Saturday, April 04th, 2009 | Scriitor:

Gestul lui era incalificabil la nişte tineri îndrăgostiţi. Cu toate acestea, ce putea să facă? N-a fost nici o intenţie, o întâmplare nefericită, plauzibilă! Fata-i plăcea. Când a văzut-o prima dată a fost ca o revelaţie, i-a intrat în suflet, altfel ce rost mai avea faptul c-au dansat împreună, şi-au mai dat şi întâlnirea aceasta la care el s-a comportat neaşteptat de copilăros, dacă a ratat… întâlnirea. Ori te porţi ca un bărbat ori, ţine-te în continuare de copilării.
Maria a “venit” parcă prea repede şi a pus stăpânire pe inima lui, inimă care nu s-a dezmeticit de la ultimele examene, dar, “liberă” fiind, i-a ocupat-o Maria. Acum nu mai era nimic de făcut. Trebuia să se comporte civilizat.
Cum se gândea la toate acestea, cu ochii minţii recapitula atât frumuseţea comportării Mariei, cât şi frumuseţea ei, preţuită de orice bărbat. Cu cât o vedea mai frumoasă cu atât inima i se strângea în piept şi teama că o s-o piardă devenea înfricoşătoare. Ce zăpăcit, să nu fie capabil să se prezinte la o întâlnire! În suflet îl rodea o îndoială. Dacă are un alt băiat cu care discută? A venit el, şi ce-i cu asta? Ea putea discuta cu oricine. Mai mult, el nici nu putea lua legătura cu ea. Nu ştia nimic despre ea, nici măcar unde-i cazată. E la începutul sejurului, e la finele lui? Habar n-are. Şi cu toate acestea, din cauza sa a pierdut o întâlnire, nu-i capabil să-şi lămurească nici un punct dintre atâtea neştiute. În această situaţie e imposibil de abordat. Tot ce mai putea face era să aştepte ca prostul, poate… va apărea de undeva.
El n-a dorit să facă nici o cunoştinţă, dar se vede că s-a întâmplat, s-a înfiripat ceva între el şi această Marie. Măcar să dureze puţin, să ştie şi el cum se “duce” o prietenie, să dureze măcar o zi!
Doi ani de zile s-a autoînrobit cu învăţătura pentru ca alături de el să nu sufere şi părinţii (ştiţi voi de ce). Nu şi-a permis nimic din ceea ce făceau tinerii de vârsta lui… să discute cu vreo fată, ceaiuri dansante, disco, filme, nimic, absolut nimic… Şi acum?… Când totul era firesc, când nimic nu era în plus, nimic ce ar fi trebuit înlăturat, un altcineva sau altceva, el să rateze ocazia ca orice “faz”?! De necrezut… i-a mai rămas o speranţă, ca această întârziere să nu fi avut prea mare ecou în sufletul Mariei, să fie cât de cât tolerantă cu unul care nici nu-şi dă seama de ce se poate întâmpla dacă ratezi o întâlnire. În acest caz, ce altceva mai poate face decât să aştepte… să stea unde ea va bănui că-i aşteptată. Atât i-a mai rămas, să aştepte. Pe de altă parte, bărbatul din el îşi punea fel de fel de întrebări: e posibil ca EL să se fi îndrăgostit, El care…?

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.