Urmatoarea pereche, sotul era presedinte de sindicat, deci… perechea a treia, ii reparase candva masina si se facea din nou de-o reparatie. A patra familie prezenta intre ceilalti, se zvonea ca sunt rude de departe cu “cineva”, nu se stie niciodata… Despre ultima pereche din “randul intrusilor” nu se cunostea nimic. De fapt nu era ce sa se stie, intrucat ultimii chiar “erau” o diversiune, prin care “Domnul director”, adunand cinci familii modeste, cu modeste stari sociale, facea “dovada” ca-si iubeste subalternii, daca i-a invitat la aceasta sarbatoare a familiei Domniei Sale si in general, dorea sa se “observe” ca dansul se simte bine si se distreaza bine, alaturi de oamenii simpli, pe care nu-i asa,… ii iubeste!
Dar sa revenim la aceasta petrecere, unde doamnele barfeau acerb actuala moda, si persoanele care o poarta, tinerele in speta, neagreate in acest juriu, care demult nu mai aveau ce arata, pentru a atrage atentia. Nu-i vorba ca nici tinerele doamne si domnisoare nu agreau “senatoarele de drept” pentru bogatia ce o aveau si aici si-o materializau prin tinute cu preturi exorbitante si bijuterii… nemaivazute.
Lui Todut nu-i scapa faptul ca, nimeni nu vorbea politica… Era un paradox. Ori unde mergeai se vorbea politica, si aici la o adunare cu scop politic, numai de asa ceva nu se auzea. Candva, un diplomat pervers nota: “Doamnele nu povestesc despre politica, ele o fac” Se pare ca, cel putin cu povestitul asa era, cat priveste modul cum “o fac”, ramane sa mai si vada, intrucat era clar ca nu acesta era subiectul de anturaj al doamnelor. Intr-un alt grup, majoritar “barbatesc”, rabufneau unele tonuri, nu chiar ortodoxe, intre partenerii de grup. Vocile tindeau sa devina iritante, nu numai pentru membrii grupului respectiv, ci pentru toata adunarea care era deja in expectativa, intrucat doi combatanti, isi aruncau vorbele precum impungeau floretistii.
Pentru “realizarea” acestei atmosfere “barbatesti”, s-a folosit eternul subiect devorat si disputat de barbati: FEMEIA. in esenta, un individ prezentand o casnicie cam sleampata, casnicie in care, dupa un anumit numar de ani, femeia si-a cam devalorizat farmecele avute “candva”. Tipul, care povestea, mai in varsta de altfel, era cinic, si punea problemele lui in spatele altora, un barbat care-i cauta defecte nevestei sale pentru a-si “dedica” in liniste si integral timpul cu alte femei. Unul dintre cei care-1 ascultau, ii da o replica:
– Domnule Stiru, ca barbat, doresc sa va spun ca am studiat femeia si preocuparile ei, as putea spune, in toate ipostazele. Descoperirea mea este ca: “intr-o casnicie este nevoie de doi parteneri”. Doresc sa fiu bine inteles, intrucat nu este vorba de doua persoane de sex opus, ci de doi parteneri in concurenta, si nu in posesie. Mai explicit, fac apel la memoria dumneavoastra, si va rog sa va ganditi, ce momente placute ati trait cand v-ati cunoscut, prietena, nevasta, in general si cum va comportati acum cand doriti sa cunoasteti o femeie. Barbatii in acele momente traiesc o stare speciala, specifica, de euforie, de inaltare minunata. Va spun acest lucru, deoarece, imediat dupa consumarea acestui fapt, nu mai folosim acele metode tandre de apropiere, le uitam definitiv. Stiti si dumneavoastra ca ori cine doreste sa cunoasca o persoana,o alta fiinta, radiaza unele sentimente care-1 prezinta “infloritor” in fata persoanei respective, care, daca-i accepta sentimentele, se ingrijeste sa fie placuta, atragatoare, interesanta, chiar