Întâlnirea SPINIŞTILOR – fără şef
din 8 mai 2006
“Când pisica nu-i acasă şoarecii joacă pe masă” . Poate nu se potriveşte proverbul sută la sută, şi nu pentru faptul că a lipsit pisica – şeful, deoarece vârsta noastră nu ne permite să executăm asemenea elucubraţii. Deci începem cu prima absenţă a şefului. Dar, de ce să n-o spunem, singuri fiind, am făcut exact ce am vrut. Adică epigrame la tema ”dragoste cu năbădăi” , apoi Domnul Bud Nistor ne-a făcut un instructaj care s-au transformat în final, în alese cuvinte de felicitare pentru:
Doamna Aurelia Velea, care şi-a aniversat ziua de naştere.
La cuvintele frumoase ale Domnului Bud, s-au adăugat, rând pe rând, madrigalurile, catrenele sau epigramele celorlalţi cenaclieri care s-au străduit, prin ceea ce ei ştiu mai bine a face, adică epigrame, în care să pună multă simţire şi suflet. La acest moment au colaborat din plin, Domnul Mureşan Vasile, soţul doamnei Aurelia, cu o epigramă foarte bună, apoi s-a înscris domnul Bodnar care în afară de epigrame, ne-a mai adus încă un coleg nou Domnul ing Sorin Tănăsescu un om cu un talent deosebit în ale caricaturii şi care a prezentat schiţele viitoarelor caricaturi pentru revista Spinul. Am mai citit şi eu “epigramele de serviciu”, adică la tema “dragoste cu năbădăi”, apoi şi domnul Filip, după care domnul Bud a dat glas catrenelor omagiale făcute de
domnia sa pentru acest fericit eveniment. S-a permis fiecăruia să-şi etaleze munca şi laudele aduse sărbătoritei, în aşa fel ca Doamna Găinariu să rămână ultima deoarece ea a scris un poem foarte simţit, foarte bine “prins” care a impresionat asistenţa. Domnul Filip, după terminarea acestei desfăşurări de voie bună, după ce şi dânsul şi-a fructificat munca, de serviciu fiind, a înmânat buchetul de flori şi cadoul oferit cenaclierei. Peste acestea, Doamna Găinariu a mai înânat un buchet de flori, în nume personal. După aceste emoţionante momente, au intrat în funcţie aparatele de fotografiat. Ne-am pozat pe rând toţi cei care am fost prezenţi, şi am făcut o poză colectivă. Apoi ne-am apucat să muşcăm din bucatele sărbătoritei, care azi a avut …. cuţitul că pâinea a uitat s-o aducă. Lipsă acoperită de doamna Găinariu care ca un prâsnel a plecat, şi n-am terminat vorbele că s-a şi întors cu hleba. Atmosfera care s-a creiat a fost una deosebită, de fericire şi dacă unii n-au gustat din bucate, deoarece n-au terminat, încă, cu postul, a fost regretul lor. Nu întrebăm care. Bucatele au fost nu numai alese ci şi bune, iar de nu ne “bâzâiau” ezotericii ăştia, doamna Aurelia şi domnul Mureşan ar fi plecat cu mâinile în jeb. Nu-mi permit o cronică gastronomică, dar este necesar a enumera nu numai bunele bucate dar şi varietatea lor, multe dintre acestea, fiind specialităţi ale doamnei Aurelia. Rulade de carne cu şuncă, şniţele, costiţă, cârnăciurii pentru bere (mizilicul de altădată), etc. Rulade de caşcaval cu şuncă sau verdeţuri, salată de boeuf, saleuri, legume trufandale, salată, castraveţi, roşii etc. A curs votca, coniacul, şampania, berea, sucuri, ape minerale, etc. Deci vedeţi cât am fost de ocupaţi cu consumatul epigr…..acestei mese îmbelşugate.
De fiecare dată când ne despărţim, o facem regretând. Astăzi poate că mai mult ca altădată. Şi poate că era şi pentru ce.
Tangenţial aş mai spune ceva. Unii foarte vehement vorbesc despre “disputele” dintre generaţii. Astăzi celor prezenţi, generaţia matură, le-au rămas pe suflet o umbră deoarece nu ne-am aşteptat ca toţi membrii cenaclului din generaţia tânără să absenteze, cu atât mai mult cu cât fiecare a fost anunţat special şi evident că am avut promisiunea fiecăruia că v-a participa. Aceasta se pare că este prăpastia între generaţii. În timp ce unii ştiu ce înseamnă cuvântul dat, ceilalţi nu înţeleg greutatea şi responsabilitatea acestui act de onoare.
Tuturor sănătate şi viaţă lungă şi doamnei Aurelia fericire cu asupramăsură.

