De vreo unsprezece ani am schimbat macazul. Nu mai “folosim” partidul unic, nu-i scriem nici surogatele care urmau să se strige sub tribunele “lor” la defilări. Nu facem de “acelea” , acum facem altele şi, aşa cum bănuiţi, mai proaste. Este vorba de acele reclame care ne asfixiază, ne împresoară din toate părţile. Maladia asta tinde să standardizeze prostia în fraze fixe cu iz de cântec. Mare păcat, că de asemenea “fluviu de bani” nu se ocupă un institut de cultură de cel mai înalt nivel şi credibilitate, cunoscându-se faptul că nu de puţine ori, bugetul ţări-i mai “slab” decât industria reclamelor. “Făuritorilor” de reclame le lipseşte cultura, fantezia şi inovaţia în domeniu, obligându-ne la stereotipie şi lipsa de orizont, transformându-ne în nişte guguştiuci ai reclamelor proaste, imposibil de suportat. “Ai noştri” promotori de reclame au fost şi sunt nişte compilatori ai altor reclame “savurate” de ei. Aceştia nu numai că nu aduc câştiguri prin ceia ce fac, dar atrag deservicii produselor şi populaţiei. Ce nu ştiu ei este că în Est nu s-a promovat învăţământul “umanist” care-i exclusiv în toate şcolile din lume. Caracteristica lui este, în afară de alte lucruri deosebite, şi memorarea mecanică dusă până la saturaţie. În “fostele ţări socialiste” s-a promovat învăţământul în profil real, care se bazează pe logică, mai puţină repetiţie şi memorie. Care-i mai bun? Nu se ştie. Ce ştim cert este că ori ce copil din România care a plecat în vest, a primit o clasă în avans faţă de băştinaşii de acolo, iar în Australia două clase(dar să nu ne-o “luăm în cap”, că în curând vom fi şi noi ca ei. Deci , domnilor fabricanţi de reclame, vă adresaţi unui popor “logic”, care a mai beneficiat şi de 50 de ani de cel mai bun dascăl, NEVOIA, ce le-a sporit spiritualitatea şi inteligenţa. A sosit timpul să faceţi voi reclame care să se exporte şi nu să “importaţi” prostia altora! Şocant este în aceste reclame folosirea cu obstinaţie a cuvântului UNIC, care “ni se aruncă” aproape în fiecare propoziţie. De cumva n-aţi ştiut, telerevoluţia de aia s-a făcut să nu mai fim gloate nenumărate, ci să fim UNICI, aşa cum ori ce fiinţă din lume îşi are rostul şi valoarea sa. Fără să primim explicaţii zilnic de la “televiziunile unice”, “posturile de radio unice” şi altele…Vă rugăm, că de implorat nu putem pe ori cine, credeţi-ne că avem mai multă carte decât clasele trenului şi putem discerne “unicitatea”, atât a inteligenţei cât şi a prostiei. Hotărâţi voi cu ce ne veţi “alimenta” în continuare. Zile bune! Spoturi publicitare şi mai bune! 12 Martie 2001

După şaizeci şi şase de zile înnourate, de iarnă, ne zâmbeşte din nou soarele primăverii. Sosirea ei este un real prilej de bucurie, de întinerire, de iubire şi toate acestea n-ar preţui nimic dacă în componenţa primăverii nu ar intra şi ZIUA LOR, ziua femeilor noastre ca un corolar al prospeţimii vieţii şi naturii. Oricât ne minunăm de frumuseţile FEMEII, de ceia ce EA este pentru noi, de rostul ei pe pământ, constatăm cu regret că noi bărbaţii, încă n-am fost capabili să o cântăm destul, cu toate că primele strădanii încep în “CÂNTAREA CÂNTĂRILOR”, poeţii şi trubadurii continuând-o până în zilele noastre. Noi, bărbaţii, le suntem profund îndatoraţi şi regretăm că nu întotdeauna suntem aşa cum ELE ne-ar dori să fim. Eternul feminin, cu prospeţimea şi utilitatea lui, ne dezbracă