captivanta… Daca, va urma si casnicia, partenerii de viata, automat cred ca, in acea casnicie au unele drepturi. Altfel spus, devin posesivi, poate chiar aroganti si sentimentele acelea frumoase de inceput de cunoastere, care radiau din ei si-i apropiau unul de altul, sunt strivite si dispar definitiv. in casnicie sotii au niste drepturi, dar ele sunt drepturi in casnicie, nu in dragoste… in dragoste, nu exista senatori de drept, ci doar luptatori… Cine doreste sa fie iubit, este obligat sa se faca, placut, adulat de propria sotie sau sot…
Adevarat este ca-i obositor uneori, sa fi tandru, dragut, placut, indatoritor, atent cu partenerul, 20-30 de ani de casnicie, dar cine-si doreste DRAGOSTEA, si-o cultiva continuu… ca orice fruct. Nu se poate PRIMI nimic daca nu DAI. Cati dintre ce-i aflati aici bunaoara, s-au gandit dupa 20 de ani de casnicie, sa fie macar o noapte amantul sau amanta propriului SOT si s-o mai si faca! Nu se stie, dar se stie ca cine reuseste in acest efort are o casnicie fericita. Ce-i ce n-au indraznit, s-au blazat, s-au obisnuit unul cu altul si mai arunca cate-o ocheada in curtea vecinului.
Sper ca acum ti-ai dat seama de ce esti un nimic in propria-ti casnicie, si cine-i NIMENI acasa, e nimeni si in societate!

Dupa rostirea acestor vorbe, Stiru isi smulge haina din cuier, si pleca fara a zice o singura vorba, pe aceiasi usa pe care a intrat si pe care a omis s-o retina la inchidere…
Regret ca l-am suparat cu aceste vorbe, pe domnul Stiru, relua omul nostru, dar o sa va dati seama de ce, eu personal, nu consider ca l-am jignit. Am avut impresia ca dansul.
in vorbele mele si-a gasit propriile-i slabiciuni, pe care, firesc eu nu am avut de unde le cunoaste. Sper ca graba lui de-a ne parasi, se datoreaza faptului ca doreste sa elimine aceste stari din viata lui, greseli care se pare ca nu suportau nici-o amanare, dar se mai poate crede ca nici nu sunt prea putine.
Dupa acest intermezzo de dragoste, despre dragoste, Todut era sigur ca si aici se va lansa un apropo la “descalecatul” minerilor in Bucuresti… Lucru plauzibil, parca teleportat, il lansa unul dintr-un partid de opozitie, subtil asa cum se spune: “bate saua sa priceapa calul”. in replica, un batran inginer geolog, care in lunga lui viata a prospectat intreg pamantul, pe toate continentele si avea parerea lui, formata-ntr-o viata. Pentru el care: “nici pamantul nu mai are secrete” i-a raspuns tipului printr-un fel de ghicitoare:
– Domnule, se stie ca in tara noastra, pana nu demult, C.F.R.-ul era considerat ca o a doua armata… Acum mai avem o armata… a minerilor! Din cele citite si auzite intre cele doua armate, n-au existat nici o lupta, cu toate acestea minerii au ajuns “bine merci” la Bucuresti… Daca C.F.R.-ul este o componenta strategica a tarii si apoi a mai aparut o armata, care n-a dus lupte cu ceferisti, inseamna ca intre cele doua armate a existat cooperare! Cooperarea intre doua armate se face undeva “sus” de tot si nu la nivelul combatantilor. Un alt aspect este ca “deslusirea parolelor”, liniilor automatizate ale Sigurantei C.F.R.-ului, se face cu ingineri electronisti si nu cu mineri si ajutori de mineri, care ar fi putut impinge o locomotiva, dar n-ar fi putut-o porni sau conduce. Oricine are mai multa carte cunoaste ca, C.F.R.-ul are niste coduri confidentiale, pe care minerii nici nu stiau .ca exista, deci acum va puteti si Dumneavoastra explica, cum poate ajunge un miner la Buchisesti, fara legitimatie de calatorie.
