ANA MARINOIU
BOJU CLUJ

Sub noua guvernare

Dezechilibru, haosul în toate
Şi-o-ntoarcere… la animalitate!

Armatei
Sub steag doar jurământu-a mai rămas,
Dotarea… i se fură de sub nas!

Unui adorat de femei
Răsfăţat până şi-n moarte,
însoţesc convoiul toate!

Patriotism
Inalţă-ades a patriei cinstire,
Cu ochii pironiţi spre răsplătire!

Emancipare
Mai ieri se întreba: „Ce port?”
Azi se întreabă: „E import?”

Iad
Pojar aprins de forţele cereşti,
Alimentat cu patimi omeneşti.

Carte necitită
Neîmplinit mesaj ce zace orb
Decor în biblioteca unui snob.

Răbdarea
Un bun de preţ pierdut pe cale
Când ţi-ai ieşit din balamale!

Contrast
Cu dalta pietre-nsufleţeşte,
Ca semen vieţile-mpietreşte!

Epigrama
Ac ce-ncearcă să cârpească
Degradarea omenească.

Vitezomanii
Nebuneşti viraje… excluzând
păreri –
Cată pe şosele arbori cruciferi.

Femeia
Necontestat, o floare e, gingaşă –
Dar care-o fi petala ucigaşă?

Soacra
Soacra-i praf dospit de puşcă,
Nelovindu-şi ţinta, muşcă!

(Din voi. „ Imagini şifonate ” – 2009)

DESPRE DRAGOSTE (II)

Femeia credincioasă

Nurii ei m-au ispitit
Şi la rugămintea mea,
S-a-nchinat şi mi-a şoptit:
Facă-se şi voia ta!

Cu femeile

Să fii atent şi reţinut,
Un sfat ce-n minte să-ţi rămână,
In braţe dacă le-ai căzut,
Te vor avea mereu la mână.

Gh. Constantinescu, Braşov

Unui literat

Amicul meu, amic fidel.
Bârfit e azi în România,
De când s-a zis că poezia
Noptează deseori la el.

Conjugală

El e cobră, ea e cobră.
Legătura lor e sobră.
Ce-i apropie: destinul,
Sau, în primul rând, veninul?

George Corbu, Bucureşti

Unui holtei tomnatic

La vârsta asta să te-nsori?
Ce-ai căpiat? Mai bine mori.
Tu, donjuan, cu faimă proastă
Ce faci c-o singură nevastă?

Ion Cuzuioc, Chişinău

Discreţie

Nevasta i-a născut o fată
Ce seamănă c-un bun amic,
Dar n-o să ştie cine-i tată…
Căci barza are ciocul mic.

Inger şi demon

I-am fost un înger păzitor,
Dar, ca venin să-mi toarne,
Ea drac m-a vrut în dormitor…
Şi-acum am două coarne.

Mihai Frunză, Brăila

Dialog în noaptea nunţii

“Am să-ţi pun o întrebare
Fiindcă azi îi este locul:
Eşti, Mărie, fată Mare?”
„Apăi… cum ţi-o fi norocul!”

Pe o bancă în parc

Rezolvând nişte etape
Doar o palmă-i mai desparte,
El, se vrea tot mai aproape,
Ea, că merge prea departe.

Petre Gigea-Gorun

(Din voi. “Armele lui Cupidon “)

PROSTUL

Ca să tacă are-un rost:
Dă impresia că-i prost;
De vorbeşte în efluviu,
Risipeşte orice dubiu.

ROSTUL PROSTULUI

Şi acela care-i prost
Are-n lumea-aceasta-un rost:
Să arate singurel
Că sunt proşti mai mari ca el.

PROSTUL ÎNGÂMFAT
La un prost, o ştim prea bine,
Ingâmfarea are-un rol:
Ca să fie plin de sine,
Ca butoiul gol.

MAMA PROŞTILOR

Cei cu căpăţâna vidă
Demografic, au un spor,
C-au noroc cu mama lor:
Totdeauna e gravidă!

PROSTIA ŞI FUDULIA

Nu ştiu cum de fudulia
Se-nsoţeşte cu prostia,
Rost prostiei nu-i găseşti,
Fudulia… o găteşti!

ŞMECHERUL

“Prostia şi domnia se plăteşte”,
Dar, el, această lege-o ocoleşte
Şi face ca prostia să slujească Domniei,
sigur, fară s-o plătească!

PROSTIA

Ar avea imens succes
Şi-ar aduce un pogres,
Devenind rentabilă,
De-ar fi impozabilă.

INCULTUL ÎNGÂMFAT

Are-o mult prea mare vină
Că se crede elevat,
Ştie-o limbă chiar străină,
Româneşte, dar… stricat.

SNOBUL

Unul care este snob
Nu e al românei rob,
Zice despre fosa septică
Nonşalant, că-i sceptică!

Mircea Micle

LIPSA UMORULUI
Dacă nu ar exista umorul, bătrâneţea cea morocănoasă ar începe încă din adolescenţă.