sufletul de nelinişti, de închistări, de ură, ne umanizează, aruncându-ne, pentru a câta oră,din nou pe valurile vieţii. Toate întâlnirile cu PRIMĂVERILE vieţilor noastre, cu purificatoarele sufletelor noastre, prin ELE, constatăm, nu de puţine ori că ne transformă în persoane mai omenoase, dispuşi ca niciodată spre lucruri mai bune, mai înălţătoare. LE preţuim totdeauna, nu numai când vine primăvara, pentru că, mai ales acum, avem nevoie zilnică de PRIMĂVERI proaspete, calde, tandre. Ni le dorim şi le iubim aşa cum sunt ele; mai mult sau mai puţin frumoase, mai tandre sau mai sigure pe ele, dar întotdeauna iubitoare. Undeva Jean Effel spunea: “Femeia este începutul şi sfârşitul la toate…” şi cât de multă dreptate avea! Fără femei n-ar fi fost…nimic. Ce rost ar avea florile dacă n-am avea cui le oferi, dacă n-ar exista fiinţele cu nume de flori? Ar fi foarte trist fiindcă însăşi viaţa planetei n-ar mai putea fi împrospătată. De ZIUA DUNMEAVOASTRĂ- PRIMĂVERI ale vieţilor noastre, aş fi bucuros să ştiu că aceste câteva vorbe scrise cu cerneala sufletului le veţi considera un omagiu adus FEMEILOR, fără de care…nimic n-ar mai fi…06. 03. 2001

Imediat după război, nimeni nu credea că, în marea lor ofensivă prin Europa, americanii nu vor ajunge şi în România. Unul, într-o noapte, a scris pe peretele bisericii cu cărbune, TRUMAN. A fost bine “mărunţit” şi a mai “luat” şi vreo şapte ani de gherlă. Ne-a sosit în schimb o televiziune particulară, care ni-i prezintă nu numai ca oameni, ca ţări, ca tehnică, ci chiar şi ca mentalităţi. Nimic rău în asta. Rău este că se asimilează şi se imită mai uşor RĂUL. Avem deja unii, arme, alţii se organizează în grupări de violenţă. Se dau atacuri şi culmea, unul s-a apucat să fure petrol din conductă fiindcă aşa a văzut la televizor. Sigur că legile, în final, vor fi impuse. Se va face ordine, dar cu morala, cu inhibarea şi chiar demolarea de sentimente, cum va fi? Este mult mai greu să le repunem pe picioare. Mai ales când se aruncă şi cu bani în acţiunile respective. Cel mai grav atentat la morală este faptul că nu mai este dragoste, iubire, afinităţi elective. Este…sex. Asta şi datorită faptului că emisiunile televizate îl “susţin”. Omul dominat de instincte. Axat pe o aşa platformă de propagandă, cei care-şi zic şi creştini, dar care simt mirosul banilor din legalizarea prostituţiei, vin să ne explice cât de mult ar avea de câştigat societatea(lor), din această formă de dezumanizare. Despre acest “drum al legiferării” prostituţiei o să copiez un paragraf, 1/32 din Epistola lui Pavel către romani: “Cu toate că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că acei care fac aceste lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe acei ce le fac”. Sigur că mulţi bărbaţi ţin să meargă la femei, dar soţia lor să nu ştie. În ţara noastră toţi care se pot exprima, numai despre acest lucru discută. Este şi aceasta o problemă. O falsă problemă într-un stat unde ar mai trebui vreo 4-5 milioane de locuri de muncă, vre-un milion de case. Şi mai avem cam toţi atâţia analfabeţi şi foarte mulţi flămânzi şi…flămânzi. Astea ar fi problemele, numai că după acestea nu se poate profita. Nu câştigi bani dacă hrăneşti flămânzii, dar dacă ai un stabiliment cu “dame de plăcere”, din “munca” lor îţi hrăneşti toate neamurile. Asta-i prostituţia şi sateliţii acestei “profesii”. 26.02. 2001