Tainic inca mai tin la ea si ce n-as da sa mai am anii aceia…O vad foarte rar, poate si dintr-un fel de jena, de vinovatie proaspata, desi au trecut ani si ani… Departarea si timpul s-au asezat intre noi ca o apa ce n-o mai putem trece. Iar acum ma uit la copilul meu si-mi dau seama ca timpul e un abur ce te-nvaluie si-ti da doar senzatia ca esti acelasi, in schimb iti sadeste “ghiocei”, grijile sporite si alergatura spre cine stie ce si unde, incat
sa nu-ti dai seama ori sa realizezi cum zboara timpul si ti adauga anii!

* * *
Am lipsit aproape trei saptamani de acasa. Se deschidea o noua unitate miniera. Primele indrumari si sprijin de specialitate mi-au revenit mie. Pana la prepararea primelor tone de minereu am trait si eu intre acei oameni minunati care erau minerii si specialistii acelei localitati Iar atunci cand toate lucrurile au intrat in normalitate ma-am intors acasa satisfacut.
Din cateva vorbe Mia, m-a pus la curent cu evenimentele cele mai proaspete. De vorbit mai vorbisem noi la telefon. Ea mi-a dat de inteles ca toale-s bune si frumoase. Adica nimic deosebit.
Am observat totusi ca Elvira nu mai pleca la internat, ci urca in camera de sus.
– Mia, dar cu fata, ce-i ?!
– Draga! dar credeam c-ai priceput: fara tine ne-a fost urat si eu am rugat-o sa ramana! De altfel Emil pierdea tare mult timp cu adusul si condusul ei la camin. Iti dai seama si tu, nu?! Sa nu mai punem la socoteala faptul ca Emil mai intalnea pe cineva pe drum… prieteni care-1 chemau ba incoace, ba-ncolo si stii tu cum e cu aceste “iesiri” scapate de sub control… De ce sa stau eu tot timpul ca pe ghimpi: unde intarzie, unde sta… cu cine… ce face?! Toate astea ar fi devenit obositoare. Si-apoi ma gandeam ce ai fi zis tu cand te vei intoarce? Acuma daca tu nu esti de acord, spune si ii dau papucii! Mi-a inchis gura.
– Draga, daca tu asa crezi ca e bine, daca asa ai hotarat?! Bine!
– Draga! Cum vrei tu!
A venit randul sotiei sa lipseasca cateva zile de acasa. Pe noi ne-a lasat in grija Elvirei. Fata era harnica, gatea, aranja totul. Ce mai, toate bune si la locul lor. Numai am inceput sa observ ca, de cate ori imi vorbea, Elvira isi facea ochii mari si-mi zambea enigmatic, cu o candoare ca o chemare tainica, lasandu-si putin capul usor spre dreapta, zvarlindu-si parul sa-i dezveleasca gatul si se indeparta unduindu-se usor, neostentativ, si totusi… aruncandu-mi peste umar o ultima privire zambitoare. Se straduia, se vede, sa se puna in valoare si in fata barbatului din mine. Am privit-o mai atent: avea ochi frumosi, se mai implinise si pentru prima data mi-am dat seama de acest lucru. Devenise domnisoara! Privirea mea o masura acum cu alti ochi. M-am trezit ca-i “pretuiesc” gatul, umerii, torsul, sanii si picioarele… cand mi-am dat seama “cui” apartineau… am scuturat din cap, cam in felul in care-si scutura un caine apa de pe blana… Ce-o fi cu mine?… Ma tulbura aceasta fetiscana?… Era adevarat ca pana acum o privisem ca pe o intrusa, totul era legat de Emil, nu ma interesa ca “femeie”. Simteam acum ca era capabila sa-si probeze “farmecele” si pe un “soldat batran”. Acest lucru m-a necajit… M-am retras in camera mea. Acum cinci minute nici nu-mi imaginam ce mi se poate intampla! In acea seara si pana tarziu spre miezul noptii, din lectura mea nu s-a ales nimic. Ma miram eu insumi cum m-a putut ravasi! Sa fi fost putin dupa 12 din noapte. Eram culcat cu cartea in mana, cand aud usa trantindu-se si ea numai in camasuta de noapte navaleste in camera mea, inspaimantata si gudurandu-se tremurand spre mine, spunandu-mi ca-i cineva la ea in camera…
Ii simteam rasuflarea sacadata si carnea ei calda mirosind feciorelnic. Am incercat s-o indepartez usor, dar simteam cum imi ard narile pe capul ei, iar gatul si gura mi se uscau. Eram si eu un om viu, nu?! Cu incetinitorul parca am indepartat-o, m-am sculat si-am incercat s-o linistesc. Intai mi-a fulgerat ideea ca poate-i ceva legat de Emil? Sa fi tabarat el fara voia ei? Am dus-o la ea in camera, mai mult in brate decat pe jos. Simteam cum ma lasau puterile, ca rasuflu mai greu… i-am facut semn sa taca si am inceput sa fac serios pe detectivul. Asa cum mi-am imaginat, in camera nu era nimeni… Am luat-o in brate si am pus-o in pat, ca pe un copil. Agatata de gatul meu m-a rugat sa mai stau sa se “linisteasca”. Am stat. Ii simteam cum ii zvacnea inima si rasuflarea ei calda imi “ardea” pieptul. Nu, nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar putea intampla…