– Te rog sa ma asculti pentru a mai putea da ochii cu lumea, cu oamenii din jur, cu cei din satul tau pentru care tu esti un fel de “exemplu in propozitie”, cand e vorba sa-si indemne copiii la invatatura. Deci te rog aduna-te! Sa-ti mai spun ceva: ai tai sunt foarte ingrijorati. Mai ales maica-ta! Cand auzi de maica-sa, Victor tresari si o durere fizica ii patrunse corpul, dar nu spuse nimic. Fata continua: Saptamana trecuta, cu varul meu Sorin, de la voi din sat, am fost la bal. Dupa aceea am ajuns si la rudeniile tale. Mi-am dat seama la scurt timp ca, de fapt, eu eram cea asteptata si asta m-a surprins ciudat! La matusa-ta Saveta, erau si sora-sa Ileana, si maica-ta. Din nou, Victor la auzul cuvantului mama tresari si voi sa spuna ceva dar gandul i se invalmasi. ingaima totusi:
– Si… ei… ce fac? Ce ti-au spus?
– De fapt, trebuie sa-ti spun ca m-am simtit foarte prost la ei. In primul rand pentru ca intalnirea era un lucru regizat, dar si pentru faptul ca mi s-au pus niste intrebari la care… de fapt tu trebuia sa raspunzi! Asa ca raspunsurile mele au fost mai mult doar niste “ihi”! sau niste “da, da!” si alte asemenea ineptii. Pe scurt “ai tai” nu cred in “boala” ta! Ei nu-si inchipuie ce s-a putut intampla. Pentru ei este inexplicabil cum un Fat-frumos ca tine si destept cum nu este altul pe lume, sa nu fie in stare sa-si ia o “sesiune”. Maica-ta n-a scos o vorba rea despre tine. Ea doar ofta si-si stergea din cand in cand coltul ochilor cu naframa. Doar matusile tale si-au dat cu presupusul ca “cine stie ce fleandura nu-ti da pace!” Retine:… ele tie! Ca stiu ele cum sunt “astea”, cum vad un baiat frumos si destept… hop! pe el! Si uite asa… si da-i si da-i… de mi-au impuiat capul. In final, dupa aceasta frumoasa prelegere s-au apucat sa-mi reproseze mie toate astea. Cica eu sunt de vina ca tu esti asa! Ca eu nu le dau stiri despre tine, ca de ce nu vin eu sa vad ce “amarul” tau mananci, ca eu ma tin mareata… Ce mai au gasit destule imputari pentru mine, din cauza ta… Am iesit de acolo ca din pusca, mai ca n-am plans de ciuda. Pana acum n-am venit la tine din doua motive: am vrut sa le determin sa vina “sa te prelucreze” ele si pe tine asa cum m-au prelucrat pe mine si in al doilea rand, deoarece iti intuiesc meteahna, baiul cu melancolia in care ai cazut. Pentru ca asta nu-i o boala, asa cum vrei tu sa para!
– Ce… ce…. ceeee?!
– Asa cum ai auzit, Victor… si nu-ti mai da osteneala ca pari bolnav, anemic, cu toate corabiile inecate, ca nu tine. Cu mine nu tine…Victor se ridica si se invarti ca un leu in cusca. Cred ca de-ar fi fost alta fata, de mult era facuta zob, atat era de furios. Viorica nu-1 mai vazuse asa, dar parca-i statea bine…
– Spune ce mai ai de spus si pleaca!
– Rabdare, puisorul mami! Rabdare! De la acel “colocviu” am plecat ca din pusca. N-a fost drept sa primesc eu toate reprosurile din plin, mai ales nevinovata! De aceea voi sta aici pana iti vei da seama ca in asemenea lucruri nu muzica vorbei conteaza, ci cea a sufletului. Trebuie ca tu cu tarie sa iesi din comoda-ti lene intelectuala, caci se implineste aproape un an de cand trandavesti si, de fapt, te-ai facut un puturos pofticios…Victor isi ridica mainile s-o bage in pamant.
– Ieeesi!
– Baiatule, acum rabufneste din tine “educatia si barbatia”! Abtine-te! Esti “barbat”, ce dracu?!
– Iesi, ca te zdrobesc!…
– Te-ai gandit mult la rezolvarea asta, nu? Si ti-ai dat seama ca ai pentru ce, asa-i?
– Taci… te rog!
– Mersi pentru invitatie…In acel moment Victor s-a trantit pe pat. Nu plangea, gemea si urla cu fata in perna, parca voia sa-si inabuse o durere cat lumea. Tot corpul ii tremura. Sufletul era insa cel care il sfasia! Viorica se uita la el si-si reprosa ca a fost cam dura cu el. Toti barbatii-s niste copii -gandi ea. Se apropie de el. Se aseza pe marginea patului. Il mangaie usor pe par de cateva ori. El scancea ca un copil. Ea se ridica si se apuca sa faca ordine in camera. Avea si ce sa faca… Sa fi trecut o jumatate de ora. Terminase cu aranjatul si Victor era parca mai linistit. isi ascundea privirea. S-au asezat la masa fara sa-i indemne nimeni.
Saturday, March 28th, 2009 | Scriitor: carti online
Category: acestia-s ei
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0.
Both comments and pings are currently closed.