Todut in acel moment, considerand ca au auzit destule, apoi, cum era si “cam devreme”, au hotarat sa se retraga.
Multumind pentru invitatie, si-au salutat putinele cunostinte ce le facusera si, dupa inca o felicitare de rigoare pentru reusita in alegeri a senatorului, impreuna cu Mara, au plecat spre casa.
Ca intotdeauna in astfel de situatii, sotii Todut, dupa ce au ajuns acasa, au mai mancat cate ceva, timp in care-si dadeau cu parerea, punctau pe diferitele povesti, sau isi aminteau unul altuia, unele situatii care credeau ca merita atentie. Terminand cu masa, echipandu-se de culcare, pe Todut “l-au furat” formele nevestei, a trupului ei, moment in care, toate intrigile i-au “zburat” din cap, ramanand doar cu realitatea palpabila…
Domnii doctori, in tratatele Domniilor lor, spun ca emotiile erotice, sau adaptarea unui cuplu la viata sexuala se pierde pe durata a patru ani. Todut simtea ca atractia Mareei pentru el, avea aceeasi putere de seductie ca in tinerete. El avea impresia ca felul de-a fi al Mareei, il excita continuu. La acest lucru Todut nu uita macar o singura zi, ca “o are” si ca Mara trebuie sa simta din partea lui ca “exista”…
Cu toate ca, nici timpul nici banii nu i-ar ajunge zilnic sa-i faca cate-un cadou, intre ei a ramas obiceiul de a-si simti prezenta si pretuirea zilnica. Fara a fii artificiali sau stereotipi, in viata lor, isi gasea fiecare pretuirea celuilalt, in ceea ce facea fiecare. Lucrul acesta presupunea crearea unei atmosfere mai destinse. Cate un banc “scos” dintr-o situatie de viata, reusit intrucat, Mara fiind o fiinta inteligenta. nu se preta sa se “hizileasca” de orice. Lucru greu dar cine-si iubeste nevasta reuseste.
Este foarte placut sa ai un interlocutor inteligent langa tine. in ori ce faza a vietii, si acest lucru il facea pe Todut s-o stimuleze continuu pe Mara. Pe parcursul vietii, au avut si deceptii. Fiind foarte sociabili si polarizanti, la ori ce fel de petrecere, era normal ca si-au dorit si, si-au facut prieteni, multi prieteni, dar cu timpul, vazand ca majoritatea oamenilor confunda prietenia cu profitul, cu lipsa de morala, au cam ramas fara ei. Dragostea lor in schimb, se cimenta pe zi ce trece.

De atunci Todut nu uita vorbele unei neveste de artist: “Sotul meu nu uita, dupa 45 de ani de casnicie, ca in fiecare zi trebuie sa si rad” Si de atunci pana acum a reusit in aceasta incercare, si nu pare deloc greu daca toate gandurile si simturile iti sunt indreptate spre propria nevasta. Putini sunt aceia care-si pot da seama, de cata placere si liniste-ti poate oferi mangaierea trupului iubit. in acele momente tot ce-a insemnat stres, stari de anxietate, agitatie dispar. Traiesti din ea si pentru ea, unul in altul si amandoi in afara universului. Todut ca si altadata, a avut din nou impresia ca acesta a fost primul lui contact sexual cu Mara. De fiecare data se “intampla”‘ ca-i altfel si pofta lui neostoita “‘de Mara-i” crestea.
Duminica si-au petrecut-o in casa comentand petrecerea serii, cu observatii care acum la lumina zilei, pareau mai nuantate, cu toate acestea Todut mai traia “in sucul propriu” ultima intalnire dintre el si Mara.
