(marţi, 15 octombrie 2002)

Pentru că mulţi suferă din cauza voastră. Cu voia sau „programat” nu pe puţini oameni i-aţi dus în mizerie, le-aţi stins luminiţa de la capătul tunelului, le-aţi luat speranţa. Sunt puţine partide sau clase conducătoare care sunt atât de lipsite de simţul sau starea în care se găseşte poporul, acel popor care i-a făcut ceia ce sunt acum când au ajuns „acolo”. Trist este că nu-i ajută în nimic şi cu nimic, devenind dispreţuitori şi cinici cu acei care le-au oferit lor „cei mai bun pe lume”, ca dânşii să ne râdă acum în nas. Pe cei de sus nu-i interesează gradul de disperare la care au dus ţara. Ne-au împins „să urcăm” pe primul loc în Europa, la cei care nu-şi mai văd rostul în lume şi îşi pun capăt vieţii. Viaţa de mizerie pe care voi le-o „oferiţi” a devenit un calvar pentru mulţi. Zi de zi se observă dramele şi tragediile care-i împuţinează pe români sub zâmbetul vostru cochet şi dărnicia cu care ne „oferiţi” Europa, în speranţa că această ofertă ne vor adormi spiritele. Domniile lor, că s-au domnit nu-i aşa, nici nu au habar că intrarea în Europa va fi ce-a mai mare taxă pe capul românilor şi a ţării. Şi atunci ce-i care vor comanda în ţara noastră, tot „Europa” va fi şi, ăia vor şti comanda după interesele lor nu după ale noastre. La asta vă reamintim că sunt multe ţări care nu doresc această intrare în Europa şi bănuiesc că ştiu ele de ce. O altă durere sunt cele peste două milioane de familii în destrămare deoarece unul din soţi a plecat deja în UE. Poate vom primi răspunsul că este greu. Aşa este şi nouă, românilor, nu ne-a fost niciodată mai bine în comparaţie cu alte popoare, numai că şi ce am mai putea face, să ne mai ajutăm între noi, să ne păzim copiii de tentaţiile faptelor antisociale, nu le mai facem nici pe acestea. Nimeni nu mişcă un deget pentru cel umilit. Necesităţile acute de locuinţe s-ar mai putea estompa dacă fostele dormitoare-cămine ale liceelor băimărene ar fi donate sau vândute acelor care au nevoie de locuinţă. Mai sunt şi blocuri goale care pot fi redate circuitului locuibil şi chiar unele foste construcţii industriale care au rămas fără stăpâni şi se pretează la noile destinaţii.
S-au intensificat faptele antisociale. Este normal. Cine n-are serviciu îşi „caută preocupări”. Neavând nici-un venit, este greu de explicat copiilor flămânzi politica socială, aşa că… altfel nu-i mai rămâne decât „să-şi pună aţa” şi să încheie cu toate mai ales de când scumpirile nu se fac în lei ci în procente. Voi încă nu ne-aţi oferit multmediatizatul salariu de 75 de EURO dar deja toate s-au scumpit cam cu atât cât aţi spus că ne veţi oferii… şi probabil aţi uitat. Până va veni „bunăvoinţa voastră” va ajunge şi acel salariu la valoarea unei cepe degerate. Bravă vouă ! Gândiţi domnilor constructiv. Daţi locuri de muncă. Dacă nu ştiţi cum se realiza asemenea „pretenţii”, întrebaţi un şomer nu un consilier comunal care nu se poate mişca fără dubiţă.
Avem încă foarte multe resurse locale, dar acei care le cunosc nu se pot apropia măcar de voi. Toată lume aşteaptă, unii n-au nimic de pierdut, dar sunt aţii care au ce pierde! Nu este bine a aştepta, daţi dovadă că vă cunoaşteţi îndatoririle, că sunteţi capabili să conduceţi această ţară şi oamenii din ea şi când vor fi alegeri n-o să aveţi nici probleme şi nici dureri de cap. Am scria aceste rânduri poate cu mai multă patimă ca altădată, deoarece numărul şomerilor a depăşit momentul critic. Aproape nici-un ţigan nu are de lucru, orbilor li-s-au furat munca ce ei o prestau de-o viaţă, noi care aveam pe un vas POLAR patru ingineri, astăzi când o cincime din populaţia ţării este analfabetă. Românii se bat la Braşov cu urşii, la Baia Mare intre ei, dacă au aflat ceva prin „europubele”, iar voi ne trimiteţi fiii să ducă războaiele altora, numai pentru a voastră laudă.
Am învăţat să murim din lipsa de medicamente, murim că aţii ne spetesc, murim pur şi simplu că nu avem cu ce trăi dar de acum vom muri de laudele altora. La asta se limitează conducerea ţării?! Aici v-aţi luptat să duceţi ţara cu minunata voastră capacitate de conducere?!!

