Odată sărbătoreşte omul 75 de ani, dar nu singur,

Automat această sărbătoare a prilejuit şi altora posibilitatea de-a se simţi bine alături de sărbătorit. Printr-o fericită coincidenţă, Clubul SPINUL şi-a rememorat activitatea care exista în documente de exact cinci ani, şi tot cu această ocazie şi prin contribuţia deosebită a domnului Şiman Ioan, sărbătoritul nostru, ne-am delectat cu al cincelea număr al revistei Clubului SPINUL, ca un supliment al preţuirii Clubului nostru de către domnul preşedinte. Şi fiindcă domnul Şiman şi-a dorit ca această aniversare să fie marcată şi istoric, s-a autopreţuit prin scoaterea acelui volum “Cioburi de oglindă …poznaşe” – deosebit de bine lucrat, ca un corolar al activităţii asidue depuse pe acest tărâm al culturii scrise: epigrama. Toate aceste premize şi realităţi au fost expuse într-un mesaj de respectuoasă preţuire şi emoţie de către vorbitori care s-au numit Ion M. Mihai, persoana care a condus lucrările, Nistor Bud, Filip Romulus, Mircea Micle, Viorica Găinariu, Aurica Velea, Vasile Mureşan, Toma G. Rocneanu, Săluc Horvat preşedintele asociaţiei scriitorilor Baia Mare, Andrei Fărcaş redactor responsabil la “Graiul Maramureşului” şi alţi vorbitori care s-au adunat în Sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu”, iubitori ai epigramelor şi simpatizanţi ataşaţi ai sărbătoritui. Cele peste două ore, pentru acei care au savurat momentul, au fost un deliciu, cu toate că nu s-a forţat nota umoristică cu ori ce preţ. Poate că sobrietatea evenimentului să fi impus şi o oarecare reţinere, deoarece domnul Şiman primea din partea celor prezenţi, efluvii de preţuire şi recunoştinţă. Nu ştiu cum trebuie să fie aceste aniversări şi potriviri de evenimente dar atmosfera s-a impus ca una deosebit de prietenoasă şi dacă Şiman recunoştea că această formă de aniversare şi-a dorit, am fost mulţi care n-am spus-o dar în suflet, ne-am dorit-o fiecare, o asemenea frumuseţe de aleasă sărbătoare. Şi poate că nimic nu ar fi fost aşa, dacă acest minuscul Club, nu ar fi depus serioase eforturi în activitatea epigramistică, eforturi care le sunt recunoscute de-o ţară, dar şi munca în consolidarea unei prietenii, care văzută din exterior pare nefirească. Şi cum să nu fie aşa când este o prietenie liber consimţită, lucru de neimaginat în societatea actuală românească.. A fost foarte frumoasă această sărbătorirea a lui Şiman şi a noastră, deoarece, cu toate că am fost discreţi, la plăcuta ei desfăşurare a contribuit fiecare membru al clubului, după puterile, dotarea şi cunoştinţele fiecăruia şi de aici putem conchide că a fost o ADEVĂRATĂ ANIVERSARE a clubului şi a preşedintelui său, Domnul Ioan Şiman. Un moment deosebit de emoţionant a fost telefonul domnului Bodnar Mihai care cu toate că se află la o clinică din Cluj, pentru aş trata boala, a transmis un mesaj telefonic, atunci nu ştiam că a lăsat şi unul scris domnului Filip care a fost citit chiar în timpul sărbătorii. Spre satisfacţia tuturor, Doamna Viorica Găinariu ne-a scutit de o prezenţă nedorită ceea ce a fost un adevărat triumf şi nu m-am putut abţine să nu o felicit pentru acest gest care ne-a permis o desfăşurare plăcută a acestei petreceri . Partea festivităţii de la “Crenguţa” a fost o destindere totală, fenomen care a dus la cunoaşterea mai bine a problemelor membrilor clubului şi la ruperea unor bariere artificiale ce ar mai fi existat între noi, majoritatea fiind însoţiţi de soţi. Cred că n-a exagerat Domnul Şiman când a spus că i-a plăcut în mod deosebit aniversarea domniei sale, deoarece am participat la multe sindrofi şi cu toate că n-am dansat şi nici n-am cântat m-am simţit minunat, ocazie de-a mulţumi fiecăruia şi tuturor. La mulţi ani IOANE!!!
De Florii 2007

