– Numai 25!
– Eu am numărat 27!
– Floreo, eu am spus 25! Şi Naţi sare în picioare.
Un timp nimeni nu a mai zis nimic. Naţi se aşezase iar jos. Florea atât a aşteptat… A sărit afară, exact în momentul când ultimele două găuri explodau.
Naţi… din ortacul lui… a găsit o singură mână… mâna lui dreaptă…

Îngrozitoarea întâmplare, a fostului ţăran Florea, a acestui ţăran desfiinţat de colectivizarea agriculturii, i-a strâns sufletul lui Sebi.
După o scurtă pauză, de altfel normală în urma unei asemenea lecturi, Sebi se gândi că ar trebui să ia legătura cu Sanda. Cu toate că în terfelirea numelui ei, el, Sebi, nu avea nici o vină, doar că „binevoitorul” i-a asociat, ceea ce nu i-ar fi displăcut lui Sebi, dar acum era cazul „s-o împace” pe Sanda, pentru a nu plana nici o neînţelegere între ei, mai ales că ei nu aveau nici o neînţelegere şi atunci nu avea rost să păstreze o atmosferă glacială. Mai ezita s-o întâlnească şi din alte motive, se auzea că în următoarea săptămână şi Sandu va „fugi” până acasă şi, aşa, poate se vor vedea în trei…
După terminarea sarcinilor din redacţie Sebi a ieşit la plimbare, cu intenţia expresă de a o vedea pe Sanda şi de-a discuta cu ea. Acum, de fapt, s-au adunat mai multe întrebări, la care Sebi dorea un răspuns din partea Sandei.
Sebi nu voia să recunoască, în sinea lui, că răspunsurile Sandei ar putea fi cruciale pentru viaţa lui, dar după cum vor fi ele îşi va canaliza el viitoarele acţiuni, ele fiind, cel puţin în privinţa Sandei, mai clare, atât în privinţa posibilităţilor ei cât şi a speranţelor neexprimate ale lui Sebi.
Întâlnirea s-a produs aşa cum se gândise Sebi şi, după o plimbare scurtă, au intrat într-o cofetărie, la o prăjitură, la o cafea…
– Te rog să-mi spui, Sebi, noi întâmplător ne-am întâlnit?
– Să fiu sincer, am dorit să ne întâlnim, pentru a afla ştirile referitoare la Sandu, veştile ce le mai ai despre el şi apoi ca să-ţi cer şi eu scuze pentru bobârnacul ce ţi l-a dat fostul meu coleg…
Bobârnacul, aşa cum îi zici tu, nu m-a atins prea tare, eu putând dovedi contrariul celor afirmate de el şi cred că şi tu. Singurul impediment este că mi-a făcut o reclamă gratuită, nefavorabilă. Dar mama mea avea o vorbă: „Orice se plăteşte”. Lumea nu-i făcută din gratuităţi şi, de obicei, gratuităţile sunt mult mai scump plătite decât serviciile făcute ches. Mai de mult mi-aţi publicat o scrisoare în ziarul vostru, gratuit, probabil că acesta este preţul, cu toate că lucrurile sunt total diferite. Vorba aceea: „Unde dai şi unde crapă?” Cunoscând aceste lucruri nu mi-am făcut probleme decât atât cât ţi-am spus, cu toate că, reluând lucrurile citite în ziar, un bărbat, un gentleman, nu bârfeşte public o domnişoară… pe care nici măcar nu o cunoaşte. Nu doresc să lezez Eul niciunui om, dar am învăţat că „cel ce nu ajunge la struguri, spune că-s acri!”, „numai urâtul urăşte frumosul” şi, ar mai fi, „numai un slut dispreţuieşte tinereţea şi pe omul sănătos!” Acestea ar fi răspunsurile mele faţă de domnul care mi-a introdus în ziar numele, pentru a face bârfă şi cu acestea eu propun să nu mai abordăm acest subiect mizerabil.