Dupa ziua plina de evenimente, de amintiri si povesti nedefinite, Todut cu Mara au considerat ca un somn bun n-ar fi rau mai ales ca…
in saptamana ce a urmat, Mara avea un program foarte incarcat, urmand sa lipseasca practic toata saptamana de acasa. Pregatirile ei ii dadeau o nostalgie aparte lui Todut convins fiind ca nu vor trece doua zile si-i va fi dor de ea. In aceste stari de melancolie se “inchidea” in el, se inchidea in casa, momente in i derula firul vietii, alaturi de ea. Todut se considera un om multumit de casnicia lui, si realizarile sale familiare alaturi de Mara. Poate ca acest lucru, se datora si faptului ca nu si-a dorit niciodata absurdul, n-a sfidat buna cuviinta in relatiile sale si, in general, n-a tinut mortis sa pozeze, sa se laude cu functiile sale, bunastarea sa. Avutul sau si al familiei sale, confortul familiei sale, era numai rezultatul muncii sale si a Mareei. Nimic n-a primit gratuit si cuhnea ironiei, n-a castigat niciodata in plus, nici macar la loz in plic, dar nici n-a inselat pe nimeni ca sa-si “faca lui bunastare”, asa cum foarte frecvent se “aude”. Probabil ca acesti noi jecmanitori, n-au auzit (si nici simtit), ca de fapt, cel mai plin de satisfactie moment al vietii este “a da” si nu a spolia, a putea ajuta, asa cum insusi Cristos ne indeamna si ne traim viata prin nenumaratele sale pilde.
Aceste frumoase precepte de viata, i le-a inoculat o matusa de-a lui, cand inca era copil.
“Dragul matusii, ii spunea ea, esti mare, ai inceput sa vezi si sa auzi destule, sa cunosti multe. La varsta ta mi-as fi dorit si eu sa am un indrumator in ale vietii. Nu s-a putut, dar lucrurile care o sa ti le spun, nu sunt citate filozofice, sunt lucruri traite si verificate de mine, in atata viata cata o am.
Cred ca unul dintre cele mai importante lucruri in viata, confirmat si in biblie, este sa nu sfidezi pe nimeni in nici o ocazie. Daca n-ai stapanirea de sine si provoci sfidare, multe necazuri vei avea, intrucat la sfidare se raspunde cu razbunare.
Sfidarea, dragul matusii, nu este numai o provocare in fata unor persoane necunoscute, ea poate avea forme de umilire chiar a rudelor de sange, a sotiei si atunci toata viata ti se va scurge incercand sa “parezi” loviturile unora sau ale altora. in aceasta forma de razbunare unii dau o dovada de “rabdare” pentru ati intoarce “plata”, chiar zeci de ani, pregatindu-se foarte meticulos pentru acea satisfactie, de a-ti restitui umilinta sau sfidarea. Mai vreau sa-ti completez ca: oamenii care sunt preocupati de razbunari (arma prostului, dar arma!), isi irosesc viata traindu-si-o intr-o continua spaima. Un alt precept al vietii este si acela care-ti cere: “sa nu-ti “dai” toate secretele vietii tale, nimanui, deoarece ele vor fi folosite impotriva ta. Poate de asta ai mai auzit dar eu asi dori si sa ti-o exemplific putin.
Barbatii, pentru casnicia lor, pentru viata lor de familie, nu vor sau nu-si dau seama, ce inseamna sa faci excese si ce urmari pot avea acestea uneori, unii, nu doresc sa rupa relatiile cu fostele “iubiri”. La tipul acesta de necazuri se adauga si greutatile inerente in orice inceput de casnicie. Peste acestea mai intervine si faptul ca o nevasta tanara, nu-i nevasta care va fi peste cativa ani. Altfel spus ea mai are unele retineri, deci nu toate vor fi la dispozitia sotului, ceea ce este o insatisfactie pentru el, tanar fiind nu-i prea “tare in diplomatie” si atunci gaseste ca-si poate “domina” sotia prin tiranie ori infidelitate. Nevasta are doua solutii, ori divorteaza, ori il suporta asa “cum e”, pana considera ca “i-a venit lumea pe mana”…
Chiar daca femeia n-a planuit o razbunare, cu varsta, fortele in casnicie se echilibreaza. Daca pana la 30 de ani barbatu-i cu “cocositul”, dupa aceasta varsta femeia incepe cu pretentiile sexuale, moment in care potenta barbatului incepe sa scada. Cine a avut rabdare si intelegere la inceputul casniciei, va beneficia de acelasi tratament, cine nu.
