Trebuie sa te tii bine pe picioare! Asa ca daca vreunul se mai impiedica sau se face stacojiu, nu este chiar din vina febrei. De vina e “inalta tensiune” pentru ca acesta este un examen dupa care ti se pune o “pecete” in frunte! Si-apoi persista grija continua sa nu te faci pe tine de ras, sa nu faci de rusine familia.Ce mai, esti prezentat si invitat in hora ca o persoana deosebita…Dupa “prezentarea” tuturor tinerilor incepe muzica. De obicei, perechea ce a intrat in hora, in anul precedent, deschide dansul. Toti ii privesc si bat din palme in ritmul muzicii. Mai arunca si cate o vorba de duh sau cate o strigatura!
– Luati aminte, mai feciorasi si fete, asa se joaca, mai… Zi, tigane mai cu foc! Ca ma prind si eu in joc. Si asa, pe nesimtite “tinerii” se inscriu in joc cu cate o fata pe care, poate de saptamani, au tot batut-o la cap, pana a reusit sa o convinga sa-i fie partenera. Ca, de, fetele cam aleg si nu le e indiferent cu cine joaca primul lor dans “oficial”. Ele sunt sigure ca intra in “gura lumii”. Odata intrate in hora, sunt “incluse” in obstea satului. Deja au alte drepturi si obligatii… Cu aceasta ocazie, acolo – pentru prima oara, in vazul lumii, flacaiandrul, poate cuprinde de mijloc o fata fara sa fie “judecat”. Ba, dimpotriva! indrazneala e apreciata! Pentru un tanar e lucru mare “prinsul in brate”… sa ai o femeie in brate! Simti cum te trec fiorii… uiti de lume… si, culmea, poate pentru prima oara iti vezi partenera, ii simti rasuflarea… si vrei ca totul sa dureze o vesnicie! Dar, ce parca voi nu stiti cum e?! In timpul acesta barbatii, maturii, a caror feciori si fete au intrat in acea zi in hora, dau cepul la butoiul cu bere. Servesc pe gratis pe toata lumea! S-a nimerit ca Lucretia sa-mi fie prima partenera! Ce-i drept o cam urmaream eu din priviri mai demult. Era frumusica, dar mai mult ca asta, avea ceva, un zambet al ei, ochii aceia albastri lucitori ca doua stele care ma strapungeau. Si apoi, o naturalete, un fel foarte firesc si sincer de a fi! Vedeti, ca nici acum nu am uitat-o? Ce sa va mai spun, ca am uitat de noi si ca inca o tineam in brate si mai dansam si dupa ce incetase muzica? Abia dupa ce ne-am retras din cerc, la margine, i-am dat drumul din brate. Cineva, un “binevoitor” batran a venit si ne-a “descatat”… De rusine amandoi am fugit de acolo: ea spre mama ei, eu undeva dupa o claie de fan. Aici m-a gasit tata si m-a invitat la un pahar cu bere. Cu mai mult curaj, apoi am intrat din nou in hora, incercand sa vad de ma “potrivesc” si cu alte fete, dar nu dupa mult timp tot cu Lucretia in brate ma trezeam. Aici se leaga simpatiile!La aceasta hora, pentru prima oara, o fata are dreptul si datoria sa poarte costumul national “de sarbatoare” al bunicii sau al mamei, ea completandu-1 numai cu anumite piese ca “naframa din delin” (matase speciala), dar batista ce-o poarta la “pumnisei” sau intre degetele mainii stangi, nu poate fi confectionata decat de ea. Aceste batiste se lucreaza pe borangic, cu modele alese, bogat ornamentate. E semnul gustului si harniciei ei! Si care fata nu-si doreste ceva deosebit! Batistele sunt adevarate bijuterii. In timpul dansului, fata care doreste sa mai discute cu baiatul, in loc de “vreau sa-ti spun ceva!”, ii da batista… in pauza dintre dans si mai apoi in alte duminici pe drumul
de intoarcere de la biserica, ei pot “discuta”… Dupa iesirea de la vecernie tinerii fug acasa inaintea parintilor “sa dea de mancare vitelor”. Cei ce sunt “legati cu batista” pot “fugi” impreuna, si mai pot “discuta”, pana la venirea parintilor. Daca nu intervine vreo cearta, batista ramane la baiat. Daca se-nteleg bine tot timpul, aceasta batista ii va insoti la cununie si va fi pusa cu mare cinste in varful steagului de nunta, pentru a fi admirata de toata lumea. Orice cearta sau neintelegere dintre cei doi duce la retragerea batistei de catre fata sau, mai rar, renunta baiatul la batista. Ceea ce e destul de grav. Acesta este semnul ca cei doi se despart… E o mare lovitura, prilej, uneori, de suferinta si de … “gura lumii”.
Cu mine si cu Lucretia lucrurile stau ciudat: si acum batista ei e la mine. Lucretia nu mi-a cerut niciodata batista. Daca o facea m-ar fi doborat. O pastrez inca ca pe un talisman de pret. Din cand in cand o trec printre degete si parca simt fiorii si caldura iubitei, mirosul florilor de camp si al busuiocului cu care era parfumata. De cate ori ma intorc cu gandul spre tinerete si spre sat, batista Lucretiei imi aduce nostalgie, mangaiere si o liniste sufleteasca aparte. Nimeni nu poate sti si nici nu stie ce miracol ascunde aceasta mica si diafana batista. Pentru mine ea e infinit mai mult. Desi ea a ramas o simpla taranca, asezata la casa ei, eu tot frumoasa si radioasa o vad, ca-n tineretele noastre. Si… cu surprindere pentru mine… parca mai frumoasa si mai… femeie! Tot neamul Lucretiei, cand dau de un necaz, sau de cauta vreun sfat, ma cauta. Iar eu ii ajut ca pe niste neamuri apropiate. Ii simt ca pe ai mei.