Poate v-a întreba cineva:” Ce să facem cu acei care greşesc?”. Este simplu. Elimina-ţi CAUZELE! Majoritatea faptelor antisociale de regulă sunt refulări, insubordonări “clocite” din copilărie şi care-i fricos “nu-şi dă drumul” toată viaţa şi automat el este un cetăţean BUN, până poate pune gura pe mai mult alcool decât”poate duce”. A doua cauză a neîntrebuinţării capacităţii totale de muncă şi inteligenţă a creierului uman, este EDUCAŢIA şi INSTRUCŢIA-ÎNVĂŢAREA, care se bazează pe memoria mecanică şi pretenţii mai mult sau mai puţin bune a unor profesori, care impun în cazul nostru “ce trebuie să învăţăm” nu CE TREBUIE SĂ ŞTIM. Dacă AUTOMAT impui nişte bariere creierului, bineînţeles că neuronii se vor bloca şi apare rezerva:”cum a trăit tata şi mama oi trăi şi eu”. Deci resemnare, frică. Apoi ce fel de democraţie-i şi aceia în care obligi pe cineva “ce şi cum să înveţe” Noul sistem de învăţătură şi educaţie ar trebui să cumuleze cultura vieţii (necesităţile biologice omul le ştie deja la 3,5 ani, după cum afirmă medicina. De la acea vârstă şi până individul încheie cu viaţa, societatea prin metode coercitive încearcă să-i impună:reguli, automatisme, căi, manipulări prea puţin democratice). Dacă aceste lucruri se vor dovedi viabile atunci conducerea societăţii v-a avea ceva de muncit. De se doreşte să se schimbe ceva în învăţământ, poate de la aceste premize ar trebui să pornească. Eliminarea tuturor metodelor care înstăpânesc frica şi aflarea metodelor de lucru care să impună concurenţa, competiţia şi voinţa liber asumată. Acest demers poate speria, poate duce la o debusolare a pofilelor, la lipsuri crunte în unele domenii. Dacă am încerca ca la examenele de admitere să afişăm şi necesităţile societăţii în acel moment, cu siguranţă că viitorul candidat nu va alege să dea examen pentru un profil inutil, mort, perimat ce nu foloseşte nimănui. Competiţia începe chiar înainte de înscriere. Copilului nu-i va mai alege părintele profesia” deoarece nu el intră în competiţie, nu cunoştinţele lui ci ale sale, ale copilului, care pur şi simplu nu o să mai aibă nevoie de “cunoştinţele” solicitate de părinţi. Deschiderea în ori ce domeniu, la început bulversează, dar apoi se clădeşte sigur şi pe baze solide care nu le mai poate modifica “cineva” care-şi motivează ocuparea unui scaun. La aceste tipuri de şcoli unde frica nu va fi “modelată” nici notele nu-şi au rostul putând fi înlocuite de proiecte semestriale sau anuale. La obiectele unde exerciţiul trebuie zilnic susţinut, zilnic se vor face exerciţiile ca elevii să cunoască metodele de rezolvare. De reţinut că acesta este scopul şi nu notarea care poate lipsi. Nu de puţine ori nota nu exprimă cunoştinţele ea fiind mai mult coercitivă, pedeapsă, pentru cine ştie ce indisciplină comisă de elev. Şi aici dacă înlăturăm cauzele, multe dintre aceste manifestări din comportamentul elevului vor dispărea. Elevii cu adevărat indisciplinaţi, trebuie disciplinaţi prin metode prescrise de societatea respectivă, mai mult, de ce obligăm noi pe cineva să înveţe dacă acel “cineva” nu doreşte acest lucru, ne sfidează?.Sunt amenzi, care în prima fază vor fi foarte multe, dacă vom abuza de ele şi are voie ori cine să plângă după terminarea cursurilor, dacă n-a înţeles să facă şcoala când a fost timpul ei. Nimănui nu-i recomandat să i se bage pe gât ceva ce nu doreşte!