Trenul inca n-a oprit si el nu stia cum sa faca ca sa ajunga mai repede la ea (a uitat ca el a venit dupa diploma), cu toate acestea, nu se putea taca. N-a vazut-o de doi ani. De doi anin-a avut nici o stire despre ea. Emotiile-i erau asa de mari, ca era sigur ca de s-ar intalni in acest moment, n-ar fi capabil nici macar sa-si desclesteze falcile, de cum sa-i arunce acel efluviu de iubire ce-1 purta ta suflet. Cu greu si-a potolit pornirea sufletului si a plecat ta prima faza spre un fost coleg, unde urma sa doarma peste noapte.
O intalnire dupa doi ani cu un fost coleg, cu un bun prieten, presupunea o exuberanta, o iesire din “matca”, o explozie de tinerete, dar n-a fost asa… Todut conversa el mai mult din complezenta, sa nu se simta colegul jignit, gandurile lui… ehei… de mult in “alta parte”, intocmind planuri dupa planuri, pentru ziua… ora cand va vedea o domnisoara de 16 ani… ce va lua locul fetitei de 14 ani… pe care el a parasit-o..
A doua zi n-avea nici-un gand, nici-o treaba, numai… s-o vada. Simtea ca, daca n-ar face aceasta… nici altceva n-ar fi capabil sa faca… A facut demersurile “necesare” pentru escamotarea obligatiilor prietenesti ce trebuia sa le dea curs, fiind oricum cazat la un prieten si… “a sters-o”… inspre locul unde-1 “tragea ata”.
Todut isi analiza sansele “revederii” cu Ea. Nu erau tare incurajatoare. Ciudat era faptul ca la toate aceste evaluari a sanselor, care, normal erau in defavoarea lui, in loc sa-t tempereze, dimpotriva-1 atatau, il impingeau spre ea. intrebarile erau multe fara raspunsuri, dar cea mai fierbinte dintre ele era: “cum poate arata Ea la 16 ani?”. Aceasta tentanta, dar copilaroasa motivatie-1 facea sa minimalizeze celelalte realitati. “Oare pentru Ea, el mai poate insemna ceva?” si urma intrebarea care-1 putea scoate automat din circuit: “O fi discutand cu vreun baiat?” “O fata la 16 ani e scoasa deja “in lume”, posibil sa aiba si curtezan”, “Ar putea fi chiar logodita, mai rau, casatorita” “Toate acestea s-ar fi putut intampla, daca Doamne feri, nu s-au intamplat deja”…. “La toate acestea sa vina el acum, sa de-a cu bota-n balta”… “Sa strice o logodna, sau chiar numai o prietenie, el, un intrus”… “Daca prietenul ei, logodnicul ei era o certitudine, el ce era, ce putea fi in acest caz?”… “Cine-i da dreptul sa distruga el, o prietenie, o logodna?”…”Daca fetita ce-a cunoscut-o cu doi ani in urma, ar fi casatorita, sa nu aiba nici macar dreptul s-o vada”… “Simpla vedere si rememorarea frumoaselor momente petrecute impreuna, ar putea aduce mari suferinte amandoura, si-ar fi pacat si imoral”… “Nu se construieste fericirea, pe nenorocirea altuia”…
Cu aceste ganduri, dureros de descurajante, Todut a ajuns la coltul gradinii care imprejmuia casa fetei si, cu un gest hotarat dar enorm de dureros, s-a intors sa plece de unde-a venit. A mai privit odata cu nesfarsita jale, casa care-i adapostea ODORUL, odorul care candva era a lui, si acum nici atata nu stie al cui este, si care nici macar nu banuieste ca langa gardul gradinii ei, sufletul lui se zbate de ceasul mortii, pentru ca s-a decis sa n-o mai vada, sa nu-i mai tulbure viata si rosturile ei. Cu o ultima privire “de ramas bun”, cu ochi-n lacrimi, s-a intors si-a plecat la casa fostului coleg….
– Nene, nene, arunca-mi mingea! ii striga un bot de fata. Todut apuca mingea si parca nu-i venea s-o arunce… se intoarse si-i duse el mingea fetitei. Fata se uita lung la fata necunoscutului si observa ca ceva nu-i in regula, si-1 intreaba:
– Nene va doare ceva?
– Nu, domnisoara, nu ma doare.
– Atunci, de ce esti suparat?! Daca te doare ceva, hai la noi. Mamica-i asistenta si te repara ea…
– Nu-i nimic de reparat. Dar unde stai?
– in casa aceasta, si-i arata casa unde statea si dorul lui.
– Tu, fetito… nu mi-ai spus cum te cheama!
– Lenuta.
– Lenuta, in casa aceasta nu sta si o “fata de liceu”?
– Ba da. Aici locuim patru familii, ea sta la prima usa.
– Da-i maritata?..
. Hi… ne…. nene esti glumet! Cum sa fie maritata daca-i la liceu! Stai, c-o chem. s-o vezi!

