Eu cred că ce îţi dă acel sentiment de vinovăţie este probabil faptul ca tu “ai început casa”, şi nu surorile tale care aveau acest drept, şi care nu l-ar fi pus nimeni la îndoială sau să nu fie respectat dacă vremurile erau normale, dacă ar fi avut cu cine, crezi că ar fi îndrăznit să treacă peste legile nescrise ale satului? Aşa cum ai văzut, nimeni nu ţi-a imputat aşa ceva întrucât nimeni nu crede c-ai jignit pe cineva. Apoi, vom avea şi greutăţi şi nu puţine, dar greutăţile noastre vor fi greutăţile întregului sat, de aceea nici nu-mi prea fac probleme şi îmi pun întreaga mea nădejde în mâna Domnului. Credinţa în el mi-e nestrămutată şi fără margini, cum fiecare ar fi trebuit s-o aibă. Ceea ce mă frământă cu adevărat este că, după atâtea dovezi de dragoste din partea ta, nici măcar nu mai sărutat.
Pista se apropie de lăvicerul de zestre, pe care stătea ea, se aşează lângă Iulica, o prinse în braţe şi-şi căutară gurile. Sărutul a fost la nivelul experienţei. Apropierea şi apoi atingerea trupurilor tinere, completate cu anterioarele “dezvăluiri” de la Lăpuş, i-au creat o stare deosebită lui Pista. În prima fază parcă i-a crescut temperatura, locul unde s-a lipit de Iulica îl frigea şi parcă avea furnicături în tot corpul. Simţea o stare de euforie ce-l atrăgea irezistibil spre fiinţa dragă, neştiind clar de fapt ce-l atrage spre ea nici ce i-ar putea diminua această stare de plutire, de prea plin, de adiere. Senzaţia se amplifica şi datorită faptului că acum se lipea de Iulica şi, lucru nemaipomenit până acuma, ea nu se mai ferea de el. Simţind că intră într-o stare de beatitudine, Pista, roşu ca racul, sări în picioare şi începu să se plimbe de colo, colo.
– Ce-i cu tine Pista? îl întrebă Iulica, care nu-şi dădea seama de stările emoţionale şi de intensitatea lor create partenerului numai prin simpla apropiere de trupul ei. Neştiind că de fapt acest lucru în viaţa lui PISTA se întâmpla pentru prima oară şi puternicele emoţii create în acest moment s-au petrecut atât de intens şi de precipitat încât Pista a fost depăşit de evenimente.
– Nimic tu, de n-oi fi băut prea mult. Cu puţinele cunoştinţe ce le avea, Iulica a intuit că prea l-a aţâţat pe Pista şi, în acest caz, dacă doreşti ca omul să-ţi fie credincios te duci şi-l linişteşti să nu-l găsească alta şi să ţi-l “liniştească” ea. Dacă acest lucru nu-i posibil, faci o ceartă pe cinste să-i piară cheful de femei. Cum nu era şi o a treia soluţie, Iulica luă o mină gravă, privirea şi-o aţinti în pământ şi poză aşa.
– Da cu tine ce-i? sări bărbatul din Pista.
– Da ce să fie, mă tot gândesc să nu-mi iasă vorbe…
– Ce vorbe, tu?
– Ştii şi tu, de atunci de la Lăpuş.
– Păi de ce să-ţi iasă, doar eşti logodită.