Deci, „râurile s-au întors în matcă” şi, după şase luni de domnie, se poate spune că „puterea s-a aşezat”. Toţi aşteptau această aşezare ca o certitudine a „schimbării” şi de n-o fi o schimbare cu paşi ameţitori, măcar să nu se repete greşelile „schimbaţilor”. Se pare că aşteptarea aceasta se poate prelungi la nesfârşit şi tot nu vom constata că „lupul şi-a schimbat năravul”. Trecând peste aceste manevre abile, menite să câştige timp, „să facă orice numai să nu facă nimic pentru cei mulţi”, le aducem aminte „aleşilor noştri” că pâinea nu se poate înlocui cu poveşti şi, pâinea aceasta, care se cuvine fiecăruia, lipseşte din ce în ce mai mult, şi din ce în ce, la mai mulţi. Cea mai mare deznădejde oferită de noul executiv şi noul legislativ este din nou votarea bugetului şi execuţia lui în…iunie. Este o reală decepţie când constaţi că s-ar putea ca acest buget să fie cel mai mic din istoria ţării. Acest mini PIB „s-a născut” prin transformarea oamenilor muncii în şomeri şi de aici la faptele antisociale drumu-i scurt. Este de neconceput cum unii cred că două treimi din populaţia ţării nu trebuie să facă nimic. I-a lăsat şi fără serviciu şi fără pâine. PIB-ul mai este mini şi datorită faptului că inflaţia-i ţinută…acolo unde-i ţinută. Nu trece anul fără a umfla preţurile cu cel puţin 50%. Se scumpeşte benzina cu trei sute, pâinea se va scumpi cu 3000 de lei. Cine vede aceste lucruri, aceste neruşinări,ar putea crede, şi se pare că aşa este, că ori cât de mică este scumpirea unui produs energetic nu influenţează produsele finite cu mai mult de 10%. Ne dorim iarăşi mai multă ordine, mai multă siguranţă a individului. Nu se mai fură în piaţă, se fură chiar în prefectură şi cum ar fi altfel, când numărul celor care nu fac nimic, care n-au ce face, este de aproape zece ori mai mare decât al celor care se ocupă de ordine. Ordinea trebuie făcută şi „sus şi jos”. Poate-i greu şi, în ultimul timp constatăm că nimic nu-i uşor, dar gândiţi-vă la un neamţ care-şi „căra molozul războiului” şi dacă a aruncat un capăt de ţigară în stradă, a fost amendat. La lipsa de ocupaţie a acestei mari mase de oameni s-a mai născut un fenomen. Cineva face o grevă cu 300 de angajaţi, dar în stradă strigă:”hoţii, hoţii! Mai mult de trei mi de oameni. Înţelegeţi fenomenul? Pacea socială nu poate fi numai dacă o are cel împlinit şi împăcat, este necesar ca şi cei care n-au nimic s-o obţină, pentru ca pacea să poată fi pace şi asta s-ar traduce prin locuri de muncă, prin cuprinderea şi a acelora cărora capitolul acesta le-a lipsit şi le lipseşte, într-o ocupaţie care să le permită să aducă pe masa lor şi a pruncilor PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE.
11-17 IUNIE 2001