In tinerete. inainte de-a o cunoaste pe Mara, Todut, ca adolescent, mai prindea si el cate-o fetiscana, asa s-o auda cum tipa. in amurgul unei zile, stand la parterul Casei de cultura, o fetiscana pe nume Sanda, vazandu-l cand a coborat de la biblioteca, la invitat sa se uite impreuna pe geam. timp in care-i va spune “ceva”. Todut s-a apropiat de ea si priveau impreuna pe geam cum se plimbau oamenii, evident asteptandu-i spusele. Sanda a inceput o discutie, care de fapt semana foarte mult cu un interogatoriu si, avea ca sambure de chestionare, “daca el Todut-i in vorba cu vreo fata”?….
Adolescentii, in perioada de cautari, de regula “vorbesc” aproape cu toata lumea cand de fapt, ei nu discuta cu nimeni in adevaratul sens al cuvantului. intrucat viata interna a adolescentului este in plina formare, si inca nu accepta o prea mare apropiere de un alt tanar care-i va pretinde unele obligatii prietenesti si apoi sociale. Deci sunt “morti” dupa libertate.
Probabil ca Sanda a fost incantata de raspunsurile date de Todut la chestionare referitor la ce fete a sarutat sau a fost cu ele la film, intrucat, in timpul cat vorbea s-a apropiat de el, asa de tare ca-si simteau caldura trupurilor tinere… Lipsa de experienta sau perspicacitate, nu l-au avertizat pe Todut ca de fapt nu el era solistul in aceste discutii care mai erau materializate si cu mangaieri din parte Sandei, lucru absolut nou pentru el, dandu-i niste senzatii deosebite, El nebeneficiind de asemenea placeri, nici din partea parintilor.
Acum ca un cotoi batran, accepta in nestire aceste neasteptate placeri, traind din plin senzatii nemaiintalnite de placere… Tot trupul ii era invadat de placere si caldura. La un moment dat s-au vazut fata in fata… Todut dupa “cunostintele”sale, banuia ca in aceasta pozitie se saruta. Si-a aplecat capul, cautaandu-i buzele Sandei, care erau “acolo”… Sanda stia ceva mai mult si. cand Todut s-a aplecat, a inceput ea sa-l sarute cu pasiune folosindu-
si si limba. Todut plutea… Lui nici nu i-a tunat prin cap ca poate exista asa ceva… Sanda 1-a dat gata… Pentru el satisfactie mai mare n-a fost pana atunci… si poate ar mai fi durat daca trantirea unei usi nu i-ar fi desclestat unul de celalalt, fiecare plecand repede in alta directie, oarecum rusinati de cele “ispravite”. Nu si-a explicat niciodata transmiterea acelui fluid de placere dintre ei, aceasta apropiere intre ei, cu toate ca se vedeau zilnic. ‘
Todut “se trezise” din amintirile sale din feciorie, in momentul in care o familie isi anunta vizita. Erau niste cunoscuti mai vechi care obisnuiau sa mai apara pe nepusa masa. Nu se putea spune ca erau prieteni si de regula vizitele erau numai de la ei spre familia lui Todut. Poate acest lucru se petrecea si datorita faptului, ca director fiind, multi politicieni si-1 doreau alaturi, pe el si electorii care ar fi venit dupa el. Cand au observat ca nu-1 pot capta direct, au inceput cu diferite “jocuri” unde urma sa fie “constientizat” .De fapt Todut ar fi acceptat si o functie politica, dar dandu-si seama ca nu v-a fi capabil sa-si tina promisiunile “date”, intrucat altii hotarasc “ce si cum”, si-a dat seama ca nu-i ce-a mai mare fericire ca omul de rand sa te faca fatarnic in public, deci, pentru totdeauna functiile politice n-o sa le accepte, neplacandu-i minciuna.
A vazut destule, a auzit multe promisiuni neonorate si considera functiile politice, un mecanism complicat, dar steril in realizari, si poate datorita faptului ca multi politicieni “ajunsi” si-au uitat cu totul “misiunea” ocupandu-se numai de veniturile proprii, de regula. Or Todut era om de actiune, cu picioarele pe pamant si nu dadea multe pe vorbe. Faptele ii erau scopul.