În prima săptămână a acestei luni, cuptor, din anul 2001 de la naşterea lui Hristos, unii mai aduceau elogii întârziate dascălilor, foştilor lor profesori. A apărut la televizor pe un post naţional domnul Năstase, primul ministru al României, care într-o discuţie cu doamna Ecaterina Andronescu, Ministrul Educaţiei, a calificat o parte a corpului profesoral din România ca HANDICAPAŢI. Atribuirea de insulte în public unei anumite persoane, este un lucru grav, dar să fie catalogat corpul profesoral dintr-o ţară, aşa cum s-a întâmplat, de către primul ministru al acestei Ţări, este incalificabil ! Fapta este cu atât mai gravă cu cât domnul Năstase este diplomat de carieră, ginere de ministru, om de stat. Până nu demult se vorbea de dendrologia unor ziarişti, cărora li s-au făcut articole speciale în Codul Penal pentru a fi sancţionaţi drastic. Dar să fi prim-ministru şi să te adresezi unei doamne, care mai este şi Ministrul Educaţiei şi Cercetării, este o trufie scăpată de sub control. Vocabular de „uşa cortului” la asemenea persoană cu asemenea funcţie?! Acum este foarte clar cât ţine „domnul Năstase” la electorat, la oamenii din această Ţară. Tot dânsul, într-o altă expunere televizată, de prin februarie, făcea promisiuni că va mări salariul minim pe economie la un milion patru sute de mii şi cadrelor didactice cu începere de la 1 martie. Acum cred că vă daţi seama şi dumneavoastră că acest lucru nu s-a înfăptuit şi că în general noi, oamenii de rând, acei pe care şeful guvernului îi consideră handicapaţi, îi stârnim milă, poate dispreţ şi, din când în când, ne mai „aruncă” niscaiva resturi. Şi dacă tot ne-a catalogat, de ce nu ne are la suflet, de ce nu I se răsfrânge „dragostea părintească” faţă de „copiii” în suferinţă ?! Îmi este ruşine să-i spun că în momentul de faţă şcolile mai capătă câte o pomană de calculator de la unii, de la alţii, dar sunt şcoli unde mobilierul e dinainte de război, tavanele ne cad în cap şi, totuşi ne facem datoria ! Din câte se vede, domnul Năstase, nu ştie acest lucru altfel l-ar recunoaşte. Nu ne doare că ne-aţi catalogat, ne doare că sunteţi diplomat fără diplomaţie, că mergeţi la biserică pentru a fi filmaţi nu ca să vă rugaţi, deoarece cine nu-şi iubeşte aproapele nu poate fi nici credincios, nici tolerant.

În acela mai bicisnice zile ale totalitarismului, când tirania în această ţară atinsese apogeul, eram campioni mondiali şi europeni la popice. Am fost şi campioni olimpici la gimnastică artistică şi ocupam locuri fruntaşe la gimnastica ritmică. Eram în Diviziile A la sporturi ca: lupte, baschet, fotbal, volei cu două echipe, handbal tot cu două echipe. Baza materială şi culturală a băimărenilor consta în terenurile de fotbal: Constructorul, Phonix, 1Mai, Dealul Florilor şi Săsar. Dinamo Săsar era preluată an de an de judeţe care nu aveau echipă de fotbal în „A”(Satu Mare, Cluj, Bacău, Argeş) Am fost campioni la Orientare turistică în varii şi categorii şi grade. Eram consideraţi de oamenii de specialitate:”o capitală a sportului românesc”. La toate acestea erau 193.000 de muncitori care nu de puţine ori umpleau tribunele cu ocazia diferitelor manifestări sau întreceri sportive. Tot atunci aveam 21.000 de mineri , care aduceau un venit de 12 ori mai mare decât cheltuielile care le făcea statul cu ei, vre-o 10.000 de metalurgişti şi cam tot atâţia constructori. Aveau unde munci bărbaţii dar şi femeile şi cam tot ce se făcea în oraş se ducea la export. