Se justifică acest lucru? În mare parte da. De regulă tot ce nu a funcţionat bine, încă nu funcţionează nici acum, dar funcţionari plătiţi de populaţie pentru ai servi, ai apăra, încă n-au realizat deocamdată, că ei sunt acei care sunt în slujba populaţiei şi nu invers. Multe legi şi nelegiuiri, abuzuri ce se cer eliminate, sunt făcute chiar de dânşii, iar cele ce se cer a fi făcute, efectiv nu doresc să le facă, să le armonizeze, pentru a avea o situaţie armonioasă în ţară, situaţie care evident că se va observa şi din exterior. Constatăm cu tristeţe, că se înmulţesc neaşteptat de mult, numărul armelor de foc ce intră în posesia populaţiei, cunoscând că poliţistul englez nu are armă de foc în dotare. Aici ar trebui să fim mai atenţi, aici trebuia să limitezi şi tu Europă numărul lor, deoarece nu s-a văzut ca cineva să posede un obiect, sau un lucru cumpărat şi să nu fie dornic “să-l şi probeze”.
Prin interdicţiile ce le impune-ţi voi, nouă românilor, aţi reuşit ca “să plece în lume” din ţara aceasta, exact cine nu trebuia, în cazul acesta, am fost reprezentaţi: cum bine ştiţi!
Ori ce persoană care are puţină consideraţie faţă de el, cunoaşte că nu se “intră” nicăieri fără o taxă. Aşa cum au plătit bir Ştefan Cel Mare şi Sfânt şi chiar Mircea Cel Bătrân, aşa ne-a venit şi nouă rândul să fim taxaţi. Problema este cine, ce, şi cum se vor negocia aceste taxe impuse de Europa. Mergând mai departe putem folosi şi un alt proverb: “obrazul subţire cu cheltuială se ţine”. Rezultă că în viitor vom avea o contribuţie după ce vom intra în Marea Familie Europeană, cheltueli care ţin de reglarea unor disfuncţionalităţi ce vor fi inerente într-o piaţă atât de mare, cât Europa.
Şi atunci care sunt avantajele “intrării noastre” în Europa. Indiscutabil cel mai mare câştig este libertatea care nu este numai de mişcare ci este o libertate în adevăratul sens al cuvântului. Dispărând ori ce barieră şi chiar şi “procedurile” mai puţin ortodoxe, practicate de unii. Acestea proceduri, vor fi vânate şi făcute cunoscute în ţările de obârşie şi în lume. Practic drepturile omului vor fi respectate şi protejate de ori ce instanţă din Europa, lucru ce unii nici nu şi-l pot imagina. V-a exista pentru prima oră o echilibrare în ori ce domeniu pe faţa Europei. Dar ce este mai important la această “primire”, pentru prima oră suntem “priviţi şi vom fii egalii” celor din Vest. Nu vom mai fi asociaţi cu acei care au „coborât recent” din copaci. Nu vom mai primi sau lua sfaturi discreţionare şi discriminatorii, infatuate de la fitecine. Pentru prima oră vor învăţa şi “alţii” că Centrul Europei este lângă Sighet, şi că până la capătul pământului…mai este. Deci nu vom mai fi marginalizaţi, pur şi simplu deoarece ne aflăm în buricul Europei, ci pentru că vor constata şi alţii câte carate avem..
Acest eveniment de mare amploare, primit cu oare care îngrijorare şi emoţie, l-am trăit pe 25 aprilie 2005, când în holul Prefecturii, corul Seminarului Teologic ne umplea şi ne săltau sufletele cu rezonanţe îngereşti, iar un „mănunchi” de fete ca un buchet de ghiocei, ne bucurau cu dansuri cum numai ele o puteau face. A fost un prilej de bucurie sufletească, pe care l-au meritat cu prisosinţă acei care şi-au rupt din timp şi au fost prezenţi la această mini sărbătoare.
După această minunată, dar scurtă, punctare a evenimentului semnării tratatului de aderare la UE a României, a trebuit să urc în clădirea Consiliului Judeţean Maramureş. Pe cele trei inele în spirală ale scărilor care ne urcă la etaje, erau circa 78 de pete, “lăsate” pe scări de unii care şi-au scuipat aici gumele de mestecat. “Europenii”noştri, concitadinii noştri, şi observaţi că nu puţini, aici şi-au găsit să se “scape” de resturile lor mestecate, înainte de-a întâlni funcţionarul de care avea nevoie, pentru aş rezolva problemele lor.