Prin ceaţa care a speriat Companiile de avioane având cert falimentul în faţă după atâtea amînări de curse, vreme în care trebuie asigurate hrană şi cazare pentru pasageri pe care nu-i puteau transporta, noi avansam spre Est fără prea mari vise. Spun acest lucru deoarece, nu numai că ne citeam cele mai bune epigrame, considerate de noi, dar am constatat cu tristeţe că fără o minimă “interpretare”, epigramele nu-şi dezvăluiesc poanta, care nu este savurată. În cazul în care, creatorul de epigrame, prin mimică şi variaţii ale vocii, prin pauzele în timpi bine aleşi, îşi expune o parte din trăirile sale interioare, făcând, acel nimb de inteligenţă, creiativitate şi spontaneetate, perceptibil pe loc. Necesitatea acestui demers artistic, este cu atât mai reclamat, cu cât s-a constatat că epigrama fiind foarte concisă, chiar zgârcită în vorbe, este suficient să nu înţelegi un singur cuvânt şi îţi este imposibilă perceperea întregii epigrame, a demersului artistic. Repetarea unei epigrame duce la pierderea totală a farmecului ei. Există şi aici o excepţie, când epigrama este deosebită şi doreşi o resavurare a ei. O altă învăţătură a acestei deplasări, este că prelegerile lungi, sau prelungite în general, diluează atmosfera ducând-o cam înspre acolo cum sunt poveştile despre armată. Menţionez că în toate ieşirile pe care le-am avut, în acest context cel mai bine s-a descurcat domnul Nistor Bud, care de fiecare dată şi-a ales frumos cuvintele, a rostit doar atâtea cuvinte câte au fost necesare ilustrării acelei manifestări(aici trebuie să menţionez că dânsul are simţul comunicării cu auditoriul în sine). Tot la acest capitol a excelat şi
domnul Bodnar la întâlnirea de la Ocolul Silvic, dar aici multiplele funcţii avute l-au cam deconcertat de la ce dânsul a dorit a face. Revenind la ultima ieşire, de la Ocolul Silvic, a fost lăudabil că domnul Bodnar a propus două citiri de fiecare, sau două luări de cuvânt, deoarece ne-am putut pregăti mai bine materialele după prima citire. Acum să fiu iertat de acel epigramist sau epigramistă, ce a pus mâna pe microfon “uitând” a-l restitui colegilor, până nu şi-a epuizat întreaga operă din toate ziarele care i-au publicat epigramele. Poate pe viitor veţi hotărâ să facem chiar trei runde, pe teme diferite prin care vom scoate în evidenţă mai multe aspecte ale vieţii, mai bine profilate, şi evident că vom citi şi mai multe epigrame. Poate limităm fiecare rundă la câte 10 epigrame. Ar mai fi un ultim aspect, care nu trebuie să fie considerat ca o critică, dar am observat că prin aceste ieşiri devenim mai prolifici şi mai responsabili. În acest context nu ar fi bine ca epigramele pe care le citim, măcar jumătate din ele să fie originale? La serata de ieri am auzit o epigramă care s-a citit şi auzit a şasea oară. Puţin parcă a fost prea mult.Cine a ascultat ce am scris până aici, poate-şi pune întrebarea: “ce am căutat noi la Baia Sprie?” Răspunsul este de necotestat. Am avut cea mai frumoasă ieşire de până acum, o ieşire pe care am susţinut-o în faţa unui public avizat, elitist şi care a savurat momentul la care şi-au permis să ne invite în intimitatea lor. Poate aţi observat oboseala primarului Barbolovici şi prin manifestarea noastră am reuşit să-i alungăm oboseala şi somnul. Un alt atu al calităţii a fost şi faptul că patru dintre cei prezenţi la manifestarea de la Ocolul Silvic Baia Sprie erau prezenţi şi aici. Acest lucru spune ceva, cu atât mai mult cu cât, la ei în bătătură am dat cât am putut de bine în ei şi oamenii au savurat creaţia şi ne-au însoţit şi astăzi aici şi poate ne vor însoţi şi altădată. Ar mai fi de exprimat două regrete: spoturile de lumină nu ne-au permis cuprinderea întregului local şi bine ar fi fost dacă rămâneau şi elevii, cu toate că atunci, probabil că nu se realiza o reală destindere generală- Noi ar fi trebuit să ne alegem mai bine epigramele şi “vizaţi” fiind, desigur că nimeni nu-şi permitea să se delase în veselia general Au participat la acest demers artistic doamnele Velea şi Găinariu, domnii Şiman, Micle, Bud, Filip, Mureşan, Gross şi de această dat pe post de moderator domnul Bodnar Mihai.
