50 de profesori şi elevi de la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr” din Baia Mare eu participat la lansarea cărţilor “Suflete-n derivă”(proză) şi “Practica electricianului de întreţinere şi reparaţii” scrise de Toma Gross ( pseudonimul literar Toma G. Rocneanu).
Ion M. Mihai, Romulus Filip şi Ştefan Jurcă au vorbit despre virtuţiile prozei (o carte plăcută, nu-ţi pare rău c-ai perdut câteva ore s-o citeşti), iar ing. Marian Bădulescu şi prof. Gabriela Medan au remarcat manualul electricianului pentru logica şi limpezimea expunerii fundamentelor acestei meserii frumoase, dar foarte periculoase.
La lansare au mai participat: Ioan Şiman -epigramist, pr. Viorel Thira, ziarişti de la cotidienele judeşene, familia autorului.
Nicolae Goja

Toma G. Rocneanu şi-a sărbătorit 60 de ani de viaţă prin publicarea celei de-a zecea cărţi de proză, numită:”Suflete-n derivă”, la Editura Risoprint Cluj-Napoca, 2003, 170 de pagini, fără preţ. Pasiunea pentru povestiri a maistrului instructor Toma Gross este veche, însă doar după revoluţie a reuşit săşi tipărească scrierile, câte una pe an, cu acea grabă a omului care ştie că timpul are răbdare doar cu cei care fac câte ceva.
Toma Gross(Rocneanu-de la satul natal Rodna Veche din judeţul Bistriţa-Năsăud) scrie cărţi de câte o sută de pagini, pentru cititorii grăbiţi de azi. Abordează subiecte din cotidian, obsesia sa fiind minerii, pe care-i cunoaşte bine (predă la Grupul Şcolar Miner din Baia Mare, actual Grup Şcolar “Gheorghe Lazăr”).
Scrie nesofisticat, direct, discursiv, lăsând impresia de pagini de jurnal sau reportaj.
Domnul Gross reuşeşte să-şi atragă cititorul, prin consecvenţa cu care descrie experenţele personale, aducând în pagină amănunte revelatoare, care recompun timpul trecut.
Noica spunea că literatura este pierdere de vreme, dacă autorul nu reuşeşte să descrie locurile şi oamenii unei epoci. Baia Mare la sfârşitul secolului XX-lea va fi mai uşor de înţeles şi datorită lui Toma G. Rocneanu, care povesteşte cu duioşie despre viaţa grea în subteran şi cu umor despre minerul ce vindea flori de mină pe bani buni, de chelnerii ciubucari, de şedinţele de partid, de infidelităţile şi nepotrivirile conjugale.
Limbajul este monocord şi artificios, uzând de formule şi expresii convenţionale, dar nu e lipsit de un anume farmec, aducândune aminte de tehnica intervertirii, când muncitorul vorbeşte “domneşte”, iar inginerul miner înjură ca birjarul. De aici decurg şi scăderile textelor lui Toma G. Rocneanu, dar şi calităţile acestei proze despre viaţa muncitorilor în era comunistă.
Citim cărţile domnului Gross, le considerăm note de roman pentru cartea vieţii sale, pe care îi dorim să reuşască s-o scrie.
Nicolae Goja

Alaltăieri, la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr”, în prezenţa unui distins auditoriu, a avut loc lansarea cărţii “Ursite la subsol” ceaţia neobositului scriitor Toma G. Rocneanu. Este cea de-a noua scriere dintr-o serie de opere dedicate mineritului. Cartea a apărut sub Eguda Fundaţiei social-culturale “Octavian Butuza” , avându-l de redactor de carte pe prof. Ion Burnar. Autorul, a fost miner este un om care a cunoscut cu adevărat lumea din adâncuri, iar din 1967 a împărtăşit din experienţa sa elevilor de la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr”, unde activează şi în prezent în calitate de maistru instructor. Din cei 59 de ani de viaţă, 40 I-a pertrecut în slujba mineritului.un domeniu de regulă nebăgat în seamă, atât de hulit şi totodată atât de drag nouă, cum apreciază Ion Burnar.Autorul vorbeşte în creaţia sa despre oameni simpli, despre necazurile şi bucuriile lor, iar valorile în jurul cărora se brodează acţiunea sunt omenia şi demnitatea.

Alina Talpoş