Saturday, March 28th, 2009 | Scriitor:

– I-am cumparat si eu cate ceva la biata fata! Nu puteam sa las asa o frumusete in haine vechi si demodate, nu? Si-apoi n-are cine-i lua… Ce era sa mai zici?! De obicei Emil si Elvira invatau in sufragerie. Camera Elvirei era sus, a lui Emil jos. Bineinteles nu le-am spus-o dar credeam ca se intelege: nu aveau ce cauta unul in camera celuilalt. Intr-o zi, cautandu-mi niste carti si liniare ce nu le gaseam si pe care le mai foloseau la desen tehnic, m-am dus s-o intreb pe Elvira unde le-a pus? Ca om cinstit, chiar in propria mea casa, am batut la usa, pentru a evita vreo situatie jenanta! Nu mi-a deschis nimeni,… Liniste… Am incercat manerul si… usor am intrat. Surpriza! in camera Emil si Elvira erau imbratisati si se sarutau de mama focului! Observandu-ma, fata s-a aranjat, s-a jenat, Emil a “sters-o”… Am tresarit usor. Am intrebat-o de liniare si am plecat fara sa astept vreun raspuns. Practic nici nu stiam cum sa procedez. M-am dus la Mia… i-am relatat intamplarea. Ea n-a ramas surprinsa! M-a ascultat linistita fara a fi macar intrigata.
– Dar draga! Tu nu vezi ca lucrurile degenereaza?! Ce tu n-ai ochi?!
– Stii ce… Barsane! Ia mai lasa-ma, si lasa-i in pace… iti cunosti odrasla! Stii prea bine de ce este capabil. Ei bine, ca sa nu se intample ceea ce s-a mai intamplat, da, eu i-am adus fata, ca el s-o aiba aici, sa nu trebuiasca sa mearga nicaieri… Ai priceput!? Am ramas perplex… Deci, de asta erau cadourile, binefacerile?!?
– Tu iti dai seama ce ai facut? Esti constienta in ce transformi casa? Casa noastra!?
– Si… si… ce-i?! Cand s-or plictisi…Vrei, sa umble cu fel de fel de tarfe…?! Atunci, pentru prima oara am plesnit-o pe nevasta-mea, dar am nimerit-o atat de bine ca a cazut jos. Am iesit afara si m-am dus sa “sec” un intreg restaurant… Casa mea… eu… ele… Asta era “rezolvarea” de care-mi vorbise!?!
O saptamana… am devenit un client “adorabil” pentru chelneri. Colegii isi puneau problema sanatatii mele “mintale”… se intrebau ce am? Ce necaz asa mare a dat peste mine de nu ma mai pot stapani? Eu, care nu ma suparam sa ma fi sunat la telefon ori de unde, oricine! Chiar daca dormeam si eram trezit in orice moment, pentru orice problema de “maxima importanta “!Dar, cand toti credeau ca Barsan se prabuseste… Stop! De aceasta activitate m-am plictisit mai repede decat as fi crezut. Cineva zicea, pe buna dreptate, ca de bautura “trebuie sa te tii”, altfel te doboara ea pe tine! Ma rog… Neavand antrenament, cu sufletul cernit, m-am lasat de baut si m-am intors acasa.I-am dat o scrisoare Elvirei s-o duca lui Alexandru si dupa iesirea ei din casa am scos cureaua din pantaloni si am inceput sa dau… cand in nevasta, cand in Emil. Si am dat… am dat atata, pana cand nu-mi mai puteam ridica mainile. Abia atunci am simtit si eu ca ma “racoresc”. Obosisem si-mi era sila de toate!
A doua zi, Elvira mi-a adus raspunsul lui Alexandru. Pe ea am mutat-o la caminul de fete al scolii. Ma uitam la ea si imi parea un pui nevinovat de gaina. Nu m-am putut abtine si am intrebat-o daca i-a cedat lui Emil? Mi-a marturisit ca mama ei si Mia au “lamurit-o” in acest sens, ca altfel nu are cum sa ajunga… dar… Toate au inceput, asa cum le stiti… Cu cadouri… Cu atentii. Am rezistat, dar dupa operatie, ce-i drept, m-am simtit coplesita… Era cat p-aci sa se si intample. Doamna, continuu imi aducea aminte ca am cam uitat de “intelegere”… Da… acuma… ma iertati… bine ca Dumneavoastra n-ati stiut… Acuma… eu plec…Total bulversat nici n-am stiut cand a plecat. Un timp in casa nu s-a vorbit defel despre Elvira. Apoi l-am surprins pe Emil ca ii cerea bani Miei, pentru ziua Elvirei… Se parea ca avea nevoie de multi bani… Au mai trecut cateva zile si Emil a inceput sa-mi dea tarcoale… Azi a indraznit sa-mi spuna:
– Tata! imi dai voie sa o aduc pe Elvira la noi… sa… sa… invatam impreuna?
– Iar, mai baiete!
– Sa stii ca ea mi-a propus! Si-apoi sa stii ca… eu tin la Elvira… eu… S-a lasat o tacere grea. Mi-am calcat pe inima:
-O s-o intreb pe pedagoga ei, sa vad cand poate sa vina si cand nu.
– Bine… dar cand va fi asta? M-am enervat:
– Atunci cand voi avea timp! Auzi?
N-a scos un cuvant. Era bland ca mieluselul. M-am intalnit cu pedagoga ei si i-am spus ca-mi asum intreaga raspundere, ca… A lasat-o. A chemat-o pe fata si a intrebat-o daca vrea sa-si-pregateasca lectiile la noi, cu Emil. Ea a confirmat si astfel am plecat impreuna acasa. Ne-am inteles ca seara o duc cu masina la internat.

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.