Manifestarea a avut loc în ziua în care, cel ce scrie, a împlinit 63 de ani şi-o lună.şi mai era o săptămână până la Crăciunul 2006

Mai nou, se pare că şedinţele noastre de creaţie se desfăşoară alternativ: una la sediu şi alta la alte sedii pe unde suntem invitaţi. Cum ultimele trei “ieşiri” au fost în Baia Sprie sunt absolut sigur că-şi râde-n barbă domnul Bodnar Mihai, omul care şi-a dorit mult şi a făcut mari eforturi pentru a avea un club epigramistic în Baia Sprie, “şi uite acuma îl are” şi nici nu a trebuit să facă mari eforturi pentru acest lucru. Are un Club de se mândreşte tot timpul cu el şi se pare că îşi merită laudele epigramiştii SPINULUI şi probabil că asta-i reuşita de care ne bucurăm fiecare. Lăsând această mică întroducere glumeaţă la o parte, în prima şedinţă ( vorba domnului Bud: “ar trebui găsită o altă denumire adunărilor noastre, că prea s-a şablonizat vorba asta”) ne-am revăzut pe 8 ianuarie din nou în sediu. Prima noutate, doi membrii marcanţi ai obştei băimărene, domnul Petricec este şi autor de epigrame, ne-au cerut înscrierea lor în clubul
nostru. Celălalt personaj este cântăreţul de muzică populară românească şi ucraineană domnul Vasile Boiciuc Rogneanu. Au fost primiţi nu cu pâine şi sare ci cu pălincă şi bunătăţi, ocazie cu care s-au angajat ca bunătăţile să le transforme în epigrame bune. Doamne, dă! că de astea la toţi ne trebuie. La această şedinţă a trebuit să tac mult. Şi cum să vorbeşti cînd s-au prezentat diplomele domnului Micle primite de la Piteşti, apoi Bibloteca din Cluj –Napoca, în urma concursului de epigrame ce l-au ţinut anul trecut, au primit atâta “marfă” că au tipărit o carte cu 104 file în care sunt reproduse şi epigrame ale domnilor Bud Nistor, Mircea Micle, Rocneanu şi Ioan Şiman. Spre bucuria fiecăruia dintre acei care au reuşit să le fie selectate epigramele, Bibloteca “Octavian Goga” din municipiul Cluj-Napoca, în Ajun de Crăciun a trimis câte un exemplar fiecăruia. Pentru că “a dus SPINUL” pe locul III în topul Cluburilor, domnul Micle a primit din partea membrilor clubului o diplomă personalizată.
Acestea au trecut. Domnul Şiman, cu un vraf de hârtii, a început a deschide şedinţa (încă nu mi s-a comunicat cuvântul care îl va înlocui pe acesta). Preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, domnul Corbu, felicită clubul pentru prestigioasa muncă depusă şi mai ales pentru bunele lui realizări(el stabileşte locurile în top-ul cluburilor), ne solicită căteva păreri privitoare la unele reguli organizatorice şi în final, nu uită să ne spună “La mulţi ani” dar şi să ne amintească evenimentele de peste an şi datele la care trebuie să trimitem materialele cu osebire cele referitoare la împlinirea a 90 de ani a domnului Quintus. O altă scrisoare a doamnei Dr. Elis Râpeanu ne solicită participarea la un concurs naţional şi tot repede. Dacă toţi au concursuri şi noi avem unul pe întâi aprilie şi are tema “Păcăleli”. S-au colectat epigramele pentru topul revistei pe ţară şi pentru Nr.5 al revistei SPINUL şi darea de seamă proprie a fiecăruia pe anul trecut. Pentru fiecare fel obligatoriu de “dat” s-au adunat doar câte un singur material. Adică au adus aceste materiale în final, doar doi inşi.