– Lenuta! Lenuta! Stai putin! Poate discuta cu vreun baiat, nu cred ca-i bine s-o
deranjam!
– E drept ca vine uneori un baiat, dar se cam cearta! Stai ca-ti spune ea si, pana s-o opreasca, Lenuta si deschisese usa apartamentului…
Todut era realmente fericit. Informatiile primite de la “botul de fata” i-au adus liniste si impacare in suflet. Cu toate acestea, era constient ca cel mai bun lucru ar fi fost… sa se duca la colegul sau unde a dormit… sa nu reamorseze lucrurile… dar nu se putea urni din loc, mai ales ca lucrurile au inceput sa se precipite… fetita a aparut insotita de fata care-a dorit-o de peste doi ani si acum o revedea… era imbracata in tinuta de oras, in negru… Fetita de atunci, era FEMEIE… si ce femeie!!!… Putini barbati, care sa nu fi intors capul dupa ea…
Cand a vazut Todut splendoarea de femeie din fata lui, implinita in toate, s-a gandit ca mare-i pacatul ca el nu se stie asa de credincios, ca sa indrazneasca sa-i ceara Domnului, MINUNATIA la care-si holba ochii in acel moment… Au schimbat cateva replici, si din cele spuse, reiesea ca ea n-a uitat “figura” cu filmul, si nici persoana care i-a facut-o, cu ceva timp in urma…
Todut fara sa “sara” peste aceste inconveniente, urzea deja un plan… Daca cu numai doua trei minute nu se considera demn de ea, acum aceasta problema era uitata si singurul lui gand era, cum s-o impace, cum sa procedeze ca aceasta IUBIRE a lui sa devina putin mai prietenoasa. in gandul lui credea ca n-ar fi imposibil de realizat acest lucru daca ar putea realiza o intalnire cu ea. intalnire in care poate Ea sa aiba mai multa rabdare, sa-i permita si lui sa-si exprime dragostea, sa-si reverse intreaga iubire ce-i poarta, sa-si poata cere scuze, si poate… s-o mangaie nitel ca se topea vazand-o! O dorea nespus de mult. incat era speriat, sa nu dea vreo replica, sau sa faca vreun gest inoportun care sa strice si putinul ce 1-a dobandit pana acum… ii era asa de draga, incat ii era frica sa-i spuna, de teama sa nu fie luat in deradere.
Doamne cum ar vrea sa remonteze cei doi ani de absenta… Ea era grabita sa ajunga la biserica unde se intalnea cu… prietenul ei…
Se pare ca prea devreme I-a cuprins entuziasmul pe Todut… Gandurile lui sunt greu de realizat. Cu sentimente greu definite, a asistat la plecarea iubitei, spre biserica, spre intalnire cu… El ramanand fixat in timp langa gardul ei. Pur si simplu ii venea sa se palmuiasca pentru “despartirea” de acum doi ani, dar mai umilitor ii parea faptul ca a revenit aici, acum, asa. Ce spera sa se fi intamplat? Doar nu era sa-l astepte pe un fugar sa-i dea voie sa discute cu alt baiat, el care… stie de fapt cum s-au despartit… De nu era asa de… apetisanta, poate o gasea si acum necurtata, dar asa… Apoi cand “glasul ratiunii” i-a spus sa se retraga, de ce n-a facut-o? De ce a insistat cand era logic ca asemenea femeie nu putea fi LIBERA… Si atunci ce spera el sa realizeze? Dandu-si seama de atatea incompatibilitati, s-a re ras la locuinta fostului coleg, acuzand o usoara “indigestie”, pentru a ramane singur cu necazul lui. necaz care singur si I-a provocat.
Probabil ca asta si merita. Poate se razbunau “celelalte iubite” pe el. I-a venit si lui randul… Toata noaptea s-a zvarcolit in pat. Dimineata, cearsaful de sub el era funie. Se pare ca nu ia mai ramas nimic de facut. Acest capitol din viata lui, probabil ca asa se incheie, gandea Todut, cu oarecare resemnare. Considerand ca nimic nu se mai poate, a trecut la rezolvarea problemelor pentru care, de fapt a venit. A plecat la scoala, a rezolvat cu problema actelor si… isi facea bagajul pentru reintoarcerea acasa. Expeditia lui de suflet, a fost ratata. Bine era ca macar nu stia nimeni dintre cunoscuti, despre ce acte a fost vorba, ca-ar fi fost de rasul lumii…
Cu sufletul oarecum impacat: “daca n-ai ce face, faci ce poti”, si-a terminat ce probleme si-a mai propus, si cu trenul de noapte, urma sa-si incheie atat de dorita intalnire, care s-a dovedit atat de infructuoasa pentru el. Si-a adunat ce mai era de adunat, s-a mai foit cat s-a foit prin apartamentul colegului, numai ca nu-i venea sa plece…
Considerand ca nimeni nu-i putea reprosa faptul ca dorea sa-si ia ramas bun de la fosta iubita, si se parea ca aceasta ar fi ultima lor revedere, tulburat, cu emotii de nestapanit, c-o inima care-i batea… in gat… s-a pus s-o astepte la intoarcerea de la scoala. Ieri la plecarea iubitei la biserica. Todut era preocupat de “baiatul” cu care era in discutie.

