In memoriam
MIHAI BODNAR
(8 NOV. 1944 – 30 OCT. 2009)
Se zice că prin umorul bine realizat, învingi orice. Chiar şi moartea, spune o butadă a poetului grec din antichitate: Anaxagoras. De limbajul sobru, cu alură morganatică nu se teme Cea cu Coasa, dar de guleaiul, votca şi tutunul spiritual al lui Ivan Turbincă, da!
Mihai Bodnar, care a fost unul din liderii rafinaţi ai Clubului “Spinul” din Baia Mare, a avut parte de viaţa lui – atâta cât a fost – de o abordare hazoasă a unei realităţi ce nu prea se are cu simţul umorului. Şfichierea tarelor unei societăţi cu dantura politică în pioneze, a fost marele lui atu. A fost un epigramist şi-un om de cultură ce şi-a făcut o platoşă impe-netrabilă din jocurile simandicoase de cuvinte, din probozirea prostiei omeneşti, oriunde a întâlnit-o. Fie în
Dragomireştiul natal, fie mai târziu, lovindu-se de stupizeniile groteşti ale aşazişilor “telectuali”, analfabeţi în viaţă, din moment ce erau cocoţaţi la cârma puterilor efemere, de care, bunul meu prieten şi comiliton râdea în hohote sau privea prostia semenilor cu îngăduinţa celui care ştie că-n viaţa asta “totul e deşertăciune”, vorba Ecleziastului din Biblie. De altfel, îmi cita des fragmente din “Cartea Cărţilor”, mai ales când observa sem-nificativ semidoctismul pe care-1 întâlnea la fiecare pas. Şi de care scăpa uşor, convertindu-1 în catrene scânteietoare sau epigrame impre-vizibile cu poantă de final, cum stau bine oricărei vorbe de duh autentic.
Mihai a plecat la cele veşnice lăsând în “Tolba cu ţepi” înţepături pentru Baba Cloanţa, care neavând simţul umorului, ajunge la alte adrese decât cele care trebuie
Ion Burnar
Colegii şi prietenii de la Clubul “Spinul” aducem un pios omagiu celui pe care îl vom purta veşnic în sufletele noastre.
Intrebare
Şi mi-a spus că s-a spetit
Cât în viaţă a muncit;
Insă eu l-am întrebat:
Cum, tu nu lucrezi la… Stat?
Mihai Bodnar
