Bărbat şarmant, avea o înălţime de peste 1,80 iar faţa-i avea imprimată pe acea frumuseţe a acelui bărbat şi o vădită frumuseţe blândă, rar întâlnită pe faţa unui bărbat. Nevasta inginerului Crăciunică era directoarea şcolii de maiştri, în acelaşi Grup Şcolar Minier din Baia Mare. Cum el nu mai biruia cu iubirea femeilor, şi doamna dânsului, îl concura la acest capitol al atracţiei fizice, nici ea nu şi-a pus niciodată problema să-i fie fidelă în căsnicie. Aşa au ajuns că, fiecare dintre ei îşi aveau propria viaţă, cu toate că erau o familie, erau căsătoriţi legătură din care au rezultat şi copii. Au încercat ei, să-şi legalizeze escapadele extraconjugale divorţând, numai că pe atunci, conducerea societăţii socialiste pretindea ca „un conducător al maselor” trebuie să fie un exemplu de conduită. Asta însemna că oficial, nici nu se putea pune problema divorţului, deoarece erau amândoi, persoane ce deţineau posturi de conducere. În final, s-a ajuns că, fiecare trăia cu cine-şi dorea, considerând că viaţa profesională este mult mai importantă decât viaţa particulară, viaţa de familie. Mizând pentru prima, cea care le dădea un statut social de invidiat, nu-şi pierdeau nici creditul acordat şi nici posturile oferite de Partid.
Pe acest om de real succes, „s-au hotărât” şefii să-l transforme în „Acarul Păun”. L-au luat din postul de „Inginer şef” de la Mina Săsar, unde fără exagerare era unul dintre cei mai iubiţi şefi, el care cunoştea mina Săsar ca pe propriul buzunar, şi l-au numit şef de sector la G-3, locul cel mai înalt, la ora aceia, din acel munte, loc unde se exploata deja din subteran şi evident aici nu i-a desluşit nimeni situaţia „putredă” a lucrurilor şi lucrărilor, cu atât mai puţin, situaţia care urma să se desfăşoare, chiar sub conducerea lui. Fosta galerie G-4 dispăru-se deja, cariera a „înghiţit-o” deja şi acum se afla deasupra galeriei G-3. Cam asta era situaţia lucrărilor în luna în care, a fost interzisă exploatarea minereului aurifer din Exploatarea Minieră Şuior, prin carieră şi trecerea obligatoriu la exploatarea acestor bogăţii, numai prin mină, prin subteranele minei. Cu toate că aprobarea, cu greu, a fost ordonată de ministerul de resort, ordin amendat expres în urma cererii urgente şi repetate, făcute de Conducerea Exploatării, prin care se arăta la ce primejdii se expun dacă nu o să le aprobe interzicerea lucrului în carieră, datorită insiguranţei existente acum în munca desfăşurată în această exploatarea minieră, situaţie creată în ultima perioadă. Deci această aprobare a fost cerută expres şi repetat, de conducerea Exploatării Miniere Şuior, pentru a proteja personalul din subteran dar şi pentru a ajunge la situaţia se siguranţă, a ajunge la normalul situaţiilor de muncă, obişnuit pretutindeni în asemenea tipuri de munci.. În fine, Conducătorii Exploatării au recunoscut situaţiile incorect raportate până atunci, indiferent cine le-a făcut, şi confirmau că pilierul de siguranţă, care trebuia să asigure siguranţa lucrului în subteran, nu-şi mai merita denumirea deoarece, nu mai prezenta nici-un fel siguranţă la lucrul sub protecţia care sa, celor cărora ar fi trebuit să le o ofere. Cu toate acestea conducerea Exploatării Miniere Şuior, nici nu s-au gândit să oprească lucrul în carieră, continuând să exploateze prin puşcări masive, puşcări care „înghiţeau” zeci de tone de dinamită, pentru acea lună iunie, lună când oficial acest lucru era deja interzis prin lege.