Un alt sfat, ce ma indeamna sufletul sa ti-l dau este: sa fii harnic. Multa lume spune ca n-a murit nimeni ca n-a muncit. EROARE. Spunea undeva un om care pe vremea aceia trecea mare invatat ca: “munca 1-a creat pe om”, adeptii lui, a lui Marx au luat aceasta butada in forma in care ei au priceput-o. Adica sa transformam oameni in roboti industriali, fara familii, fara iubiri, fara interese. Nu s-a putut! Dar aspectul muncii este foarte variat, n-o sa-ti insir eu toate acestea, eu ma voi referii la cel biblic. Cine nu munceste, nu-i agreat de Dumnezeu. Munca, indiferent de felul ei, ne ajuta pe noi, in primul rand, si apoi prin munca putem sa-i ajutam pe ceilalti.

Daca nimeni n-a murit ca n-a muncit, apoi sigur este ca traiul in desfrau, n-a ajutat si n-a innobilat pe nimeni, chiar daca era nobil de sorginte. incercati sa cititi destrabalatele vieti ale lui Potemchin, print putred de bogat, a lui Don Juan, a lui Talleyrand, oameni cunoscuti si recunoscuti, care au crezut ca pot dobandi orice, printr-o viata de placeri. Ce-au realizat poate ati aflat si Dumneavoastra.
Aspectul munci-i nelimitat, important este sa-ti ajute tie, oamenilor, in speta e ceia ce se numeste “angajat” al societatii umane, munca ce in final iti aduce venituri materiale, dar cel mai pretios lucru ce ti-l aduce este echilibrul psihic, viata insasi prin tot ce exprima ea, prin tot ce ne da ea. Un om fara idealuri este un om labil psihic, este un om la discretia oricui. Munca uneori nu este “vazuta” zeci de ani, dar ea nu poate fi contestata niciodata. Ea se cladeste, se inalta ca un monument si in momentul in care este suficient de “sus”, automat va face umbra, umbra care-i va umbri pe acei care nu au construit nimic. Pentru aceasta iti trebuie multa rabdare, harnicie si MUNCA. Aceste lucruri am tinut sa le intelegi astazi nepoate! Sunt sigura ca nu le-ai patruns inca samburele de intelepciune care-1 transmit, dar pe parcursul vietii o sa sti sa discerni BINELE de RAU si atunci ceea ce ti-am spus eu acuma vor fi componentele acelor lucruri.”
Si intr-adevar n-a sfidat pe nimeni, si a cautat sa puna in aplicatie spusele matusii sale. Pe aceste principii si-a intemeiat viata, casnicia si tot ce a facut in viata, singur sau alaturi de nevasta-sa, de care, aducandu-si aminte i se facu dor.
Gandurile-i zburau la prima despartire de ea, atunci cand, plecand cu trenul spre casa, a lasat-o in acel cinematograf, creand ilaritatea familiei ei, care nu stiau unde a disparut “curtezanul” iar el punandu-si o grea suferinta pe suflet.
