„PENTRU NECAZUL SĂRACILOR ŞI SUSPINUL

NENOROCIŢILOR, ACUM MĂ VOI SCULA!” (psalmul 11 a lui David)

Şi într-adevăr, a sosit timpul ca puterea să ne arate că:”A fi domn e o-tâmplare, să fi OM e lucru mare” şi că doreşte, prin aceasta să se îndentifice. Avem nevoie de acest lucru, avem mare nevoie, întrucât avem peste un milion de suflete ale acestei ţări care n-au intimitate şi un trai normal, adică n-au locuinţe. De aici rezultă că însăşi “denumirea” de OM este influenţată de locuinţă. Cineva repede ar putea motiva :”n-avem bani!” Este adevărat, numai că şi aici scârţiie ceva. Dacă aţi ştiut că n-aveţi bani de ce “v-aţi ales” şi prin solicitarea votului nostru ne-aţi promis că veţi guverna mai bine. Cuvântul vostru, nu? Dar să ştiţi că încă n-am ajuns la bani, ci doar la Domniile Voastre. Cum bine ştiţi, ori ce se întâmplă, inundaţii, alunecări de păduri, pardon de terenuri şi alte alea, faceţi repede o comisie…care nu face nimic, dar ne liniştiţi pe noi.
De această dată noi vă solicităm… comisia care să ne dea un răspuns ferm. 1.E puţin o viaţă ca un om să-şi facă o casă? 2. O dată cu banii daţi-ne o soluţie cum putem ajunge oameni cu intimitate, aşadar cu casă.3. Vrem o cercetare scurtă ca timp( şi viaţa este scurtă) care să poată pune pe picior câteva “ateliere” în care materialele reziduale şi deşeurile să fie transformate în materiale de construcţii (rumeguşul, capetele de lemn, pietrele scoase din albia Săsarului, nisipuri şi multe altele).
De-lungul istoriei acestui pământ românesc, s-au născut o întreagă paletă de tehnologii de construirea de case. Dacă vă consideraţi ataşaţi acestui neam şi mai aveţi şi oameni pregătiţi în domeniu, încercaţi să ne oferiţi şi locuinţele la preţuri de 20 de milioane şi de se poate să nu semene chiar a grajduri.
O altă posibilitate, dar vorbim numai de ale voastre posibilităţi, ar fi construirea unor hotele în fiecare oraş, care în prima fază să fie închiriate năpăstuiţilor. Toate acestea şochează mai ales pentru acel care este scos din inerţie, deoarece materialele de instalaţii sunt foarte scumpe. Şi aici se poate gândi şi vă dau un indiciu.
Apa rece nu-i nevoie să aibă presiunea mai mare de un bar. Dacă domniile voastre aţi pleca puţin urechea la aceste necazuri ale “neînsemnaţilor” cu cele spuse aici, fiţi siguri de cel puţin de două lucruri: pacea socială în România se va instaura singură, va creşte încrederea în actuala clasă politică şi în subsidiar n-ar mai fi probleme la alegerile ce vin. Să nu uitaţi câtă fericire puteţi aduce acestor oameni, poate pentru prima oră vor fi “luaţi şi ei în seamă”, oameni ce vă vor deveni loiali pe vecie. În vremuri de cumpănă n-au fost puţini acei conducători care s-au aplecat la necazul supuşilor săi, acest lucru însemnând UNIRE şi CONCORDIE. Mai mult nu se poate dori!
Cu speranţa că astăzi vor fi văzuţi şi acei care nu strălucesc, vă mulţumim pentru faptele şi gândurile bune, 30 IV-6 V 2001

