Omul acela nici măcar şef de mină nu era. Dar oamenii-l ascultau ca pe un părinte şi a reuşit, cu foarte mari greutăţi, să pună această mină pe picioare. Rodnenii lucrau numai în mină, tot ei făceau şi galeriile scurte pentru cariera Şuiorului, acele depozite unde se introducea dinamita, din care rezultau împuşcăturile masive. Materialul rezultat era încărcat cu excavatoarele şi se transporta la Flotaţia Centrală.
Se spunea că oamenii de aceia-l l-ar fi ascultat „orbeşte” pe Ianoş, şeful lor de sector, deoarece a preluat atât orizontul cât şi Galeria Nouă de la Franţi Bacii Uţu, un alt părinte al minerilor din Rodna, supranumit şi Bulibaşa. Dani era mai vechi de cât Nelu la Şuior. El a primit deja locuinţă cu toate că era necăsătorit şi de poate de aceia era omul pe socoteala căruia, din acest motiv, era mult tachinat. Dani la invitat pe Nelu să-i vadă locuinţa, noul lui apartament. Nelu s-a dus. Avea în cap mai multe variante de-ale lui de felul cum îşi dorea să-i arate viitorul lui apartament şi considera că al vedea pe a lui Dani, prind vizita ce o să-i facă, era ca un schimb de experienţă. Nu avea alte gânduri în această privinţă, cum încerca „cineva” să-i impute, el nici nu s-a gândit să-i ceară să-l lase în chirie, de asemenea lucruri era sătul până acum şi nici nu era cazul deoarece nu mai avea mult până şi-l primea pe-al lui. Şi chiar dacă şi-ar fi „dorit” o nouă chirie, ar fi avut alte posibilităţi, fraţii lui l-ar fi sprijinit o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. În ambiţia sa, Nelu dorea ca de acum încolo, tot ce va dobândi, să fie doar ale lui. Pentru el CAP-urile nu mai aveau rost. Nu-şi mai dorea să se simtă străin în propria-i locuinţă. Deci vizita ce dorea s-o facă lui Dani, era o simplă curiozitate de-a sa, dorea să vadă „cum stă” un burlac, şi mai ales unul cu ceva mai mulţi ani în spate, cum îşi fugăreşte singurătatea prin apartament. În afară de asta mai avea o curiozitate asupra felului cum şi-a dotat apartamentul, ce mobilă are, cât la costat şi câte lucruri mai poate întreba un om ce n-a avut casa lui niciodată, pe unul care o are deja. Mai mult era sigur că Dani încă n-a invitat pe nimeni la el în apartament. S-a dus în vizită la Dani după ce au terminat şutul. Era un apartament frumos, drăguţ care avea toate obiectele şi mobilele noi. Ba să nu mintă avea şi câteva lucruri mai vechi, lucruri de care probabil Dani nu s-a putut despărţi când a plecat din Rodna. Nelu îşi aducea aminte că Dani avea o pisică. Undeva în apartament a organizat pentru ea un loc special al pisicii. Între două poveşti se uitau cum mânca pisica. Parcă doar pentru dânsul, Dani s-a apucat să vorbească:
– Vezi tu mâţul acesta, pot să-i schimb ori când farfuria şi el habar nare.
– Nu înţeleg la ce te referi, îi răspunde Nelu.