Ajuns acasa – minte de copil – a crezut c-o va uita… Toata bucuria sosirii, a intalnirilor cu prietenii, cu satul, cu familia, nu i-au “luat” mai mult de doua zile, dupa care a inceput sa tanjeasca dupa Ea. Ca sa nu fie pus la “intrebari incrucisate” evita sa se mai intalneasca cu cineva. A devenit posac, retras si uneori chiar speriat, sa nu care “cumva sa-i citeasca” cineva gandurile. Te poti ascunde de multi, ii poti evita pe multi, dar de mama-sa care-1 cunostea prea bine, nu s-a putut ascunde. Ea-i simtea instrainarea si mutenia, ii cunoaste si cauzele si-si vedea fiul chinuit. Era constienta ca: “leacuri la inima nu-s” dar era de neimaginat, ca acum cand ar fi putut pune si el umarul la prosperitatea familiei, ca barbat, “sa-1 piarda”. A inceput prin a-i sugera ca, de fapt, nici localitatea lor nu-i chiar capatul pamantului”, chiar si aici, unde-i numai un sat, oamenii se iubesc, se casatoresc intemeindu-si familii, ca oriunde de altfel…
Todut nu era decis inca, de felul in care ar fi trebuit sa procedeze. Pana atunci daca mama-sa, 1-a pus in acel fel “in tema”, a considerat ca nu este nici rau nici deplasat sa-si recunoasca” concitadinii, care probabil nu sunt nici mai frumosi, dar poate nici mai urati ca-n alta parte. Totusi nu credea ca-i asa de simplu acest lucru, intrucat perioada cat au fost despartiti, relatiile lor s-au mai racit, existand o oarecare sfiala in reluarea relatiilor, cu vechii prieteni, cu vechile cunostinte. In ceea ce priveste fetele “de nasul lui” avea destule probleme necunoscandu-le le, temperamentele sau care sunt “genul lui”, ori care-1 accepta in “perimetrul ei” de influenta.
Cu baietii, erau alte probleme, acei baieti care erau cam de varsta lui, erau si ei pe la scoli, iar cei care aveau 1-2 ani mai mult, il cam priveau de sus.
Acum cateva saptamani, gandea Todut, n-avea nici-o problema, acum are un car intreg, plin si indesat. Si-a adus aminte de cel ce “se leaga la cap fara sa-1 doara”, el nu s-a legat dar capul a inceput sa-i vajiie. Se pare ca de prieteni, in adevaratul sens al cuvantului, nu putea fi vorba, concret ii ramaneau “grupele” de adolescenti si copii mai tineri decat el, intre varste avute si de el, cu toate ca Todut considera aceasta un pas inapoi in relatiile lui, dar daca doresti sa ai companie te multumesti cu ce ai. Problema aceasta-1 incomoda oarecum, problemele copiilor, probleme de care nu de mult a scapat si el de ele, de unele jenandu-se si acum sa-si mai aduca aminte, si culmea tocmai acestea erau si problemele la care tinerii lui prieteni “reclamau” raspunsuri ardente. Intr-adevar problemele lor erau deosebite, greu de exprimat, jenante sa fie redate. Au ajuns si ei sa le placa “anumite” mangaieri, le crestea par unde n-au crezut niciodata. Au inceput, nu sa se cunoasca ci sa se suspecteze, sa avanseze in unele stari, sa caute aprofundari. Detine-au secrete, care nu le-ar fi divulgat parintilor, dar unui prieten mai mare, parca ar fi mai preferabil.

Nu le place sa-i crezi “neinitiati”, doar au mai vazut si ei un film, o videocaseta, mai are deci ceva cunostinte, dar daca te-a luat ca persoana de incredere, ti-sa confesat, pretinde sa fi la inaltimea increderii acordate. In momentul acesta, daca soarta ii impinge un “initiat” in probleme, educatia sexuala, “predata” de un asemenea tip, sau tipa, va fi ori un proces animalic, ori va crea handicapati sexuali, in urma audierii acelor “reusite” ale unor astfel de “dascali”. Aceste “lectorate” la care se preteaza de regula unii, distrug tineretea in tineri si ei, de cate ori vor ajunge la acel capitol, se vor simti inhibati, dupa expunerile audiate, multi fugind efectiv de realitatea vietii, devenind fantoma imaginata ta urma “lectoratelor”.
