Cu timpul, de câte ori îmi aduceam aminte de acea poveste, căutam să amân o nouă judecată, o nouă decizie a ceia ce timp ar fi trebuit să devină o certitudine. Chiar şi basmelor acum este posibil să li-se găsească corespondenţe moderne ale unor lucruri sau fenomene care, se derulează în naraţiunile respective. M-a impresionat într-un mod deosebit aruncarea buzduganului de către zmei, în momentul în care se întorceau acasă. Buzduganul care era semnalul întoarcerii stăpânului, lovea poarta palatului, izbeşte puternic uşa camerei soţiei care se şi deschide, şi se trânteşte de masă. Apoi cuminte, ca ori cine şi-a făcut bine treaba, se aşează în cui.
Este clar că atunci nu exista preocupări pentru măsurarea decibelilor, dar mai ales nu se amendau zgomotele care depăşeau curba de zgomot CZ, curbă care arată gradul de suportabilitate a noxelor sonore de către om. Din aceste cauze balaurii şi zmeii de astăzi (am spus frumoşii bărbaţi ai secolului 21), nu mai aruncă buzduganul ci i-au telefonul mobil şi dau un bip care ajunge la urechea iubitei de balaur şi ea, ca o veritabilă parteneră, ia buzduganul din cui, şi-l aruncă înapoi. Ba să fiu iertat, nu buzduganul ci bipul îl trimite înapoi, peste mări şi peste ţări, până la iubit în semn că masa mult râvnită a fost cumpărată de la market şi-i pusă în cuptorul cu microunde.
Am bănuit eu, că şi în povestea aceia cu ochii împăratului, în care unul plânge şi celălalt râde, trebuie să „existe o explicaţie” plauzibilă pentru acei care n-au apucat să vadă un împărat „în natur” ci numai pozat în cărţile de basme.
Ziua aceea ne-a adus o dimineaţă splendidă. Urmează ca în oraşul nostru să se deruleze un eveniment deosebit. Se va lansa prima carte tipărită într-o editură băimăreană. Pentru multă lume, acest eveniment, visat de unii vieţii în şir, părea de neimaginat. Alţii îşi manifestau deschis deosebita bucurie la acest gând de plinătate culturală în mult oropsitul nostru oraş al: „minerilor, metalurgiştilor şi preparatorilor”. Acest eveniment cultural bucură pe multă lume, mai ales că toţi trăiesc sentimentul de împlinire, considerând că acest prim volum editat şi tipărit la Baia Mare face parte şi din fiinţa lui.
Am intrat într-o florărie, local nou şi acest magazin de pe Bulevardul Unirii. Vânzătoarea o femeie tânără, foarte veselă şi vioaie îmi pregătea un buchet după mărimea evenimentului ce urma să se producă. Cum era o femeie destul de informată, am mai schimbat câteva idei despre atâtea noutăţi câte ne prilejuiesc recentele evenimente din urbea noastră. Într-adevăr, industriile mari „se fac” mici şi apar micile industrii care cuplează puţini oameni laolaltă, dar dă posibilitatea şi altora să-şi deschidă afaceri proprii. Florăreasa era pe terminate cu aranjarea buchetului meu, când îi sună telefonul. În timp ce vorbea la telefon, privirea dânsei era „oprită” pe mine.