Dar cel mai mare succes al anului trecut a fost scoaterea celor patru numere ale revistei Spinul, ocazie pentru care a venit şi directorul Bibliotecii “Petre Dulfu”, domnul Teodor Ardelean, sub ale cărui auspicii funcţionăm şi ca epigramişti şi ca redactori ai revistei. S-a lansat revista care este bucuria fiecăruia, cu mici obiecţii. Spunea domnul Şiman că dacă ar fi avut mai mult material din care să poată alege, calitatea revistei putea fii mai bună. Să vedem ce ne vor spune confraţii întru “suferinţă”, dar este o mare realizare ţinând cont că nici-un organ local, nici-o firmă, nu ne-a susţinut cu nimic. Revista este realizată integral de membri clubului şi biblioteca o multiplică. Acum înţelegeţi de ce ne bucurăm de ea. Ne-am bucurat şi de prezenţa domnului Ion M. Mihai, a Gabrielei Medan care după multe absenţe au revenit “la bază”. Ceilalţi prezenţi, pe care nu i-am citat, sunt acei cu care vă plictisim zilnic: Găinariu, Filip, Velea, Bodnar, Mureşan, era să mă uit pe mine. Deci şi eu.

Ultima întâlnire a Clubului Umoristic SPINUL, a avut loc la Baia Sprie la Casa Orăşenească de Cultură. Ca să spun aşa: a fost o rugăminte a Domnului primar al oraşului Vasile Barboloviciu, domnia s-a ne-a dat şi tema, şi cu toate că abia s-a terminat o festivitate dedicată Marelui Eminescu, la reprezentaţia dată de noi, în afară de patru consilieri, primarul şi grupul de copii reuniţi în formaţia D’ESIR, împreună cu profesorul lor, a mai fost prezenţi alţi profesori, alţi băiesprieni, realizând o audienţă de circa treizeci de oameni. Sincer să fiu nu am dorit a scrie acest “raport”, deoarece în ziarul GRAIUL MARAMUREŞULUI din 20 ianuarie scrie foarte
frumos domnul Mircea Micle despre această manifestare culturală a Clubului. Cu toate acestea, fiind o acţiune meritorie a epigramiştilor ar fi fost păcat să nu fie însăilată în volumul pe care îl tot pregătesc. Am mai menţionat că înaintea noastră Liceul din oraş a avut o manifestare omagială EMINESCU, drept care din acel loc, n-am mai avut spectatori. Apoi la ora de începere s-a redeschis sala Casei de Cultură, elevele din formaţia artistică m-au căutat prin parc pentru a mă anunţa acest lucru. Eu cunoşteam ce program va fi acolo, dar cine n-a ştiut văzând lacătul pe uşă, evident că a plecat. Din momentul în care s-a început programul, nu am mai avut surprize şi lumea s-a tot adunat. Pe timpul desfăşurării programului nimeni n-a mai părăsit sala..
Poate că lumea de aici să fi ajuns la saturaţie după ce au audiat o jumătate de zi poezie şi trec săptămâni şi nu mai recită nimeni nimic, altfel cu greu se explică faptul că la a treia rundă de epigrame am pus punct citirii lor. Oamenii vorbeau de maşina cu care se vor întoarce. Cu toate acestea bucuria spectacolului nu a fost numai a noastră ci şi a auditoriului, altfel ce rost ar fi avut aplauzele însufleţite?(termenul îl am din “Scânteia” de la ultimul raport la congres) Toţi epigramiştii s-au prezentat la nivelul la care ne-am dorit şi au impresionat în mod deosebit domnul Filip şi Şiman dar şi doamnele care au recitat versuri. Ca să spun aşa nici mişcarea scenică n-a lipsit, şi parcă fiecare a fost în largul său. Din această cauză i-am dat titlul prezentului proces verbal de “raport”. Spre cinstea domnului primar, personaj continuu tracasat de problemele urbei, acum a fost distins, degajat şi a ţinut mult să-i spunem părerea sinceră despre vinul personal. Cu toate că eu am interdicţie la vin, aroma lui, apoi gustul, m-au dus acolo să confirm, alături de ceilalţi că este foarte bun. Cu discuţiile purtate, probabil dacă le vom relua când vom reuşi să facem vandabilă o parte din creaţia noastră, şi ceea ce vom reuşi să valorificam, poate ne va transforma intr-o societate cultural-comercială. Actualimente cum spuneau şi alţi colegi, din creaţia de până acum ne-am ales doar cu “gloria”. M-a impresionat valul de bucurie şi onestitate atât din partea noastră cât şi a gazdelor ceea ce ne-a recompensat cu o bună dispoziţie pe fiecare, regretând despărţirea.
Felicitându-l pe fiecare, îmi mai doresc asemenea zile cu un atât de bogat substrat cultural cât şi de reală destindere. La mult bine domnelor şi domnilor.
Baia Mare la 21 ianuarie 2007