Todut isi aducea si el aminte de cateva din aceste “audieri”, si el fiind unul dintre acei “scolari” care-si doreau cunostinte multiple despre sexul opus dar care si-1 dorea aproape, si evident si el dorea sa-si dea ifose de cunoscator “ta bransa”, sa nu ajunga de “rasul lumii”. Si “pe vremea lui”, initiatii “strazii” erau tot niste refulati ai soartei, si-si mai aduce aminte cat de greu i-a fost sa se “scape” de dogmele ingurgitate la pubertate de la acesti indivizi prosti si animalici. Ei aveau retete pentru verificarea fetelor mari, si… ta general pentru orice problema. in genere la pubertate, pentru baieti femeia devine imagine greu tangibila si de regula adulata, ascunsa cu grija intr-o casuta a inimii fiecarui baiat. Tainuita de el pentru a fi aparata de toate relele lumii. Din aceasta pretuire, placere tainuita si ascunsa celorlalti, “invatamintele lectorilor” transformau femeile ta tarfe la cheremul acestora. Atat de toxice sunt aceste lucruri la o asemenea varsta, incat strica ori ce puritate a unui suflet care pentru a “intra ta lume” trebuie s-o creada, sa-1 atraga, sa-1 momeasca si nicidecum sa-1 manjeasca. Apare lipsa motivatiei “aruncarii in viata”. Cand nimic nu te atrage, ce sa cauti acolo?
Nimeni nu-si poate imagina cati dascali adevarati esueaza ta tentativa lor de-ai sugera un ideal, tanarului debusolat de un cretin.
Adevaratele caractere inving, dar cu greutati enorme si cum vreti sa fie altfel cand “dascalul lui” i-a spus ca: ” orice femeie care are tatele moi este curva”, fata cu care el discuta, cu toate ca n-a vazut-o niciodata c-un baiat, avea pieptul “moale”. S-o mai iubeasca el?
Au si “fetele” “invataturile” lor. Daca cumva au “intrat” ta posesia unei boli ; venerice, “credinta” lor este ca prin actul sexual scapa. Ca n-a scapat niciuna este alta poveste, dar nu de putine ori vezi zeci de barbati “serviti” de una ca aceea.
Dupa toate pacalelile oferite de “viata” nu putini intrau ta impas… Nu mai ai incredere fa nimeni… Ar dori sa discute cu fete, dar care-s “acelea?… Si-ar dori un cerc de prieteni, dar ei tot mai des ramaneau ta carciumi. Solutia gasita a fost sa “converseze cu unicul prieten care nu te dezamageste, cartea. Mai afla cum s-au “descurcat inaintasii nostri” ta problemele vietii, de fapt, problemele lor. Citea… si cu cartea-n mana nu de putine ori gandurile-i fugeau la Mara. Dar ce contau aceste ganduri, aceste clipe furate cititului cand intre el si ea erau un sfert de mie de kilometri. Numai drumu-i fura o zi, banii, serviciul… zile pierdute, pentru unii… si in final s-o abandoneze din nou intr-un cinematograf? Ori poate-n alta parte? Si ce-si vor spune? Ori cate vor spune si ori ce vor face, toate-s ta van dupa asa fel de despartire… toate erau desertaciuni…
Si totusi… gandul ca exista o fata… Mara… nu-1 lasa in pace. De fapt n-are nici o pretentie fata de ea… asa doar… s-o vada… si mama-sa…. si fratii… Atunci c-o fericire fara margini, isi aduce aminte, ca de fapt el nu si-a scos diploma de absolvire intr-adevar, acesta-i un motiv extraordinar, el va putea pleca si… o s-o vada si pe ia, pe Mara. Asa nici n-o sa dea “apa la moara” barfelor si nimeni nu va sti de “ata care-1 trage” spre Ea.
Todut a inceput demararea lucrurilor. A vorbit cu maica-sa, s-a pregatit, mai mult sufleteste, cat despre ganduri ii erau foarte involburate. A venit si ceasul plecarii. Tensiunea crestea vertiginos. Todut simtea ca-i scapa de sub control propriile emotii, gandind la intalnirea cu Mara. Cum o fi aratand? Dar “primirea” cum va fi? Si multe alte intrebari gandite si nerostite i se cuibareau ta minte. Exista ta “orasul iubirii sale”, un iaz, urat de toata lumea, el fiind una din sursele majore de poluare a orasului. La revederea lui, pe Todut 1-a “prins” bucuria, semn ca nu va mai trece mult, si-si va revedea iubita.