A! … Da! … Înainte de garaje aveam terenuri de joacă pentru copii, aveam zone verzi … aveam! … Acum …verdeaţa-i puţină, ceea ce a mai rămas, sub formă de arbori, arbori care şi ei, din „greşeală, au rămas netăiaţi … pentru că i-au tăiat cei ce acum vreo trei ani dispuneau de ifron-uri … rabe … macarale şi alte utilaje, pentru a-i transporta şi nu trebuie să vă spun, ştiţi dumneavoastră cine!… Şi dacă totuşi nu, să ştiţi că-mi pare rău… că pe atunci oamenii obişnuiţi nu aveau aşa ceva … încă nu apăruse „privatizarea!…
Ei, copacii – păcatele lor – cei care au rămas … au rămas aşa cum le stă lor bine, netăiaţi… şi se uscă în picioare, între aceste maşini şi garaje! …
„M-au furat gândurile şi de fapt pornisem la piaţă …
Scăpat de „oaza din jurul blocului, care, strategic vorbind, este o cetate. Cetate cu trei brâie de apărare: maşinile, garajele şi în plus conductele de gaz care sunt de jur-împrejurul blocului … deci scăpat de „citadelă, caut să mă gândesc la alte lucruri, la cu totul altceva… Eu doresc acest lucru, dar mirosul de acru ce-mi înţeapă nările, îmi răsuceşte capul spre locul ce degajă acest pestilenţial miros! …
Mă gândesc la tragismul lucrurilor întâmplate cu ocazia „descălecatului acelor mineri în Bucureşti, dar nasul şi gândurile-mi zboară la gheene… la locul unde s-a hotărât să fie amplasată gheena, care este tot ceea ce poate fi mai ruşinos intr-o lume civilizată.
În acel moment, în care îmi pot permite să ţin un întreg oraş sub acest Damf de putoare, cum pot spune cuiva că ştii ce însemnă „civilizaţie?
Tragismul „plimbării acelor minerilor în Bucureşti nu constă în moartea unor combatanţi… fie dintr-o parte sau din alta, ci în faptul că în ţara noastră este şi se propagă o gândire de turmă… Până acum, în faţa arabilor şi studenţilor negri, în ţara noastră aveam doar un singur „trib … „tribul celor cu pălării mici – al oşenilor, acum s-a mai omologat unul … „tribul celor cu căşti, al celor cu căşti de protecţie… nici vorbă, aceste căşti şi-au dovedit „utilitatea în amintitele dispute! … Dacă în România nu s-a calificat de vreo 17 ani nici un miner prin şcolile care există, cine erau indivizii şi cine i-a „uns” mineri?
Dar, totuşi, ce căutau aceşti tipi (e logic că nu erau mineri numai la salarii) în Bucureşti?!…
Am ajuns în dreptul locului puturos ce conţine resturile acestei civilizaţii, civilizaţia noastră!… M-am prins de nas… dar nu îndrăznesc să deschid nici gura … caut să mă îndepărtez cât mai repede şi cât mai departe cu putinţă. Cum o să-i mai explic eu fiului meu că oraşul natal trebuie îngrijit… iubit …venerat…?
Pe unde se mai poate plimba azi un om onest, care şi-ar permite să rupă o oră din timpul lui, pentru a-şi cunoaşte şi, poate, admira iubitul său oraş? …
Dacă gazele combinatului îţi ofilesc plămânii şi căile respiratorii… dacă gazele de eşapament îţi irită ochii… gazele sau mirosurile ce se degajă dintr-un asemenea loc îţi întorc stomacul pe dos! ..
Thursday, April 02nd, 2009 | Scriitor: carti online
Category: gazeta de suflet
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0.
Both comments and pings are currently closed.