După ce a trecut o perioadă atât de lungă de despărţiere a membrilor Clubului “Spinul”, că pe mine m-a prins dorul după ei, uite că a sosit 4 septembrie şi ne vom revedea, aşa cum ne dorim de altfel. N-am avut obişnuita răbdare să aştept respectiva oră 16 şi am ajuns mai devreme cu ceva. Am luat cheia şi m-am dus în camera cenaclului unde era un miros greu, miros de neaerisit, dar şi un frig barbar pentru o temperatură de +25gC care era afară. În aceste condiţii fiecare a “rămas” la talie, nu se justifica “aşteptatul” în cămaşa cu mânecuţe scurte. Sosirea mea mai devreme cu ceva, a avut motivarea faptului că în încăperea Cenaclului există un singur cuier, şi chiar şi acela-i pe partea opusă, a locului unde de regulă stau eu la cenaclu. Aşa că m-am gândit să-mi montez două cuie de cuiere pe dulapul din preajmă-mi, cuie pe care le voi folosi atunci când va fi cazul. Nu mi-am înştiinţat colegii de la Clubul Epigramiştilor, să nu-mi facă cine ştie ce epigrame pe această temă. Probabil că mi-or zice că ori unde umblu, mă duc să bat cuie. La Fersig la Filip am bătut cuie, aici de fapt nu le-am bătut, erau autoadezive, dar pe cine interesează acest lucru dacă-i “puşcă” epigrama.
Chestiunea este că a început şi anul şcolar 2006/2007, an care începe pentru cadrele didactice pe întâi septembrie. Aşa se cunoaşte din datele oficiale, în realitate toate cadrele didactice se aflau pe întreaga porţiune a lunii august, în şcoală. Examenele s-au terminat dar au început corigenţele, amânările, restanţele, examene care a înglobat o mare masă a cadrelor didactice. Din acest motiv, dar şi din altele, prezenţa efectivă în şcoli pe data de unu septembrie a fost slabă. Apoi este un lucru trist să începi un nou an şcolar în care nimeni să nu-ţi spună un “bun venit” de prezentare. Aşa s-a întâmplat şi în cenaclul nostru. Azi nu ne-a vizitat nici-o profesoară de limba rămână, de aceea poate că nici şedinţa noastră nu a avut emulaţia sentimentală scontată, raportată la trecuta “ieşire de la Fersig”.
Totuşi Domnul Şiman, preşedintele Cenaclului, fiind invitat la o “şedinţă de marcă a epigramiştilor din România”, activitate ce s-a desfăşurat la Brăila unde s-au întâlnit peste 200 de combatanţi ai acestui “hoby”, şi spune domnia sa că s-a simţit bine, a făcut multe cunoştinţe de nu le mai ţine minte, şi ne-a adus materiale ale unor epigramişti pentru a-l cunoaşte mai bine opera. Din aceste materiale ne-a solicitat să facem câte un rezumat de prezentare a autorului respectiv, pentru al face mai cunoscut, referat care se va dezbate în cadrul clubului nostru. Din cele povestite de Domnul Şiman reiese că noi stăm mai bine cu locaţia, adică faptul că există acest loc unde suntem agreaţi, şi că avem multe solicitări de reviste de epigrame, prin care ne solicită atât să ne abonăm la ele cât şi să le trimitem epigramele noastre pentru concursurile lor (al nostru v-a fi pe 15 septembrie cu tema –castane), dar şi pentru reviste. Am uitat să vă spun că absolut toţi doresc numai epigrame bune, dar unde-i acela care ne spune dacă acele epigrame sunt bune într-un context general, Este acest lucru destul de subiectiv şi care nu numai că este părtinitor dar nici nu este întradevăr ceea ce ni se prezintă a fi. Cu toate că Domnul Şiman ne-a adus epigrame deosebit de bune, unele de clasificat în istoria epigramei, s-a observat că dacă organizatorii au între concurenţi epigramişti cunoscuţi, de regulă nu aceştia sânt acei care pleacă cu mâna goală. Pentru “a nu bate apa în piuă”, la concursul de epigrame de la Brăila s-au preselectat epigramele care au fost apreciate ca bune. Pentru mine, din cele patru epigrame trimise, nici una nu şi-a aflat loc, nici măcar între cele preselectate. Citindu-ne în schimb epigramele premiate, acea care a luat primul loc, una dintre epigramele premiate avea o soră geamănă compusă de mine, dar….Nici altora nu le-a fost mai bine, ce să faci dacă şi Galaţiul şi Brăila au peste 200 de epigramişti şi concursurile epigramistice sunt atât de puţine. Cu toate că ştiam că este imposibil de obţinut acolo premii, ne-am confruntat şi noi cei 13 cu alţi 400. Printre epigramele preselectate s-au nimerit că au dobândit acest statut câte-o epigramă a Domnului Şiman şi una a Domnului Micle. Sunt sigur că Doamna Găinariu nu se gândeşte atât de mult la noi, ca şi colegi, cum se gândeşte la premii, dar noi ne-am gândit ca în 18 s-o sărbătorim la împlinirea vârstei de cincizeci ăi cinci de ani. De menţionat, cu regret, că nu toată lumea a adus materialele pentru viitoarea revistă, dar când vor vedea revista terminată, precis că vor întreba;”De ce nu sunt pe coperta I ?” Ne-a rămas să ne punem la copt “castanele” şi să se jurizeze materialele primite pentru Concursul SPINULUI pe această temă. Avem invitaţii pentru “a ne produce” la televiziunea AXA, la Sediul Asociaţiei Nevăzătorilor şi o altă invitaţie ispititoare, să lansăm o revistă la Ocolul Silvic BAIA SPRIE. Ca în ori ce societate care se respectă, nici la noi nu s-a decis încă nimic. Rămâne să se mai perctracteze unele date, amănunte şi altele. Întrucât EZOTERICII ne privesc galeş prin termopane, amintesc că au făcut act de prezenţă la această şedinţă: doamna Velea, domnul Bodnar, domnul Filip, domnul Micle Mircea şi domnul Bud Nistor care iar ne-a criticat…. statistic. A mai fost prezent şi cel ce scrie aceste scurte epistole. Rămâne să aşteptăm acel 15 apoi acel 18 după care ori aşeptăm altceva, ori nu vom mai aştepta nimic, că din câte ştim revista nu se poate face singură.
Cu bine Toma G. Rocneanu