Biserică construită imediat după revoluţia din ‘89 şi care datorită personalului ecleziastic, a poziţiei sale centrale, se bucură zi de zi de mare popularitate şi este continuu plină până la îndestulare cu credincioşi. Oameni care o frecventează, parcă doresc să “recupereze” cei cinzeci de ani de necredinţă impusă. Cu toate că n-are nici zece ani de când fiinţează, este deja o biserică renumită atât prin cele expuse mai sus cât şi pentru slujbele deosebite făcute de Înalte Feţe Bisericeşti cât şi a unor evenimente ecleziaste care s-au comemorat sau aniversat în scurtul răstimp de când funcţionează. Poate că denumirea dată acestei biserici să nu fi fost atribuită întâmplător, sau strict în ordinea evidenţelor deţinute de opisul ecleziastic, unde pentru evitarea unor repetiţii de numiri ale lăcaşurilor bisericeşti, să ţine o evidenţă a acestor numiri de unde să fi reieşit că fi acest hram oferit bisericii acesteia, este ce-l mai potrivit. Poate vorbele derulate pe parcurs să aducă şi alte supoziţii la această denumire a Bisericii greco catolice de “Sfânta Cruce”
Biserica despre care vorbim este aşezată între “Strada Victoriei” veche arteră de circulaţie interjudeţeană şi Bulevardul Independenţei. “Uliţa sătmarului” cum era cunoscută această stradă înainte de-al doilea război mondial. Deci există de mult şi a costat poate foarte mult întreţinerea ei, deoarece este o şosea “clădită” pe un strat de argilă foarte aproape de suprafaţă şi care în cei 11 ani ploioşi (după erupţiile solare) uneori “fugea” pe argila umedă. Şoseaua are o înclinare de 6/1000 mergând înspre Vechiul Centru al Cetăţii. Nivelul Oraşului în Centrul Vechi este de 227m peste nivelul mării, nivel care corespunde cu înălţimea Galeriei Minei Săsar.