Sunt absolut sigur că vă irită titlul. De prea multe ori ni s-au impus. Poate că indicaţiile în sine nu ne-ar fi deranjat atât cât modul de-a profita de-o viaţă opulentă în timp ce tu-i pui pe toţi la lucru. Crezând că ne-am scăpat de acest “mod fericit” de trai ne-am liniştit, ştiind că cei cu indicaţiile s-au dus. Aşa a fost până la recentele alegeri care le-am făcut în deplină intenţie şi nu era nici “Duminica Orbului”. Da dar cum s-au “înscăunat” noii aleşi, au făcut primul pas spre…sindicate. Alături de mai “vechiul războinic al Frăţiei” a fost cooptat şi guralivul de la metrou. Ne mai fiind posturi, ceilalţi “au fost sfătuiţi” s-o lase mai moale cu revindecările 1-2-3-4 ani după care…Lumea era conştientă că”ori ce pădure are uscături”. Cu toate că de vreo şase ani s-a dat legea învăţământului, dascălii au un salariu minim de 890.000 şi n-au primit bonurile de masă. Primarii, consilierii şi alţii le-au primit. Nimeni nu se impacientează. Nimeni dintre acei care sunt plătiţi pentru asta. Nu contează ce profesie au directorii Caselor de Sănătate, important este să nu-şi dea premii sub 100.000.000 lei. Dar dacă nu ai cotizat(de fapt nu tu, patronul tău) anul acela-i pierdut pentru pensia ta. Indicaţia este ca muncitorul să să-l ia la întrebări pe patron (câtă nesimţire) că ăia ce-şi iau premiile, normal, trebuie să-i cheltui doar de aceia-s premiile. Başca să-şi facă datoria. Tot asemenea sfaturi ni se dau şi în alte cazuri, de regulă când suntem păgubiţi prin diferite fraude, când toată lumea ştie că sunt şi pentru aceste fapte antisociale oameni care au atribuţiuni de-a ne proteja. Şi reciproca-i valabilă. Când ai un milion de şomeri şi alte patru milioane de peritori de foame, este foarte drept că ei nu pot trăi cu indicaţii şi se pune problema deosebit de acut de-a crea locuri de muncă pentru şomeri şi puşcăriaşi. Atunci nu vor mai apărea miniştrii care să spună că sunt prea mulţi pensionari. Aveţi ceva împotriva lor, a pensionarilor? De ce nu gândiţi cum de nu lucrează în ţara asta, atâta populaţie câtă are Finlanda, Suedia şi Norvegia la un loc? Asta nu vă deranjează? Doresc să vă spun că există soluţii ca toţi românii să aibă ce muncii dar sunt oameni cu funcţii care nu-şi doresc acest lucru. Dacă o zi aţi vedea cum florile noastre, ale românilor, copiii, ni se ofilesc, se îmbolnăvesc, au rahitism pentru că n-au ce mânca…Pe ei nu-i interesează UE sau NATO, că sunt siguri că n-ar ajunge fizic niciodată la o ciocolată nu la o masă de recepţie. Aici este România din Europa. Ce ne trebuie este munca şi pâinea. Nu circul şi …datul din coate. 21-27 mai 2001

Lecturând diferite declaraţii ale unor personalităţi din ţară sau din alte ţări, ori poate auzindu-le la radio şi la televizor, omul de rând se cruceşte cât de greu se poate realiza la noi privatizarea. Cu mult mai anevoios se “naşte” o industrie care înseamnă pur şi simplu prosperitate, În această ramură economică, ce permite fiecăruia să facă ceva, să încropească ceva, cine a încercat, a constatat cu stupoare că este imposibil. Un individ doreşte să investească cât de puţin poate dacă-i vorba de capital, mai multă inteligenţă şi muncă ca să-şi scoată şi el, de ce nu, şi un profit. Nu-i necesară (poate) o singură lună ca să falimenteze, deoarece constată că el, indirect, finanţează statul din profitul care normal trebuia să fie al lui. Când D.T. Remeş a crezut că scumpind gazul şi gigacaloria îşi umple visteria goală, a adus o pagubă statului de mărimea unui P.I.B., distrugând întregul sistem de termoficare din fiecare oraş şi punând pe drumuri zeci de mi de şomeri. Acest fenomen s-a produs datorită faptului că N-A MAI FOST DIN BUZUNARELE CUI SĂ IA, Valul mare a făcut că lumea a renunţat la încălzire şi la apa menajeră neavând din ce le plăti. Recenta scumpire a energiei electrice este ultimul mare val de FALIMENTARE A ŢĂRII. Oamenii vor reduce consumul