Întâlnirea Clubului
din 19 februarie

Sunt zile când te-ai fi bucurat să nu te fi trezit în ele.. Sunt zile în care suferinţa care-ţi trage sufletul spre pământ, nu ai cum şi mai ales nimeni nu-ţi poate alina acel fel de durere.. Nu s-au inventat încă filetele prin care să putem demonta suferinţa care uneori ne apasă. Nimeni nu-ţi poate sonda profunzimea durerii şi nu există nici-o metodă de ameliorare. În aceste stări de “binedispunere” ne aflam cu toţii, când a apărut un personaj care se dorea un nou membru al clubului nostru, o personalitate care evident că “a cunoscut” toate doamnele, era foarte volubil dar nu dădea semne de minimă politeţe. Evident că nimeni nu i-a spus că dacă se adresează unor oameni necunoscuţi, şi mai în vârstă aşa cum eram noi acolo, trebuie să dea dovadă de bună creştere. După cum se “avânta în discuţii”, nu ştiam dacă el ar avea ceea ce noi pretindem. Cu atât mai supărătoare erau asemenea manifestări, cu cât domnia sa nu era capabil să priceapă că unuia dintre noi i-a murit fiica şi întradevăr puţină decenţă ar fi fost bine primită. Trăim pedeapsa cea mai groaznică, când părinţii îşi îngroapă copiii. Această stare apăsătoare şi contradictorie s-a menţinut în minutele risipite împreună, timp care altădată era alocat treburilor curente ale Clubului.
Cu greu a putut domnul Filip să domolească euforia noului venit, Halas, pentru a da citire mesajului de felicitare al preşedintelui Uniunii Epigramiştilor din România, al domnului Corbu, mesaj de felicitare la cinci ani de la înfinţarea clubului, mesaj de suflet, bine structurat şi totodată neaşteptat de către noi.
Un alt mesaj, prezentat de domnul Filip, este de la Sibiu, prin el ni se cere şi o participare la concursul lor omagial, “Sibiu capitală Culturală Europeană”, materialul a fost trimis de domnul Mihu Nicolae, preşedintele Clubului umoristic “Nicolae Olahus” din Sibiu. S-a discutat includerea a cât mai multe mesaje în numărul aniversar al revistei SPINUL cât şi faptul că pe copertă vor fi puşi doar membrii fondatori, ceea ce consider că nu este corect. Sărbătoarea este a tuturor şi de ce ceilalţi membrii să nu fie şi ei incluşi dacă Domnul aşa a făcut să fim încă împreună după mai bine de cinci ani. Nu cred că acest lucru ar fi lezat demnitatea cuiva.
In apăsătoarea atmosferă redată mai sus, s-au mai precizat câteva detalii organizatorice după care ne-am împrăştiat fiecare, cu gândurile lui.

A fost o zi care, de fapt, ca şi altădată se anunţa destul de plină-n program, dar şi în prezenţă. A sosit revista EPIGRAMA, revista centrală, şi a fost plăcută constatarea că dintre membrii clubului SPINUL care au trimis epigrame spre publicare, li s-au publicat în revistă, nu una ci mai multe epigrame următorilor: Adi Fârte, Ioan Şiman, Viorica Găinariu, Nistor I.Bud, Mircea Micle a cărui epigramă a adus Clubului 6 puncte la concurs. Tot “în presa centrală” este menţionată şi revista noastră de epigrame cât şi adresa ei. Am putea spune că ne au în vizor.

Domnul Andrei Fărcaş, ziarist, epigramist dar şi preşedintele comisiei de deliberare a concursului nostru de epigrame, ne-a prezentat rezultatul concursului, laureaţii dar şi unele dintre cele mai bune epigrame care nu au putut fi premiate. Toate acestea îşi vor găsi loc în revista SPINUL cu Nr.5. Ei bine am fost delectaţi şi noi cu epigramele altora.

În ceea ce priveşte prezenţa, dintre cei mai vechi, au mai lipsit, dar au apărut alţii noi. Faptul că au început oamenii să ne caute, înseamnă că această activitate se cunoaşte bine în urbe şi geloşi pe succesele noastre vin să ni se alăture. Să dea Domnul nu numai să ni se alăture ci să ne şi întreacă. Printre noii veniţi se află cântăreţul Rogneanu, Petricec, domnii Herţeg, Halas Ioan şi Ţîncaş Vasile. Dacă primii doi au şi uitat de noi, în schimb ultimii trei domni au adus şi rodul muncii lor în domeniu, prin care dovedesc că această activitate şi-au dorit-o şi chiar au realizări. I-am felicitat cu toţii şi le-am urat numai succese, că celelalte epigrame ce nu sunt de succes se pierd. Am putea spune că şeful Şiman este bucuros că la această revistă aniversară nu mai trebuie să strige după fiecare să-şi de-a materialele spre publicare. Are o taşcă întreagă cu epigrame. Problema este acum alegerea lor, atâtea are, că ar putea face două reviste. Din acest motiv revista noastră-i mai “umflată” cu patru pagini.

Poate că nu este rău prilejul de-a aniversa anumite evenimente uneori, prilej cert şi dovedit cam “cum te vede” lumea dar mai ales şi câţi “te văd”. Din acest punct de vedere putem spune că satisfacţiile sunt de partea noastră, certificând cu urările primite şi de la cine le-am primit. Acum se poate menţiona că în acest moment Clubul şi-a dovedit prestanţa şi importanţa în domeniu. Profit că sunt primul dintre Dumneavoastră care doreşte din tot sufletul viaţă lungă membrilor Clubului şi bunei relaţii dintre ei, spre cinstea importantei sarcini pe care singuri şi-au propus-o şi care se pare că este înfăptuită. La mulţi ani tuturor, revistei şi Preşedintelui Clubului domnului Şiman Ioan.