Vor merge în acest an la şcoală mai târziu. Poate asta-i starea lor, poate din cauza calendarului sau poate fiindcă an de an sunt cu 3-5000 mai puţini elevi pe băncile şcolilor. Ne aşteaptă o iarnă grea. O iarnă cu ispite, dintre care cele mai scumpe şi mai nocive-s drogurile. În cazul lor curiozitatea nu-i bine să ţi-o manifeşti. După prima doză devin dependenţi. Ca să-şi facă rost de doză, acei care au călcat deja strâmb, încep să fure. Prima dată îşi vor fura părinţii. Uitaţi-vă în ochii lor şi ai bunicilor voştri. Chiar asta vreţi să faceţi? Astea-s mulţumirile voastre că v-au crescut? Sigur că mai apar şi alte primejdii şi cu regret vă spun că cetăţenii din cartierul Săsar , din ‘ 90 încoace, s-au manifestat de două ori violent şi apoi în justiţie pentru locurile voastre de joacă, unde alţii, au vrut să construiască un bloc şi o biserică. Cui îi mai trebuie astăzi locurile de joacă, dacă îţi fură copilul din faţa blocului? De unii-mi pare şi mai rău, deoarece se cred grozavi „că-s japonezi” şi-şi lovesc colegii cu picioarele ca nişte animale.
De la război au trecut peste ţara aceasta multe generaţii. Cei născuţi în război, alături de cei care cu greu au scăpat de moarte din foamete, cei care mâncau „şunca tineretului”(pâine cu marmeladă), a venit generaţia cu „adidaşi” şi acum este rândul vostru, generaţia cu calculatoare şi leptopuri, ca să nu zicem a jocurilor electronice. Cu toate că suntem ca un indicator al busolei, pe un vârf de ac, voi dacă aţi lua în serios pe Isus Şirah s-ar putea ca această stare incertă să vă ofere unica şansă de-a vă etala „geniile” celor care vă privesc. Nu-i lucru uşor, mai sunt şcoli neîncălzite, mai sunt geamuri lipsă, se mai dau note după neştiinţă şi nu după cunoştinţe, dar niciodată geniile n-au avut toate condiţiile. Şi apoi dacă ai toate condiţiile-i prea simplu, prea uşor. Aveţi şi în acest an examene de capacitate, de bac, care nu ştie la ce-s bune. Ştiu că în vara aceasta lungă, nu v-aţi îndemnat la să învăţaţi, păcatul mare-i că mi de eroi v-au „aşteptat” să vă însoţească în aventurile vieţii ţi voi i-aţi respins, refuzând lectura. Nu vă frângeţi aripile pentru puţină comoditate.
Internetul este ştiinţă, informaţie, comunicare, dar mai puţină cultură, şi cum voi doriţi să fiţi CINEVA, adică nu ori cine, mai uitaţi-vă şi prin cărţile de literatură unde se ascunde”măseaua minţii”. Chiar dacă şi acest an este mai lung de nouă luni, este sigur că aşa căldură în natură nu vom mai avea, dar speranţa noastră, a celor care vă avem este ca inimile voastre să ne umple sufletele de căldură. Ne bazăm pe voi mai mult decât vă imaginaţi şi suntem mândrii de voi de câte ori plecaţi la chemarea clopoţelului fiindcă de voi depinde viitorul lumii şi nu uitaţi că sunteţi ROADELE FERICIRILOR NOASTRE. 10 SEPTEMBRIE 2001

În sfânta zi a Schimbării la Faţă a Domnului Nostru Isus Hristos, ne-am oferit o plimbare prin Parcul Municipal. De voie de nevoie, aruncând vorbe mai cu tâlc, mai în doi peri, o parte dintre cunoscuţi m-au rugat să le fac publice ale lor nedumeriri, în speranţa că poate ”cineva” le va citi şi poate se şi vor rezolva fără alte „intervenţii”. Întrucât acesta nu este un program electoral n-o să nominalizăm „petenţii” , iar însemnările sper că nu vor supăra pe nimeni.
1-Casele care erau sedii ale unor partide dispărute de pe firmamentul politic şi nu au adresa Unirii 11 vor fi date persoanelor fără adăpost?
2-De ce în parc şi pe trotuare circulă mai mulţi biciclişti decât pietoni?
3-S-au montat coşuri noi pentru resturi. Lipsesc deja vre-o zece. Câţi huligani au fost puşi să facă fundaţii şi coşuri în locul celor distruse?
4-De ce dacă un „om” distruge un copac nu este „rugat„ să planteze alţi 50 în loc?
5-Dacă s-a terminat cu câini vagabonzi de ce în cartierul Săsar mai sunt şapte haite?
6-Furtuna a distrus copacii seculari din parc. Se pot planta alţii poate şi pe marginile şoselelor?
7-Unde a dispărut gardul ornamental din partea de Sud a cimitirului Dealul Florilor?
