Şi uite aşa s-au văzut din nou sub acelaşi acoperiş. Era mai strâmt, e adevărat, dar din nou împreună… în alt cuib.
Cu toată murdăria dintre ei, au mai locuit împreună şi în alte locuri până anul trecut, când s-au mutat pe strada noastră.
Tov-ul cu a sa nevastă locuiau de mai mult timp pe strada noastră. După ce Tov-ul a făcut o delapidare de aproape o suta de mii (pe atunci), a fost dat afară numai din funcţie. Cu banii, care nu i-au fost ceruţi înapoi, şi-a cumpărat “o căsuţă” pe strada noastră, unde în linişte îşi duc viaţa, fără nici-o asociere cu ceilalţi vecini. De fapt, copii, care să-i împingă la discuţii cu vecinii, n-au. În final s-a dovedit că de fapt amândoi sunt sterpi, şi erau fericiţi în felul lor, fiecare realizându-şi o viaţă separată în afara “căminului”, viaţă proprie… pe unde se găsea… cu cine se putea. Pe atunci lumea nu ştia ce-i SIDA!… să-i “fericească” şi pe ei…
Abia acum, după ce în vecinătatea lor s-a mutat familia tehnicianului, care se pare c-au redevenit soţ şi soţie, cu toate că nici ei nu au copii le-a “transpirat” povestea “cunoaşterii lor”, acum buni vecini de stradă… cândva…
La ele, la aceste familii, se gândea acum Sandu şi medita la dragoste… mai mult la dragostea altora, că despre a lui… nimic nu era cert. Dar ce-i cert în dragoste?
De fapt, de ce gândurile mele-mi zboară la alţii? Nu cumva, vorba Mariei, mi-e dor de mama?…
– E liber lângă domnu’ ?
– Bună Maria ! Poftim ! Te rog frumos să mă ierţi c-ai luat plasă… A fost fără intenţie !… Azi-noapte nu prea am dormit, şi ăsta a fost rezultatul…
– Când termini, îmi spui?
– Realitatea e că mă simt jenat că n-am fost capabil să vin de dimineaţă! Ştiu că-i un lucru inadmisibil… şi mai ales să-l faci unei cunoştinţe noi… unei domnişoare… ţie!
– Poate-mi permiţi şi mie să spun ceva!
– Cum să nu?.. numai că…
– Sandule! Dimineaţa nici eu n-am fost !!!
– O !… Ce mă bucur!… Dar… mă îngrozesc numai la gândul că eu te puteam aştepta şi tu să nu vii !
– În situaţia dată n-aş fi putut fi acuzată. Tata nu s-a simţit bine şi l-am însoţit la tratament. Acum totul a intrat în normalitate.
– Gata nu te mai întreb nimic până nu îmi spui cum te cheamă. Unde te pot găsi atunci când nu eşti aici?
– Cum dracu stai pe prostia asta înclinată atâta timp? Hai pe plajă!
Saturday, April 04th, 2009 | Scriitor: carti online
Category: soarta a impartit !
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0.
Both comments and pings are currently closed.