritul volum. Cu toate acestea, ne-ar fi mult mai greu dacă n-am face acest botez al cărţii, adunare unde, de regulă doar redactorul de carte vorbeşte la obiect, ceilalţi ajung cu discuţiile uneori până în “vremurile bune” din armată. Cu toate acestea, o astfel de lansare, cu oarecare marjă de eroare, te reprezintă pe tine în lumea celor adunaţi acolo, erarhie care se stabileşte adhoc şi care te împune ca pol polarizant în respectiva adunare.
Şi la “lansarea” care a avut loc pe 5 mai curent, au participat, după exprimarea domnului Fănăţean, “crema intelectualităţii băimărene”, materializată prin doi directori de biblioteci judeţene, este vorba de Ardelean şi directorul Bibliotecii Văii Jiului(Petroşani), foşti inspectori şi inspectori generali din învăţământul maramureşan, profesori şi profesoare, membrii Clubului “SPINUL”, oameni de cultură, simpatizanţi şi consumatori de epigrame, în total circa treizeci de persoane. Moderator a fost ddr. prof. Ardelean Teodor, directorul bibliotecii judeţene, care a condus lejer şi oarecum nespecific discuţiile cuprinse în cele două ore şi douăzeci de minute cât au durat lansarea. Am folosit termenul nespecific, deoarece o persoană care vine la o lansare a unei cărţi de epigrame, este firesc că doreşte să audă şi epigrame, epigrame bune, verificate care să-l distreze, ori de acest lucru auditoriul a fost frustat, cu toate că eram la o întâlnire integrală a clubului epigramiştilor băimăreni, care îşi doresc şi ei reclama lor. După ce a punctat cu câteva epigrame din volum domnul Filip, au mai compus şi citit epigrame domnii Micle, Fârte, Mureşan, şi Bodnar, epigrame din care a răzbit spontaneitatea, în detrimentul spectacolului.
Atmosfera a fost caldă, prietenoasă şi au rostit vorbe frumoase, în afară de epigramişti, domnii profesori Mihai, Herţeg, dir. bibliotecii din Petroşani, părintele Tira, prof. Fănăţean, şi alţii. N-a fost neglijate nici “diversele”, punct care a dat tonul discuţiilor libere, laudelor şi a înfatuărilor, după gradul de regret a celor care şi-au dorit să tipărească, sau vor tipări şi ei o carte. Cu toate că fizic domnul Şiman a mai slăbit, în epigramă, nu numai el, dar şi pe noi ne întăreşte, prilej de a aduce mulţumiri, unele exprimate altele în curs de exprimare, atât pentru realizarea clubului cât şi pentru ajutorul în perfecţionarea tehnicii de concepere a epigramelor. Mă alătur şi eu tuturor felicitărilor şi mulţumirilor care i s-au adus la “Sărbătoarea lansării celei de a treisprezecea carte” şi-i doresc viaţă şi muncă îndelungată în acest pretenţios sector literar.
Cu felicitări şi preţuire. Rocneanu

Cam asta s-ar putea spune despre şedinţa Clubului epigramistic “SPINUL” din oraşul de sub Dealul Florilor, şedinţă ce s-a desfăşurat în 18 mai la sediul. Evident că toţi membri Clubului au ajuns în timp util pentru a ne putea desfăşura lucrările, chiar şi colegul şi prietenul meu Ţâncaş. Până să “trecem la ordinea de zi”, Domnul Tănăsescu ne-a prezentat fotografiile făcute de domnia sa, fotografii care au fost premiate la concursul din cadrul Festivalului “Mărul de aur” de la Bistriţa. În aceste fotografii este vorba de mai mult fotografi prin care se prezintă succesiunile operaţiilor de salvare a unui cal, care n-a “intrat” pe bacul de tranversare a râului Someş şi a nimerit intre bac şi podina de pe care firesc, doritorii se urcau pe bac. Se poate scrie o întreagă poveste a celor care încercau să salveze calul, dar şi a celor care “căscau gura” la “cum fac ceilalţi” personaje care mai mult îngreunau operaţiile propriuzise de salvare a animalului.
Tot astăzi am aflat că domnul Şiman, după ce a cules şi redactat numărul 10 al revistei noastre “SPINUL”, s-a dus într-o staţiune balneară pentru tratament (S-o fii săturat omul de atâta lucru). A sosit în schimb doamna Găinariu cu veşti de la Festivalul de Umor din Buzău, loc unde a fost bine tratată de masa de epigramişti, datorită premiului obţinut la tema concursului cerută de buzoieni. Ne-a adus şi alte veşti, personale, acelor care mai doresc să participe în celelalte concursuri care se desfăşoară în ţară, dar şi cei care mai au de complectat cu date personale lista pentru “Anuarul epigramiştilor 2008”
“De serviciu” la citirea producţiei de epigrame a fost domnul Filip, care a prezentat zece epigrame frumoase, lăudate de domnul Micle, Fârte, Rocneanu, Bodnar, Bud. Velea şi ceilalţi.
Domnul Bud Nistor, secretarul şi staticianul Clubului nostru, ne-a rugat să ne aducem la zi datele personale şi de creaţie la zi, şi să menţinem standardul atins în creaţia epigramelor, să aducem în complectare la “Darea de seamă” anuală atât epigrame cât şi documente care nu i-au parvenit încă. Domnia sa ne-a prezentat activitatea CLUBULUI în imagini fotografice aranjate cu grijă de domnia sa în “Albumul Spinului”, prilej cu care s-a luat legătura cu Domnişoara prof. Nagy şi cu doamna prof. Hendre, solicitându-le prezenţa şi aportul lor la realizările clubului. După aceste derulări ale activităţii de Club, domnul Micle ne-a dezvăluit faptul că şi dânsul va pleca pentru trei luni în Canada, urându-ne tuturor tot ce-şi doreşte domniei sale şi în special sănătate. Noi la rândul nostru i-am mulţumit şi îl aşteptăm la reîntâlnire cu poveşti despre acea ţară fascinantă numită Canada.
N-am pomenit nimic de domnul Mureşan. Păi dacă n-a fost prezent!