Motivand ca repar ceva la linie, ca nu mergeau bine “carele”, am ramas in apropierea echipei lui Ilie. Schimbul meu se terminase. Stand in intuneric, fara lampa, urmaream toate miscarile echipei, dar mai ales ale lui Ilie. De fapt, as fi putut zice ca eram atras, hipnotizat de frumusetea executarii gaurilor suleana – gauri executate manual, de jos in sus – si in general, cat de armonios isi coordoneaza miscarile lui si ale echipei. Dupa parerea mea el si-a terminat gaurile cu o ora mai devreme decat era normat.
Am ajuns sa invat de la fostii mei elevi si nu mi-ar fi parut rau sa mai fi avut si alti elevi pe langa mine, sa le prezint aceasta perfectiune in materie, care era Ilie. Observ ca-si strang deja sculele si se pregatesc de iesire. Era sa fiu surprins acolo. M-am retras intr-o nisa si ei au iesit veseli afara, trecand pe langa mine. Era o zi de vara, frumoasa. Intrasera in mina la ora doua si acum era ora opt si deja ieseau. Am iesit si eu afara, nu mai era nimeni nicaieri…M-am furisat pe o poteca si am ajuns la cabana. Aici nici urma de echipa lui Ilie. Echipa mea se pregatea de schimb, cand il aud pe Greasan ca striga la Partene, care nu-1 “slabea” deloc, nici cu gura nici cu palmele, palme amicale, colegiale mi-am zis:
– Sunteti nebuni!? Va bateti voi intre voi? Ce ai cu carutasul Partene? Ce ti-a facut? Ori i-ai “multumit” ca ne-a adus la timp sfredelele?!
– Bade, Petre, asta a innebunit! Ma si mir ca nu-1 tii legat! zice Greasan, spunandu-si oful. Cand am dus jos la ascutit sfredelele aveam 6 prustare (scurte, de inceput), 6 mijlocii si 8 lungi. Partene zice ca mi-a dat numai 18 si dupa cate vezi erau 20. Le-am dus la ascutit si le-am adus ascutite. El, cand le-a vazut s-a bucurat. Ma cheama in coliba sa beau ceva apa proaspata de izvor, sa mai povestim si sa-si ia cheia sa bage sfredelele in boxa. Cand am ajuns sa le caram, erau numai 6 prustare, 4 mijlocii si 6 lungi… Cineva, auzi… cineva a furat sfredelele! Aici, in varful muntelui! si asta – il arata pe Partene – se apuca de capul lui si de gatul meu…
– Mai, Partene, poate ca va veni o zi cand fiecare om o sa aiba cei 7 ani de acasa, ca tu ai cam ramas fara ei! Sa-ti mai spun ceva: de vrei sa mai innoptezi aici sa nu mai aud astfel de ispravi de-ale tale! M-ai inteles?
– Inteles, baciu Petre!
– Acum, spune si tu, bine a zis Greasan?
– Asa a fost!
– Si zici ca cineva aici, repet, aici la 1860 m ne-a furat 4 sfredele?!
– Da! Asa se vede…
– De fapt… Daca stai si te gandesti bine sfredelele ne trebuie aici la munte, nu in centrul comunei.
– Greasan, ai mancat, ma? Hai cineaza cu noi!
– Multamesc frumos, baciu Petre, dar as vrea sa ajung acasa pe ziua. Asa ca…
– Partene, du tu sfredelele. Iar pe tine Greasan te rog frumos sa fii atent doua zile. Eu asa o sa aranjez lucrurile sa lovesc sfredelele la cap cu ciocanul cel mare si in felul in care tu stii ca lovesc eu. Stii cum?
— Bineinteles…
– Te rog, inca ceva! Un om o sa-ti aduca toate sfredelele si dupa aceea probabil altul o sa-ti aduca pe celelalte. Rogu-te, sa-mi spui si mie cine vor fi Cei doi!? Si sa pui deoparte sa vad si eu sfredelele aduse. Bine, ma!
— Bine, baciu Petre! Dar, tu Partene nu ai nimic de spus? Ca de cand te-ai intors tot taci!
– Pai, daca asa de tare se grabeste, nu-i mai cer datoria… cele doua perechi de palme… Oricum, ma iarta, ca mi-a sarit mustarul, cand am vazut ca lipsesc sfredelele.
-Noa, Noroc bun! :
– Noroc bun! Pe cand ne asezam la cina vine si Vasile, cel trimis in recunoastere. Cu daruri, cu povesti, cu de toate… Lui Ghita i-a adus amnarul, in padure e mai practic. Dupa ce a desertat sacul cu povesti si cel cu daruri, unora le-a mai adus si cafea. De, se ingrijesc “albinutele” de ei… Am ramas numai eu si Vasile.
– Ei ce ti-a spus geologul?