Cam în acelaşi timp, tot pe malul Lăpuşului, dar într-un loc mai retras, Pista era foarte tulburat, cu gândurile concentrate asupra imaginii aproape nude a iubitei sale, imagine care pentru el era şi inedită şi prima imagine de acest fel văzută vreodată la o femeie. Prima femeie goală pe care-a văzut-o, şi ea-i iubita lui. Acele imagini îi inundau gândurile şi simţurile dându-i o stare nouă nemaiîntâlnită până acum, stare indefinită între bine şi rău. Putea spune că-i mai apropiată de-o beţie, dar el încă n-a apucat nici aşa ceva, cunoştea aceste stări doar din văzut şi auzit. Această imagine a unei femei goale, prima dată în viaţă, l-a răscolit profund. Sentimentele-i erau contradictorii, îi răvăşeau fiinţa, îl înnebuneau. Erau momente când îi venea să urle şi să sară în sus şi imediat amintirea imaginilor Iulicăi, recent “savurate”, îl coborau în meditaţie. Pişta îşi manifesta curiozităţi încă nemaivăzute ori simţite până acum şi despre care habar n-avea că le avea cuibărite în el şi care acum îl îmboldeau, îl dominau, îl subjugau. N-ar leza-o pe Iulica nici cu-n pai şi acum toate simţurile îl împing violent spre ea. Era foarte agitat, având mişcări şi gânduri contradictorii, indecis în acţiuni, dar c-o dorinţă nestăpânită de-a o revedea din nou pe Iulica. În final simţea că nu-i capabil să facă nimic din ce-şi propuse, pur şi simplu l-a podidit plânsul. Nu ştia de ce are asemenea stări, nu le cunoştea remediul. După toate aceste frământări, în care n-a făcut de fapt nici-o mişcare, se simţea trist şi obosit, îmbufnat şi singuratic, până când auzea numele iubitei sau o vedea din nou. Atunci, ca prin minune, în sufletul său apărea din nou soarele, din nou mâncarea avea gust, era din nou fericit. Sărmanul Pista, el nu ştia că-i îndrăgostit şi el ca toţi îndrăgostiţii, de altfel a început ”calvarul” IUBIRII.
Iulica, în momentul în care s-a văzut faţă în faţă cu Pista, la apă, ar fi dorit în primul moment să sară pe el, să-l sărute să i se anine de gât. După ce-a trecut surpriza întâlnirii şi a realizat “cum e “ şi mai ales “unde-i“, a înmărmurit. N-a mai putut articula nici-o silabă, nici măcar un mormăit care ar fi putut însemna un “bună ziua”, realizând întreaga grozăvie a întâmplării. Ea, cea mai serioasă fată din sat, a fost expusă tuturor bârfelor. Câţi dintre cei care se aflau acolo vor “considera” că n-au fost înţeleşi? Nimeni! La toţi le va face plăcere s-o bârfească pe ea, despre care ştiau că-i fată serioasă. Şi pe o fată serioasă nu-ţi dă atâtea ocazii de bârfă. Apoi ce rost mai are să bârfească pe altele, cărora nici aşa nu le păsa şi tot aşa continuau…viaţa. Când Pista a gândit fapta asta, se pare c-a uitat chiar de ea. Un greu sentiment de frustrare i-a populat inima. Tot ce-a gândit pentru ei, pentru dragostea lor căpăta o nuanţă de neîncredere.