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, aveam şi apă caldă şi încălzire, curent, la preţuri care-ţi permiteau să spui că „erau la mâna oricui”. Acelaşi lucru şi despre gaz, care era un atu sigur dacă îţi construia casă prin cooperaţie sau prin împrumut de stat. Dacă se „brodea” să fie ziua unei bresle, chiar şi a dascălilor, întâmplător, se dădea o primă, nu numai sfaturi. La televizor se publică cum că ţi-a crescut salariul şi în realitate a mai rămas un singur lucru nescumpit:AERUL. Şi aceasta datorită faptului că-i toxic, că încă ne mai „bucurăm” de ploile acide. Mai rare, dar tot ale noastre sunt. Dacă tot te mai îmbolnăveai, nu numai de aer, beneficiai de asistenţă medicală gratuită, în vremurile trecute, şi dacă nu mai aveai zile, măcar mureai liniştit că şi de tine s-a ocupat cineva. Mai era un lucru care şi acum este din ce în ce mai mult pe buzele oamenilor, siguranţa individului şi siguranţa protecţiei muncii şi ale câştigurilor obţinute prin muncă. Au trecut( de câte ori?) 200 de zile, vă avem pe voi şi nu ştim cât…VOM MAI FI… 16 iulie 2001

„SOCIALISMUL DEMOCRATIC”
Duce la armonizarea intereselor de clasă, locul luptei de clasă fiind luat de relaţiile „umane”. Statul capitalist este prezentat ca exponent al intereselor generale, al bunăstării” (pag 552-Dicţionar politic-Bucureşti, 1975). Aşa ne-am gândit şi noi când am votat şi de această dată nu era nici Duminica Orbului. Aşa am crezut şi atunci când domnul Năstase s-a ridicat violent împotriva debranşărilor de la instalaţiile centrale de căldură, spunând că românii nu pot trăi ca-n peşteri. Acum se vede cu totul altceva. Salariile promise nu mai apar. Execuţia bugetară s-a amânat…ştiţi voi cât, preţurile cresc. Pe dânsul nu-l mai interesează inflaţia, o vedeţi şi voi şi, mai nou, luxul românilor e apa caldă. Ori cine ar fi scumpit toate acestea era de înţeles. Nu le ştia efectul. Dar domnul Năstase nu-i ori cine, el este conştient că din salariul minim pe economie nu se pot plăti taxele pentru un apartament deţinut de o singură persoană. Dar ce facem cu apartamentele unde locuiesc mai multe persoane? Domnul Năstase când va returna fondurile FNI ştie că sunt mulţi aceia care n-au un milion venit pe membru de familie, dar când ridică preţurile nu-şi mai aduce aminte. Ţărăniştii ne-au luat totul, dar ei nu se considerau „o nouă doctrină, un partid nou”. Mai pe înţelesul tuturor, ce-i nou este mai perisabil decât ce-i vechi. Ne-am gândit că suntem în vacanţă, că vom ajunge măcar până la toamnă, dar ne-au fost tăiate toate speranţele de aceste „opere social-democrate”. În rândul maselor se vehiculează fel de fel de poveşti. Uni spun că de aceia nu s-a străduit guvernul să primească şi românii vize în spaţiul european ca să nu fugă de biruri. Cu aceste „măsuri”, dacă se primeşte şi viza Schengen, ne facem şi carnet de maghiar şi bineînţeles că unii dintre noi vom intra în… pământul ţării şi al Europei. Este foarte potrivit recesământul din luna martie…să vadă dacă le-au mai rămas şi din aceia care vor trăi cu aceste binefaceri din partea guvernului social-democrat pe care l-am ales şi ei ne conduc spre…Poate această fierbinte vară să le aducă aminte că românii în majoritatea lor, n-au încălzire, n-au apă caldă şi nici nu le plac mirosurile. Nu doresc să-l citez pe Petru Rareş, dar după domniile lor ce vom deveni noi, ce va mai fi din ŢARA ASTA? Închei şi eu, ca ori care altul, că la asemenea lucruri cu greu se mai poate spune ceva „aleşilor soartei şi ai naţiei”…9 iulie 2001