( ADEVĂRUL- marţi 1 octombrie 2002)

Pentru dascăli salariul de bază este mai puţin decât cheltuieşte statul pentru un deţinut. Bonurile de masă sunt vise. Se încearcă fel de fel de tertipuri ceauşiste pentru a remajora normele didactice. Anul trecut lipseau din învăţământ 40.000 de profesori calificaţi. Acum, în urma unor „examene” s-a ajuns la o criză de 50% de profesori calificaţi. După atâtea forme de batjocură, după greve cu rezultate amânate, oamenii care au vrut să facă ceva în învăţământ s-au dus. Au constatat că pe actualii guvernanţi nu-i interesează dacă fac ceva cu oameni sănătoşi şi întregi la minte sau cu handicapaţi mintal şi cultural. Se mai poate face ceva?!

(luni, 30 septembrie 2002)

Se zice că la recomandarea unui domn care se ocupă cu controlul din partea FMI a ţării noastre, mai bine zis, a controlului activităţii financiare şi a Guvernului, ar fi sugerat domnului prim ministru o asigurare a locuinţelor în caz de calamităţi, în speţă a clădirilor în caz de cutremure, care să fie de numai 30 $, adică un milion de lei. Dacă ne uităm la majoritatea „ajutoarelor” oferite de guvern, cam nici unul nu se ridică la „modica” sumă de un milion de lei. Dar care sunt „experienţele” românilor în acest sens?
Dumnezeu care ne iubeşte, căci numai cu „copilul pe care-l iubeşti te porţi mai sever cu el”, ne-a cercat de mai multe ori în ultimii treizeci de ani. În anul 1970, inundaţii catastrofale în Ardeal şi celelalte provincii româneşti. S-a constituit fondul :”Solidaritatea”, în care cetăţenii acestei ţări, care suportau această catastrofă, au făcut depuneri de 2.026 milioane lei. Toate ajutoarele primite din partea unor guverne a altor ţări au însumat 1590 milioane lei. Adunate ar fi 3616 milioane lei. Din aceste sume s-a despăgubit populaţia cu 700 milioane, 900 milioane pentru refacerea CAP- urilor şi 200 milioane pentru diferite instituţii, şcoli, spitale. Dacă facem o adunare şi o scădere, constatăm că STATUL n-a dat nici-un leu nimănui, nu a restituit fondurile celor asiguraţi la ADAS, dar şi-a însuşit şi suma de 816 milioane lei din contribuţiile oamenilor. (Date culese din SCÂNTEIA, din 26 noiembrie 1970)
În martie 4 1977, cutremurele de pământ de 7,2 grade pe scara Richter au făcut 1560 de victime (cifră controversată), se constituie un al doilea fond SOLIDARITATEA al cărui cumul nu s-a precizat încă. În schimb specialiştii ne aduc argumente prin care ne demonstrează că la un astfel de cutremur, pagubele în locuinţe sunt doar în cazuri speciale între 50-100 de mii. Anuarul statistic din 1982 precizează că în perioada 1975-1980 s-au construit total (din veniturile statului şi ale populaţiei) 197.846 locuinţe(apartamente plus case). Deci, în cinci ani în care s-a şi produs un cutremur, s-au construit aproape 200.000 de locuinţe, cam 40.000 anual. Fondul locativ al ţării este estimat la circa 6.000.000 unităţi echivalent apartamente. Dacă se va reuşi impunerea acestei legi nedrepte, cu asigurările împotriva cutremurelor de 30 $/apartament, vom constata că anual din această „cotizaţie” se pot construi peste 100.000 de apartamente. Cu alte cuvinte, statul, din acea donaţie, ar putea despăgubi sinistraţii care este foarte evident că nu vor fi în fiecare an. Atunci, ştiind că nu avem cutremure catastrofale anual şi că banii pe un singur an ar ajunge pentru cel mai groaznic cutremur ca să despăgubească sinistraţii. Ce se va întâmpla cu ceilalţi bani care se vor aduna? O să aibă aceiaşi soartă ca şi Fondul LIBERTATEA, adică nimeni nu ştie nimic? Trist este că statul nu a dat şi nu va da nici un ban pentru nici-un fel de despăgubire care uman ar fi să se aloce în cazurile cataclismelor. Toate despăgubirile şi toate fondurile s-au făcut din banii publici. Atunci cui să-i dăm bani să aibă „fonduri de puşculiţă” ?!