După cum am inserat în vechiul “proces verbal”, că despre procese verbale pe care le citesc, am mai scris, scopul lui era să vă anunţ şedinţa de astăzi a cenaclului, care din nou se va desfăşura sub binecunoscuta severitate a Domnului Preşedinte al acestui Club. Se ştie că după ce se întoarce şeful de la băi, are forţe proaspete şi precis că ne-a mai aflat încă o treabă în plus, pe lângă puţinele pe care le aveam, înainte de-a pleca Domnia Sa la băi. (Ştiţi că a văzut avionul lui Gheorghiu Dej şi i-a făcut o epigramă. Se pare că avionului nu i-a plăcut deoarece nu i-a dat replică) Asta ca asta, dar a aflat că am profitat de lipsa lui şi am săbătorit-o pe Aurelia, aşa cum se cuvine, ba parcă am şi cântat:”Mulţi ani trăiască” moment în care sala cenaclului instantaneu s-a întunecat. Uitându-ne pe geamuri, am observat că membrii “Cercului ezoteric”, care ocupă sala cenaclului după plecarea noastră, s-au bulucit la geamuri să vadă ce fel de epigrame scriu aceia care ţipă “Mulţi ani trăiască”, când de fapt în repertoriu era scris:”Aşa beau oamenii buni” . A trecut şi aceasta dar “undele” se propagă….
Ca niciodată toţi membrii canaclului au sosit la fix. Ne-am luat locurile de epigramişti (sâmbăta când venim la cenaclul scriitorilor avem alte locuri) şi recapitulam “truda întelectuală” cu care ne-am prezentat astăzi. Tema era generoasă pentru unii: “ESTIVALĂ”. Ca să facem o paranteză, aproape toţi membrii cenaclului sunt dascăli şi vă spun sincer că unii dintre ei nu-şi fac tot timpul temele, cu toate acestea, fiecare ne făceam că recităm, că facem exerciţii de dicţie şi parcă mai ştergeam şi câte o virgulă inexistentă. Venea şeful şi trebuia să se vadă, în momentul în care “v-a pica”, cât suntem de conştiincioşi. În alte zile începutul de şedinţă seamănă cu “corul gâştelor”. Astăzi eram gravi, serioşi şi chiar ţoalele de pe noi erau mai bine puse. Au trecut 10 minute şi şeful încă n-a apărut. Domnişoara prof. Hendrea încerca să ne spună ceva, noi ceilalţi în cor:”Lăsaţi domnişoară nu ne spuneţi până nu vine domnul Şiman”. Am mai vorbit ceva de vreme, dar nu mult că a început să plouă. Doamna Găinariu şi-a adus un nepot care o “prepara” pentru “crosul tineretului” bănuiesc, altfel ce rost avea să fugă tot timpul după el. Copilul s-a plictisit şi a început să ţipe :”Nu mai vreau”. De fapt avea dreptate. Micuţul avea de toate, un tanc, ceva cosmonauţi, fel de fel de mâncăruri, auzându-se într-un mod plăcut ronţăitul lor de către băieţaşul sănătos. Noroc cu ploaia că piciul şi-a adus aminte că n-a făcut pipi şi i-a trebuit, repede, repede. Au mai trecut câteva minute, Domnul Ing. Micle citea un articol al Domnului ing. Bud Nistor care a fost publicat în “Revista pădurii”. Domnul prof. Filip cu un ton scăzut cerea celor care încă nu şi-au adus materialele spre publicare în revistă, să le aducă odată. De fapt el era cu mapa viitoarei reviste pe masă, pentru a o prezenta şefului, care în acel moment păşea maiestuos cele şase scări ale Cenaclului Scriitorilor şi epigramiştilor din Baia Mare. Noi cu dezinvoltură, parcă am renunţat la zecile de ani, am sărit pe el. L-am pupat felicitat, bătut pe umeri, dar nu-mi amintesc cine i-a răvăşit frizura că-i stătea ca unui adevărat “panchist” . Cu un oftat prelung, ne-am ocupat locurile. Şefu-i şef.: “să trecem la treabă”, trecuseră 18 minute. Adio sfertului academic.