Cand 1-a vazut, l-a recunoscut pe baiatul care-o insotea, il cunostea bine, lucru ce 1-a incrancenat. Daca el nutrea ca Dumnezeu sa-i dea asa o femeie de nevasta, atunci el, Todut, care nu se considera mai prejos de el, considera ca este obligat sa lupte pentru ea, este obligat s-o cucereasca…
Din acel moment, pentru Todut, toate problemele au devenit… una. Recucerirea fetei. O dorea, o venera, simtea ca-i nebun dupa ea. Nu mai putea accepta gandul ca nu e a lui… il mai sacaiau cuvintele spuse de un profesor al lui, ca: “femeia accepta barbatul” si nu invers cum “cred” toti barbatii. Si cum nu era tare sigur ca lucrul acesta i se va intampla si lui, s-a decis ca trebuie sa lupte s-o cucereasca….
Cum colegului ia spus ca pleaca, Todut, ca sa fie parolist, a plecat… la internatul liceului, unde a dormit in seara urmatoare….
Fara sa-i dea de stire in vreun fel, intra in casa nevasta lui Todut, care-si terminase cursurile. S-au bucurat copilareste de revedere si fiecare a inceput sa-i depene celuilalt, intamplarile petrecute in intervalul ce-a trecut.
– Mi-i ierta Todut ca abia am ajuns si ti-am si adus de lucru, dar…
– Ce mi-ai adus? Despre ce-i vorba?
– La cursurile la care am participat, era prezenta si diriginta lui Ionuc, fiul nostru. In acest an, dansa avand inspectie de grad, isi doreste foarte mult niste activitati mai ample, printre care si cateva “lectii deschise”, la orele de dirigentie. Sfera de interes a elevilor chestionati, in acest sens, elevi din clasa ei, au optat pentru clasele sponsorizate prin ; programul PHARE, clase care din cate stiu sunt in domeniul mineritului…
– In acest caz. eu ca tatal lui Ionuc….
– De ce esti uracios? Pe noi nu vrei sa ne ajuti?
– Draga iti poti imagina cat timp imi ia acest lucru?
– In speta ea s-a gandit mai mult la problemele sociale, la oarecare istoric si evident la solidaritatea specifica bransei. Dupa parerea ta, la cine-ar trebui sa se adreseze pentru acest lucru?
– De ce eu trebuie sa-i gasesc lectorii?
– Am crezut ca, avand copil in clasa ei, cunoscand povestile ce astazi se vehiculeaza pe marginea profesiei voastre, se va gasi CINEVA care sa poata da raspunsurile competente. Se pare ca am gresit apeland la tine.
– Hai, si tu! Nu mai intelegi o gluma?
– De inteles o inteleg, dar probabil oboseala din mine n-a sesizat-o!
– Bine, doamna, Primesc! Ce trebuie pregatit?
– Cred ca cel mai bun lucru ar fi sa-i dai un telefon.
– Ca bine zici. Todut telefona Elvirei, diriginta baiatului, care l-a pus in tema, cu dorintele ei pentru ora aceea.
Intr-adevar se profila o adevarata disertatie pe marginea profilului economic miner. Dar, vorba Mareei, cine sa-1 faca daca nu un profesionist in materie! Si asa Todut se vazu obligat sa prezinte o adevarata teza. Elvira ia mai precizat cateva lucruri necesare de stiut in desfasurarea orei si la data fixata, sa se prezinte sa-si tina disertatia. Credea ca ragazul de timp. va fi mai mare, dar Elvirei ii trebuia pe saptamana viitoare. Asa ca… vrand nevrand…
S-a hotarat sa fie dupa amiaza, pe la orele 16. Sala era plina de elevi, parinti si multe cadre didactice, care doreau sa invete din experienta didactica a Elvirei. in sala se mai gasea si Mara, care cu aceasta ocazie i-a facut o surpriza lui Todut, dar si emotii suplimentare.
Elvira si-a inceput ora, dupa desfasuratorul propus, dupa care i-a dat cuvantul lui Todut, pentru sustinerea materialului respectiv.
– Stimate doamne, stimati domni si dragi elevi! Am primit acest semn de pretuire, din partea distinsei profesoare – diriginta a acestei clase, convins fiind ca ma voi adresa doar elevilor, intitulandu-mi aceasta prelegere chiar: LAS TIE MOSTENIRE. Ce las intr-adevar mostenire voua, o sa deduceti singuri, dupa ce veti fi convinsi ca MINERITUL, este o foarte importanta ramura economica, cu implicatii deosebite in dezvoltarea societatilor, a omenirii.