8-Cele 11ha de pământ ale parcului au fost donate oraşului de Hamory-1841, Stall-1891 şi asociaţia de tir-1892. Cine ţi-a adjudecat din terenul parcului la cine a făcut cerere ?
9-În 1972 un miliţian era martor într-un proces de tentativă de crimă. Faptele s-au petrecut în sectorul lui, el arestând şi pe agresor. Există şi acum poliţişti în misiune prin oraş noaptea?
10-A început stropirea cu apă a străzilor oraşului. Niciodată n-am ştiut cât de mică-i Baia Mare!
11-În miez de noapte, în plin oraş au loc „lupte” de câini. În blocul 21 pe str. Enescu, o familie creşte câini de luptă. Interesează pe cineva?
12-S-a scumpit apa, dar chiar aşa de mult ca un oraş cu 150.000 de suflete să n-aibă o cişmea?
13-Contribuabili, oameni cu domiciliul stabil, oameni cu serviciu, oameni care cunosc legile şi le respectă. Le acceptă. Dar sunt şi din acei concitadini care nu plătesc şi n-au plătit niciodată taxe, nu au şi n-au avut niciodată vre-o calitate prin care să-şi servească ţara. Aceştia îi şicanează pe primii, îi fură, îi mai şi bat, îi şantajează. Ştie cineva de ce?
14-Ştiţi cine s-a exprimat că:”Pentru 20 de milioane nu se scoală să meargă la serviciu?”.În ultimii doi ani acest personaj îşi bate joc de acei care folosesc mijloacele de transport în comun.. Nu există un alt „Cineva” care să repare „invenţiile” primului?
15-În municipiul nostru sunt peste 100 atelaje hipo. Cine şi unde se plătesc impozite pe atelaj, taxe de drum etc.? La ce sunt necesare asemenea mijloace de transport? Mai mult, conducătorii de atelaje au doi trei câini pe care-i asmuţesc din când în când asupra acelora de care nu le convine. E bine nu?
16-Un politician „se dădea mare” la televiziune de „câte a făcut el pentru noi”. Un altul în campania electorală se lăuda că a construit toată Baia Mare.(ăsta da!) şi ultimul ne-a fost prezentat ca indispensabil (poate la iarnă), cred că ar trebui făcute „plăcuţe” să-şi identifice munca. Dacă un parlamentar ar face un singur lucru, unul singur pe an, am avea 20-30 de lucruri făcute de aleşii noştri. Noi le aşteptăm cu drag… august 2001

Vă scriu vouă, celor care „Aveţi două nopţi şi-o zi” (E. Isac), acei pe care ”Nu v-am uitat, minerii mei” fiind tot timpul în sufletul lui Şiugariu, Deşliu şi însăşi Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, v-au dedicat versuri, v-au cântat bărbăţia. Când ne gândim la voi ne gândim şi la ziua în care aţi luat această hotărâre, deloc uşoară şi, implicit la prima zi petrecută cu groaza în suflet în subteran, loc de muncă în care dai mult şi pierzi şi mai mult, care spre deznădejdea voastră, uneori nu numai că seamănă cu mormântul, ci chiar şi este. Cu toate că acesta-i adevărul şi zilele-s tulburi, nu tristeţea trebuie să vă copleşească. Este adevărat că statul cheltuieşte 1,2 milioane lei cu un deţinut/lună şi numai 980 de mii cu un tânăr profesor, cu toate că nu sunteţi cei mai bine plătiţi, de voie, de nevoie, statul nu-şi face datorii în „băncile” noastre, putându-vă ferici copii şi familia cu rodul muncii voastre. Reuşiţi să le furaţi un zâmbet prin ceea ce le daţi, prin ceea ce faceţi pentru ei. Voi, bărbaţii mineri, sunteţi ca piloţii de reactoare, tot timpul doriţi, tot timpul aşteptaţi şi fiecare întoarcere din şut este un prilej de bucurie pentru întreaga familie, de la cel mai mic, care cotrobăi prin traistă după mâncarea „rămasă” şi până la soţiile iubitoare şi mame. Nu de puţine ori şi nu puţini au fost aceia care s-au întrebat „ce vă ţine acolo?”, ştiind cu câtă groază se intră în mină. Iar voi le puteţi răspunde că nimic nu v-ar putea reţine dacă n-aţi cunoaşte OMENIA, Acolo unde-i mai greu, acolo unde greutăţile sunt mai mari, apare şi se dezvăluie acest sentiment, care-i ca o dulce beţie, care te atrage, te inundă. Omenia celor din adâncuri este simţită de toţi cu care vi în contact, şi ei vă respectă pe voi şi sentimentele voastre. De ziua voastră doresc familiilor bunăstare şi sănătate şi vouă ani rodnici fără boli şi accidente. La mulţi ani, mineri! NOROC BUN!