– Să zicem că am încheiat acest subiect. Acceptă, te rog şi scuzele mele şi aşa cum mi-ai promis, povesteşte-mi de Sandu!
– Domnule Sebi (observasem că din nou am devenit domnule Sebi), stând lângă patul lui Sandu şi discutând cu el cam toate lucrurile ce le pot discuta doi tineri (deja sunt ei doi) am constatat că acest băiat nu-i un vânător de fuste, nu este omul care a profitat de ziar pentru a-şi înmulţi cunoştinţele feminine şi, în concluzie, dorinţa exprimată de ziarul dumneavoastră (am devenit dumneavoastră) este sinceră şi el într-adevăr doreşte încheierea unei căsătorii, a unei căsătorii temeinice, în care să se implice total. Atunci când m-am lămurit asupra tuturor aspectelor ce doream să le cunosc, mi-am dat seama că dacă eu nu-i sunt indiferentă lui, noi am putea realiza ceea ce ne dorim amândoi: o familie. Familie bazată pe cele mai sănătoase percepte morale, în care ambii componenţi sunt decişi să încerce orice pentru reuşita acestui ţel (deci nu-i loc pentru cel de-al treilea!)
Toate acestea au valabilitate numai din partea mea, sunt gândurile mele vizavi de el (păi… altceva nici nu mai doream să aflu). În ceea ce-l priveşte pe Sandu, v-am spus că este omul pe care-l doresc, dar am căutat să nu-l oblig cu nimic, la nici un fel de angajament, dată fiind starea lui. Mai mult, noi eram la „prima înfăţişare” şi eu am dorinţa şi ambiţia să fiu curtată, trebuie să mă conving că el doreşte să mă cucerească. Nu aş avea nici o satisfacţie să fiu „luată” pentru alte considerente, decât pentru faptul că mă preţuieşte, mă doreşte şi, în final, să dea dovadă că mă iubeşte. Dacă nu o să am certitudinea că voi întemeia o căsnicie bazată pe dragoste, ce altă certitudine poţi avea la începutul vieţii în doi? Nici una! Eu ţin la acestea pentru că sunt singurele percepte ale unei vieţi în cuplu.
Acum cred că înţelegeţi de ce nu am putut să rămân mai mult în redacţie. Aveam de meditat asupra împlinirilor şi neîmplinirilor din această perioadă, să văd dacă merită să-mi mai pierd timpul, gândind la Sandu, sau să-mi caut o altă „căruţă”.
Oricum, din partea mea acum ştii ce sentimente nutresc faţă de Sandu. Acum aştept semnele bune sau rele din partea lui, pentru a continua fărâma de cunoaştere ce am început-o.
– Acum îmi dau şi eu seama de sentimentele tale (cu nespus regret) şi cred că voi doi o să formaţi un cuplu perfect.
– Dacă voi reuşi, o să vorbesc cu Sandu, să ne fie naş, doar prin dumneavoastră ne-am aflat şi ne ştiţi deja.
– Vă doresc să fie aşa cum voi speraţi.
Au ieşit din cofetărie. Sanda radioasă, Sebi cam plouat. Îi părea rău că el a „trecut” pe lângă aşa o fată… Dar ce să-i faci, aşa-i viaţa.
Sebi a condus-o pe Sanda acasă şi s-a întors la redacţie. Pe drum mai saluta pe unul, pe altul, cu o gură amară… N-a reuşit s-o abată niciodată pe Sanda. Până acum nu s-a pus problema dacă ţinea sau nu la Sanda iar acum, când ştia că ţinea la altul, că o să fie a ăluia, îi părea rău… Nespus de rău… Să treci pe lângă asemenea fiinţă şi să nu-i poţi acorda atenţia pe care o merită şi care ar fi vrut să i-o acorde. Asta a fost. Această fată ar fi meritat întreaga lui consideraţie şi el nici nu se gândise la ea. Acum, când în sfârşit a „văzut-o”, era deja prea târziu… ea era pentru altcineva. Trăia un sentiment ciudat, necunoscut, în el se schimbase ceva. Şi nu în bine. Se părea că el s-a îndrăgostit în momentul când a devenit gelos.