Acelor care suferă…

Acelor care suferă acuma,
Departe de linişte şi de somn,
Acelor ce nu visează,
Acelor ce stau de pază
In noapte, în ceaţă, în vânt,
O, cum aş vrea să le cânt
Cu harfă de aur, cu strune d-argint
Şi să le răsară din pământ
Al visului minunat Domn.

Epilog

Veţi fi voi mai fericiţi de cum eram noi.
Pe voi vă aşteaptă soare şi veţi uita şi ceaţă şi ploi,
Frigul nu va mai arde degetele voastre cum le-a ars pe ale noastre.
Pe noi ne-a înecat noaptea surdă, pe voi vă vor trezi zorile albastre.
Ceea ce tăcea în noi, în voi va răsuna ca nouă cântare.
Braţul nostru a fost neputincios, braţul vostru va fi neînvins de tare,
Ochii noştri erau micşoraţi de plâns, ochii voştri nu vor şti decât să zâmbească.
Pe câmpia voastră, tot ce n-a crescut pentru noi, pentru voi o să-nflorească.
Veţi fi mai fericiţi. Şi amintirea noastră să nu vă umilească,
Vremea care pentru noi a tăcut, pentru voi a-nceput să vorbească.
Emil Isac

Baia Mare 30 martie 2005
Toma G. Rocneanu