Nu de puţine ori se discută unde a dispărut Bulă, personaj care ne încălzea zâmbetele ironice, în puţinele fracţiuni din timpul aproape absent al destinderilor “de altădată”. Şi poate că au dreptate acei care zic că-i la operaţie estetică. Alţii zic că. s-a făcut parlamentar. Cert nu se ştie, dar se bănuieşte, deoarece, bancurile în ultimul timp se îndreaptă spre această funcţie şi că, întradevăr o fi printre ei. Ne-a rămas gura strâmbă când, în vechea legislatură salariul minim pe economie era de 700.000 lei şi ei, cu nonşalanţa lui Bulă şi-au votat 11milioane lunar. Se cunosc şi celelalte “ogoare” de unde domniile lor mai adună câte ceva. Dar toate ne-ar fi uşoare de-ar. .. munci măcar, dar şi ce fac ei nu desfac toate prezicătoarele şi vindecătoarele “pozate” în presa judeţeană! Nu aşi cita aici legile strâmbe, sunt enorm de multe, unele parcă şi un copil le-ar fi făcut mai bune. Vedeţi cele peste 50000 de procese “pe” legea 18, a împroprietăririi. Oamenii oneşti nu-şi explică de ce un incompetent şi total lipsit de responsabilitate pretinde şi pe urmă “se alege” în asemenea funcţii unde…nu va face nimic pentru cei ce l-au ales, dar nu va precupeţi nimic din ceea ce va putea face pentru el şi cei cărora…le-a promis câte ceva. Văzând cum merge ţara “pe invers”, fiecare om îşi pune problema rezolvării stării de fapt. Să avem legi bune şi parlamentari responsabili şi competenţi. Soluţia e simplă. Să fie retribuiţi aceşti domni cu un salariu “normal” şi fără facilităţi …nenumărate. Atunci cine a fugit după ciolan va refuza singur postul de parlamentar(e un post nu?).Alţii desigur nu vor renunţa. În moment în care “postul” nu-i generator de averi, vor apărea şi adevăraţii oameni, devotaţi şi capabili, care vor putea conduce ţara exact cum trebuie. Ceilalţi…O asemenea măsură ar duce şi la transformarea parlamentului într-unul unicameral. Când ori ce funcţie va fi plătită normal, o să vedeţi că ţara are şi mulţi patrioţi şi oameni capabili. Să dea Domnul să ne audă şi pe noi…cine trebuie.23 aprilie 2001

După cum ni s-a pus în vedere cu mai bine de un an, din 1 aprilie( cinică hotărâre) s-a trecut la noul sistem de pensionare. Noutatea are două componente:complicarea modului de calculare a pensiei până la necunoaştere( probabil pentru a nu-şi putea socoti fiecare restul venitului din care va trăi), iar banii strânşi din “cotizaţii” se cheltuiesc curent (şi acum statul nu-i are), drept pentru care se reduce plafonul la circa 1600.000 lei pentru viitorul pensionar, care de această dată va trebui să aibă minimul 35 de ani de muncă şi contribuţie la fond. Mai are un “ceva” care aparţine de “ar’metică”. Dacă cineva doreşte să se pensioneze la 57 de ani, zice legea că trebuie să aibă încă zece ani cotizaţi. Adică 45 de ani munciţi. La 15 ani ce calificare o fi având omul acela, sau dacă este calificat muncitor, tehnician ori inginer nu poate beneficia de acest drept? Nu-i prea democratică legea ori tot “în aritmetică”-i necazul.(?!) Noi, acei cu plămânii negrii de fum şi cu sângele numai plumb, noi băimărenii, care avem media de vârstă de 58 de ani, când ne pensionăm? Este clar că această lege nu îndeamnă pe nimeni la muncă. Oare câţi dintre concetăţenii noştri vor trăi 65 de ani? Unii chiar că ştiu. Dacă nu puteţi face bine de ce vă străduiţi să faceţi rău, domnilor guvernanţii? Toate discuţiile cu oameni care ar fi putut îmbunătăţi cât de cât acest plafon al sărăciei au rămas vorbe goale, nimeni, se pare, nu-i capabil a face bine. Rău cât încape! Vă sugerăm un mic calcul: ce s-ar alege de acest nou pas spre sărăcirea celor săraci dacă ei, care au “cotizat” în cei 40-45 de ani circa 2000 de dolari ar avea “tupeul” să renunţe la pensii dacă le vor fi returnaţi banii, evident cu dobânzile aferente? Dar cred că înţelepciunea va rezolva şi această (ne) lege…16 aprilie 2001