Prima dată, şeful nostru prof. Şiman Ioan, ne-a citit solicitările revistelor şi ale epigramiştilor din ţară (sunt peste zece), apoi ale revistei “Uniunii Epigramiştilor din România” care este fanionul celorlalte şi evident că, în timpul ce a mai rămas, ŞEFUL ne-a citit rodul muncii sale în perioada în care-şi cota de sănătate, în staţiunea Buziaş. Nu vă vine a crede, erau taman 33 de epigrame (cred că acest număr are ceva cu acel număr care trebuie să i-l spui medicului. N-am înţeles niciodată ce dragoste poartă medicii numărului acesta. Un lingvist da – alfabetul curat- vorba lui Nea Pruteanu, atâtea litere are. Pe mine când m-a pus medicul prima dată să spun 33, eram mai tânăr, dormean numai anumite nopţi, şi cum nu se prea găseau bomboane, mai sugeam câte-o bere….două. Mai şi fumam şi dacă m-am dus la doctor, fiindu-mi mai rău ca la Fratele Săndel, că aveam impresia că numai atâtea zile mai am… ca să mă trezesc.
Şi uite aşa, se pare că aceasta a fost pedeapsa ce ne-a dat-o, că ne-a citit cele 24 de file ale “Caietului de Băi”. Nu vă miraţi c-a mai apărut o cifră, Domnul Şiman este prof de matematică.
După excursul Domnului Şiman ne-a permis şi celorlalţi să ne citim producţiile. Doamna Găinariu a fost mai prolifică, dar a trebuit să mărească viteza la citit, deoarece copilul iar se grăbea undeva. Cum nimeni “nu mişca nimic”, Domnul Micle a rostit următoarea replică:”Oameni buni, parcă sunteţi de piatră. Nu zice nimeni nimic, nu râde nimeni, nimeni n-are nimic de retuşat sau reparat. Daţi-vă silinţa Domnilor”. Sperăm să nu fim loviţi şi astăzi de o asemenea indiferenţă. Dar nu se ştie niciodată. Eu aş fi zis câte ceva la epigramele care s-au
citit, dar erau atât de bune şi atât de bine au reprezentat colegii litoralul, că pur şi simplu m-am visat acolo. Şi în vise îşi aranjează fiecare desenele ce-i plac, şi de regulă pe acelea la care este sigur că nu va ajunge niciodată . Cum să fac eu epigrame…pe litoral. Sincer să vă spun mi-a fost ruşine şi nici nu aş fi dorit să greşesc. Dacă bine-mi aduc aminte, n-am văzut marea din ’76, că banii, mare ciudăţenie, niciodată nu cresc. Şi cum îmi era teamă ca acolo să nu se fi schimbat ceva, m-am decis să scriu şi eu o epigramă… cu pubele. De acestea-i plină Baia Mare. Cineva şi-a adus aminte că Domnişoara prof. Hendrea dorea să ne spună ceva. Şi uitaţi-ne aici pe capul vostru.(spusa doamnei Hendrea era o invitaţie la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr”) Cu bine şi cu sănătate, de vreţi, şi aveţi chef, râdeţi şi voi pe săturate! Dar încercaţi să apreciaţi ceea ce Cenaclerii “Spinului” v-a adus.

Epigramiştii băimăreni au intrat pe “porţile deschise…ale cunoaşterii”

În ziua de 29 mai componenţii Clubului “SPINUL” se afla pentru a treia oră faţă în faţă cu publicul. Prima dată a fost în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu”, loc unde sub directa oblăduire a directorului acelei instituţii, Domnul Teodor Ardelean, şi a gazetarilor din urbe, ne-am lansat rodul colectiv al cenaclului “Săgeţile ritmate”. Atunci publicul nostru, numeros de altfel, l-am considerat partinic, cu toate că starea specială care s-a înstăpânit pe acea adunare, era ceva ce a trecut peste:”Dragi tovarăşi, prieteni şi neamuri”. Emoţiile care ne stăpâneau nu ne-au permis o evaluare reală atunci, dar nici nu ne putem erija în judecători, deoarece şi pentru noi erau multe lucruri noi, unele chiar “exclusivităţi”. Apoi a venit televiziunea “AXA” care a înregistrat o emisiune consistentă dar care a fost zero ca spectacol deoarece s-a făcut în locaţia Clubului şi fără spectatori. Aceasta, de la Grupul Şcolar, era a doua “ieşire” în public a Clubului ”Spinul” în afară de lansările de carte, cu un singur autor, şi a revistei de epigrame “Spinul”, care în total au fost trei lansări. A trebuit ca Doamna Elena Hendrea să ne invite la manifestările “Porţilor deschise ale Grupului Şcolar “Gheorghe Lazăr”, manifestare pe care Domnia s-a a pregătit-o şi regizat-o, ca să trăim pentru a doua oră acea stare de aviditate, curiozitate şi aprobare, manifestată de întreaga asistenţă. Dacă la lansarea cărţii de la Biblioteca Judeţeană am avut circa 100 de oameni, aici aveam circa 300 şi de vârstă adolescentină. Cu toate acestea, am trăit din nou momente unice. Nu este potrivit a concluziona, şi să facem acest lucru tot noi, dar părerea noastră se îngemănează şi cu altele exprimate de specialişti în domeniu “certificarea operei, arta în general, se evaluează numai în confruntarea cu publicul”, ceea ce se pare că aceasta presupune confruntarea cu publicul, moment în care se crează această atmosferă în auditoriu, o emulaţie benefică pentru aceste forme de “ieşiri” ale epigramiştilor.
