SEMNAL

In acest an, când a împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani, epigramistul băimărean Nistor Ioan Bud-secretar al clubului “Spinul”- a scos de sub tipar cea de a unsprezecea sa carte, una de epigrame, care o urmează pe aceea din 1999, tot de epigrame, pe cele de aforisme, catrene, eseuri, cugetări, alături de cele patru de specialitate care toate dovedesc complexitatea personalităţii autorului şi multilateralitatea sa.

Titlul noii sale cărţi: “Panem et circus” parafrazează celebra expresie a poetului satiric roman Iuvenal “Panem et cirsenses”(lat.”Pâine şi jocuri”) care vrea să sugereze că, la fel ca în epoca romană, şi cârmuitorii de astăzi, mai ales ai noştri, îşi închipuie că pot dormi liniştiţi dacă asigură poporului pâine (mai ales neagră) şi circ (mai ales politic).
Cartea este o bijuterie tipografică, meritul fiind, în egală măsură, al Editurii “Eurotip” ( Director: Pamfil Godja), al artistului plastic Marian Lupu-un mare, prolific şi cunoscut, inclusiv pe plan internaţional, artist plastic, în speţă caricaturist, care a realizat deosebit de sugestiv şi la un înalt nivel artistic coperta şi caricaturile din cuprinsul cărţii. Mai trebuie menţionat şi – nu în ultimul rând – meritul important al lectorului de carte: prof. Ioan Şiman, ca şi elevata şi profesionala prefaţă a prof. Romulus Filip care demonstrează, cu fiecare volum că este un prefaţator de mare valoare, cunoscut şi recunoscut pe plan naţional.
Volumul este structurat pe 9 capitole şi 20 subcapitole, cuprinzând peste 600 epigrame, definiţii epigramatice şi epitafuri, ale căror temă principală este cea politico-socială, amendând prea nume-roasele tare ale societăţii româneşti, aflată în tranziţia cea fără de sfârşit. Dintre acestea amintim: lipsa de activitate a aleşilor neamului, somnul acestora în parlament, interesul material, promisiunile neonorate, corupţia şi legile care o încurajează, sărăcia, furtul, justiţia nedreaptă etc. etc.
Autorul îşi îndreaptă “proiectilele” spre ţinuta elevelor: Nu învaţă amănunte, / Numai lucruri de valoare, / Şi-i ornată de la frunte / La… picioare. I (Eleva); spre femeia guralivă: Aici se odihneşte-n pace / O guralivă din Şamşud, / Sunt zece ani de când ea tace, / Dar gura ei o mai aud! / (O guralivă); spre “baronii” locali: La doi metri sub pământ / Zace omul cel cu vile, / Care-n sacrul lui mormânt / Are loc şi fără pile. I (Un baron local); spre justiţia nedreaptă: Peştii din momeală muşcă, / Urmăriţi de-un manechin / Care prinde des plevuşcă, / Niciodată şi-un…RECHIN! /(Eficienţa justiţiei).

(Continuare la pagina 13)

(Continuare de la pagina 12)
Dar Nistor Bud nu uită că este inginer silvic şi descrie pădurea – prima şi marea dragoste a vieţii sale – în cărţile de specialitate, o cântă în madrigale şi aforisme şi o apără în epigrame, redescoperindu-ne frumuseţea, tainele, liniştea, romantismul ei, cu şoaptele frunzelor legănate de adierile zefirului, cu trilurile măiestrite ale minunatelor păsări ce o populează, cu susurul apelor sale cristaline.
Dobândită prin naştere, firea sa romanică, aplecată spre poezie, l-a făcut să-şi aleagă nobila profesie de cultivator şi apărător – nu numai prin versurile sale – ai “aurului verde”. Autorul deplânge soarta de azi a pădurii în mai multe epigrame; Eu v-am fost apărătorul: / Hrană, tihnă, adăpost, /Voi cu interes şi rost /Daţi în mine cu toporul. /(Glasul pădurii); sau: Cărări de munte şerpuind / îmi caut codrii, azi, plângând, / Dar brazii lor de-odinioară / Zac rumeguş…pe-o ulicioară. (îmi caut codri)
Cu ocazia lansării cărţii s-au făcut numeroase aprecieri favorabile, cele mai autorizate fiind ale prof. Romulus Filip: stil original, câteva rime rare, contopirea “euîui” poetic în epigramă, utilizarea ca figuri de stil mai frecvente a hiperbolei şi comparaţiei, prozodie în bună măsură corectă etc. Menţionăm că multe epigrame conţin filozofii de viaţă, trădându-1 pe autor ca pe un mai vechi şi valoros creator de aforisme.
în ansamblu, cartea încununează truda de mai mulţi ani a autorului şi este ca o cunună de lauri pusă pe capul său.
FELICITĂRI!
Mircea Micle

“Morţii cu morţii şi viii cu viile”

Regretul unui baron

Ajungând în seama sorţii,
Nu regretă pilele,
Nici că morţii dorm cu morţii,
Ci că-şi pierde… vilele.

Nistor I. Bud

Dorinţe

Cei ce-s vii, cu viile,
Cei ce-s morţi ar vrea să fie;
Trăitori, cu miile,
Nu doresc decât…o vie!

Mircea Micle

Pentru veşnica pomenire

Demn să fii şi între morţi,
Te încearcă viile:
Cât eşti viu să le suporţi….
Toate năzbâtiile!

Ioan Şiman

Numai cu viii

Gândul bun sau rău mă poartă,
Ce să fac cât nu sunt moartă?
De pământ zic doar de bine,
Până nu-i… covor pe mine!

Aurelia Velea

CONCURSUL CU TEMA: “MORTII CU MORTII SI VIII CU… VIILE”

Pentru concursul anual am reţinut următoarele epigrame:

Păstrarea proporţiei

Moarte soaţei durdulii,
I-a produs decepţii mari,
Până când îşi reveni
Tot c-o “grasă” de Cotnari.

Din una in alta

După ce şi-a tămâiat
Soţul mort, vădit pioasă,
Văduva s-a consolat
C-un barbat si-o tamaioasa.

Reîncarnarea bahică

Discutând la băutură
C-or s-ajungă câini sau gloabe,
Primii paşi, deja-i făcură
Morţi de beţi, în patru labe.

Ionel Negrut, Brăila

Cu gândul la Păstorel

Tristeţea lirică m-a prins
Şi-o trec cu nostalgie-n glas:
Pe strada “Viilor” s-a stins,
Dar printre vii, viu a rămas!

Tainica Viaţa de Apoi

Iluziile sunt deşarte,
De-aceea spun în seri târzii
Că nu ştiu totul despre moarte,
Să mai rămânem printre vii!

Cronică de toamnă

Podgoriile sunt pustii,
Bogatul rod în gând îl porţi,
Vierii sunt veniţi din vii,
Beau vin… cu gândul la cei morţi!

Vasile Larco, Iaşi

Haos

Cresc iar datoriile,
Morţii, azi, la vot decid,
Viii tot cu viile,
Via Roma sau Madrid.

Morţii cu morţii şi viii cu… viile

După două trei pahare,
Cu cinism am constatat:
E un fel de separare
A puterilor în SAT.

Gh. Constantinescu, Braşov

De la una la alta

Trist, românul greu-l duce
Din păcat, tot în păcat:
Unul zace mort sub cruce,
Altul viu… dar mort de beat.

Pensionarul nostalgic

Copleşit de nostalgie
Şade cătrănit de soartă,
Vrea trecutul să-I învie,
Dar mai bine-o… lasă moartă.

Constantin Cristian, Galaţi