Ardealule, Ardealule, Ardealule,
Orice plâns şi cântec din tine porneşte.
Ardealule, frumosule, mai frumos eşti
Ca Luceafărul din lumile cereşti.
Tu m-ai învăţat să plâng şi să cânt,
Pământul tău este mai mult decât pământ,
Eşti fântână de aur ai găleată,
Şi piatra ta noaptea scânteiază
Şi veşnicia te-a luat în pază.
Al meu eşti, al nostru eşti,
Povestea cea mai frumoasă dintre poveşti.

Ceea ce mai înainte spuneam, se confirmă şi prin pierderea dreptului de-a avea o autostradă care ar fi trebuit să fie ca un brâu pentru Ardeal, proiect care subit s-a suspendat.
Apoi a sosit un ordin de numire a unui alt Director general la REMIN după care o şedinţă hotărâtoare pentru multe incertitudini din minerit a avut loc în “Ziua de Bunavestire”, în 25 martie 2005 numai că vestirea era o sfidare a Sfintei sărbători. Tânărul ministru a hotărât: “Din 2007 mineritul din Maramureş se închide total”. Ne-am dat cu cine a trebuit! Odată cu această decizie, cam tot ce a fost industrie în Maramureş va fi falimentat, deoarece foarte multe uzine lucrau pentru deservirea industriei miniere locale şi din areal.
Această decizie a fost cel mai mare afront pentru acei care încă îşi mai câştigă pâinea din subteran, dar mai ales pentru acei care, spune tot Emil Isac:

Voi, morţilor, care aţi murit…

Voi, morţilor, care aţi murit,
Spuneţi, cum aţi murit?
Aţi fost fericiţi când v-a sărutat
Pe buze veşnicia?
Vi s-a deschis soarele, ca să pătrundă
Cu toate chinurile voastre?
Ori v-a înrădăcinat pământul
Cu îmbrăţişarea de fier?
Aţi auzit cântând slava, şi miros de floare
V-a acoperit privirea smulsă din lume?
V-a chemat adânc, în abis, un glas străin,
Dulce?
O, cum este moartea, bună ori rea,
Durere ori plăcere?
Chiot ori tăcere?
Şuier de vânturi de mare, ori zâmbet de mare.
V-aţi ridicat, ori v-aţi cufundat?
Cum a fost moartea voastră?
……………………………
Zbier răguşit: cum aţi murit?
De ce-aţi murit? De ce murim?
Şi noi am mai putea completa: “cui au servit morţile voastre?”