la minim şi din nou în loc să capete banii scontaţi vor pierde şi mai multe posturi de la Electrica. Cine se va uita la televizor cu burta goală? Dar dezastrul propriu zis se va localiza în Economia ţării, estimare făcută de UE, care-i reală. Ce mic întreprinzător îşi poate permite ca simpla pornire a unui motor de 1kw să plătească 30.000 lei, care de fapt nu-i aduc nici-un venit, practic aruncând la fiecare pornire acea sumă. De aici, descurajaţi şi în imposibilitatea de-a rezolva ceva(energie cu preţ de lux, fiscalitate mare) vor falimenta unul după altul, toţi care au iubit ŢARA şi şi-au cheltuit ce aveau pentru a face ceva. Acestea, “facilităţile” făcute IMN – urilor şi evident şomajul se vor dubla. Ieftinirea energiei electrice ar “trage” economia după ea şi oamenii şi-ar permite să “încerce” o afacere. Toate aceste reculuri se vor aduna în toamnă, când intrarea în iarnă va fi un coşmar pentru peste cinci milioane de suflete. Nu doresc să fiu cinic şi să port vorbele altora care au spus că”problema locuinţelor în ţara noastră s-a rezolvat. Au plecat definitiv din ţară un milion de români, rămânând un milion de apartamente pentru cei fără case”. Nu cred ca acest guvern să devină cinic cu acei care l-au pus în fruntea ţării. Sunt convins că domniile lor sunt acolo să rezolve problemele ţării, nu să le agraveze. Ni-i dorim să fie AI NOŞTRII. 14-20MAI 2001.

Ori ce om are în viaţă propriile aspiraţii, dorinţe, idealuri, pe care prin diferite metode şi supralicitării propriei munci şi neodihne, caută să le realizeze, să le obţină. Împlinirea lor, nu de puţine ori, ne macină pe noi, economiile noastre, înregistrând pierderi în plan fizic şi psihic, conform Legii lui Lavoisier:”În natură nimic nu se pierde, totul se transformă”. Poate doar stăpânii să fie alţii. Aceste comprimări psihice sau fizice le simte ori cine a ajuns nu numai în pragul îmbogăţirii dar şi al afirmării profesionale. Există lucruri şi profesii care ne absorb înstrăinându-ne de viaţa reală, palpabilă. Într-o asemenea stare prin care treceam şi eu, un confrate mă întreabă :”ce mi-aş dori eu acum?”(atunci).Aproape fără să mă gândesc “am răsuflat”:”mi-aş dorii să văd frunzele copacilor”. Colegul s-a uitat la mine şi a “păşit” mai accelerat, lăsându-mă acolo. M-am uitat singur la frunzele copacilor. Prin ceia ce i-am spus, încercam să-i explic că suntem atât de frustraţi de problemele de serviciu, de problemele de familie, de problemele…că nu suntem capabili să savurăm frumuseţile naturii. Că trecem pe lângă ele ca orbii. Poate de atunci, pentru unii, o parte dintre probleme să se fi estompat, poate unele “vremuri” le-au pierdut, dar acum constatăm cu regret că sunt prea puţine frunze. Că sunt prea puţini copaci care să “ţină” frunzele. După atâtea feluri de lupte(pace pe pământ de când există mărturii scrise a fost numai 187 de ani) cu noi, cu alţii, cu arme chiar, au fost şi momente prielnice de-a distruge ECOSISTEMUL. Unii ar “sări repede” să ne asigure că “nu-i mare baiul”. O fi, dar să vedem. Cei şase miliarde de oameni, dacă ar omorî fiecare câte o furnică pe zi, în acea zi ar dispărea 24 de mi de muşuroaie, dar distrugerile sunt mult mai mari. Aceste distrugeri în afara cauzelor care aduc profit şi a prostiei se afectează şi schimbării ale raportului de regn, unde OMUL creşte în număr iar plantele şi animalele dispar. Haitele de lupi de altădată care speriau ţinuturi întregi sunt de domeniul poveştilor. Cele mai mari “acumulări” de animale sunt… turmele de oi păzite de oameni. OMUL ESTE CAPABIL, ŞI O FACE, SĂ-ŞI DISTRUGĂ HABITATUL ŞI FLORA ŞI FAUNA pământului algoritmic, nu geometric. S-a tot vorbit, cercetat şi scris despre un continent numit Atlantida. O fi existat? Nu-i clar încă, dar dacă nu ne gândim să oprim distrugerea ECOSISTEMULUI pământului, casa noastră va deveni ATLANTIDA. Noi vom rămâne cu aspiraţiile şi gustul amar…7-13mai 2001.