Şi fiindcă vorbim de invitaţia Doamnei prof. Elena Hendrea, şi de şedinţa care ne-am propus să fie doar de o jumătate de oră. Acest al treilea spectacol, dat de Clubul “Spinul” la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr”, a fost un spectacol ce s-a întins la mai mult de un ceas. Vă amintesc că pentru acest lucru ne-am propus să ajungem mai devreme la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr”, pentru a realiza un minim de regie, de sfătuire. Cu toate acestea nerăbdarea i-a cuprins pe toţi şi cel mai afectat părea Domnul prof. Filip. Din toată “regizarea” propusă, s-a făcut doar la întâlnirile cu unele persoane cunoscute, prezentări de noi cunoştinţe şi acomodarea cu o şcoală de dimensiunile acelei care este acest “Grup Şcolar”. Simţindu-se o atmosferă sărbătorească, ne-am cuplat şi noi la ea, ca în final să ni se ofere chiar nouă locurile de cinste,
alături de cordonatorul de program şi Conducerea Şcolii. Doamna prof. Elena Hendrea, i-a prezentat pe cenaclierii Clubului, dânsa fiind membră a acestui cenaclu, ba printre profesorii care i-am mai întâlnit, printre elevi, am întâlnit-o şi pe domnişoara prof. Ciumău, care de această dată a promis solemn că ne v-a căuta. Cu salutul directorului şcolii, prof. Ioan Florian s-a dat curs “Manifestărilor Porţilor deschise de la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr” din zilele de 29-31mai 2006.
După prezentarea făcută de doamna Hendrea, organizatorul de program, am primit cuvântul noi epigramiştii, făcând o succintă prezentare a “Cenaclului” preşedintele lui, Domnul prof. Ioan Şiman. Apoi am început să lecturez eu “procesul verbal” A venit rândul Domnului ing. Mircea Micle, fost profesor al acestei şcoli aproape 30 de ani. Dânsul, întâi a rostit un cuvânt de suflet, tinerilor care-i audiau spusele, un îndemn la încredere în forţele proprii şi în viaţa pe care ei urmează a şi-o făuri. A fost un moment înnălţător atunci când a rostit că:”Suntem fericiţi şi liniştiţi văzând în mâinile căror oameni lăsăm treburile acestei ţări”, cu referire la tinereţea şcolară din sală, după care a citit circa 30 de epigrame cu teme diferite din propria creaţie. A urmat Doamna Găinariu care a spicuit din revistele “EPIGRAMA”, cam toate epigramele care s-au pretat evenimentului şi doar în final a citit şi din propria producţie. Domnul prof. Bodnar Mihai, având greutăţi cu scările, a rămas în rândul I de unde a delectat sala cu epigrame reuşite şi la obiect. Se pare că doi tineri elevi cărora atenţia le-a fost concentrată înspre alte lucruri, l-au deranjat, dar în excursul său Domnul ing. Nistor Bud, care după ce şi-a lecturat epigramele a citit un îndemn imbold tineretului în general dar şi asistenţei, neuitând a puncta şi faptul că sunt oameni care se comportă ca cei doi elevi, lucru ce i-a făcut să amuţească pe “zurbagii”. Au fost impresionante aceste sfaturi de viaţă pentru ori cine le-ar fi ascultat. A încheiat Domnul prof. Filip Romulus, care şi-a prezentat cartea “FILIPICE”, el fiind cunoscut aici ca fost inspector şcolar, după care ne-a delectat cu propriile sale epigrame la temă dar şi cu teme aleatorii. Cam la aceasta s-a rezumat timpul nostru de desfăşurare de la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr”, după care ne-a mulţumit Organizatorul de program şi s-a continuat cu lansarea revistei şcolare realizată de Doamna prof. Cosma Aneta care a citit şi nişte “perle” din recenta producţie. A urmat Doamna ing.Marchiş Ortensia care şi-a prezentat o carte tehnică cu probleme de mecanică pentru elevii din clasele superioare de liceu. Cu aceasta Deschiderea festivităţilor “Porţilor deschise” de la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr” din Baia Mare, în zilele de 29-31 mai 2006, s-au încheiat. Membrii Cenaclului “SPINUL” mi-au vizitat şi “locul meu de muncă”, unde pe îndelete ne-am bucurat de reuşita succesului abia obţinut. “La mai multe” stimaţi cenaclieri.