Al zecelea volum al poetului şi epigramistului Ioan Şiman poartă titlul de PRIERUL UZURPAT. Decizia poetului de-a pune acest nume volumului său, nu este nici gratuit şi n-are nici conotaţia obişnuită românului, care îşi arogă din principiu această lună, considerată aici ca şi aiurea, o lună a păcălelilor, dar şi luna schimbărilor bruşte ale vremii. Cu toate că „babele” au plecat demult, nici luna aceasta şi nici calendarul, încă nu s-a hotărât să dea curs primăverii, anotimpul iubirilor. Să fie şi acesta fie un motiv, prin care este catalogată luna aceasta ca :”april nebun”
Pentru poet aprilie nu este doar o lună a melancoliilor, a păcălelilor, a unui timp indecis şi nesigur, ci este luna în care el a văzut LUMINA ZILEI, iar acuza poetului a uzurpării acestei luni, ne duce la gândul că probabil nutreşte o revoltă asupra celor care posibil să-i fi deturnat viaţa înspre căi şi locuri care în mod real probabil că dânsul nu şi le-ar fi dorit, ori consideră că i-ar fi fost improprii aspiraţiilor sale. Asocierea din titlu cu cea a denumirii populare a acestei luni aprilie-prier, gândul ne poartă spre versurile lui Octavian Goga, un alt mare poet ce s-a înstrăinat de meleagurile natale, cântându-şi dorurile în veci neostoite în foarte cunoscuta poezie : De ce m-aţi dus de lângă voi, senzaţie de tristeţe profundă, comună tuturor celor care au fost obligaţi să-şi părăsească locurile de baştină.
LANSAREA volumului proaspăt ieşit de sub tipar s-a făcut în cadrul intim oferit de Cenaclul Epigramiştilor “SPINUL” din Baia Mare, în spaţiul destinat special pentru membrii CENACLURILOR LITERARE BĂIMĂRENE oferit cu generozitate de Conducerea Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu” prin Directorii săi, doamna Laura Temian şi domnul Ardelean Teodor.
Domnul Şiman şi-a prezentat acest volum de versuri în cadrul mai sus menţionat şi în prezenţa membrilor cenaclului umoriştilor, lectorul de carte, domnul Filip Romulus, disecând componenţa acestui volum cu un profesionalism desăvârşit. PRIERUL UZURPAT constă în 105 poezii din producţia domnului Şiman pe anii 2003-2004, poezii însăilate pe 128 de pagini, ilustrate cu desenele lui Marian Lupu. Cartea se doreşte un ţipăt de trezire a vieţii-vieţi, a puterii de a “trece” peste atâtea falsuri, încropeli şi minciuni şi hotărârea certă de-a saluta decizia prin care primeşti dragostea şi adevărul în suflet, în faţă, sentimente care se cer sincere şi imaculate. Chiar dacă în închipuirile vieţii trăite de poet, acestea n-au juxtapunere identică uneori ca şi in realitatea trăită, este cert că nimeni nu refuză adevărul şi dragostea chiar dacă acestea uneori ne copleşesc, ca şi torenţii care niciodată nu pot fi prevestiţi. Nu puţine dezamăgiri ale iubirilor pure, ale iubirilor idolatrizate, sunt frumos înşiruite în versurile Domnului Şiman, ceea ce ne duce cu gândul la o mare toleranţă de viaţă a autorului, însuşire de care mulţi nu suntem capabili să o acceptăm, alăturate celorlalte simţăminte, care lasă urme dureroase în momentele unice ale trăirilor interioare, trăiri cu care poetul este confruntat continuu în viaţa proprie. N-ar fi poet dacă în opera Domniei sale nu ne-ar transmite şi unele crezuri şi îndemnuri de viaţă. Din toate acelea una este pregnantă, comună celor şase volume de poezii (autorul mai are şi patru volume de catrene şi epigrame). Este vorba de-a nu greşi ireparabil, acei care refuză dragostea, indiferent în detrimentul căror bunuri materiale sau spirituale încearcă s-o facă. Autorul ne aduce aminte, pentru a câta oră, că acest fenomen: dragostea este sentimentul care compune şi comprimă viaţa, o metamorfozează, o întreţine, cu toate că tot ea, ne dă şi reale spaime, îndoieli şi uneori refulări nemeritate. Citindu-i volumul de versuri, cât şi multele şi bogatele trăiri sufleteşti transpuse în versurile domniei sale, unele sedimentate deja, atât în noi cât şi în poet, autorul ne îmbogăţeşte sufletul cu alese metafore, cunoştinţe inedite, reale în contra balans cu visările presupuse sau precedate de iubirii.