– De ce, te-ai pocăit? “îl testă” Turic. Petre nu catadicseşte să-i răspundă, toarnă în pahar şi îl îmbie pe Turic. Apoi se întoarce în fotoliul său ieftin.
– Gluch auf!
– Noroc.
– Petre vrei să mă scoţi din ţâţâni! Se răţoi la el Turic după ce a lăsat să-i curgă pe gât pălinca. Ce-i cu tine omule? Oricum încerc să te scot din mahmureala ta, tu tot mofluz eşti. Te-ai supărat că am venit?
– Nu, nu de asta-s supărat. Aşa-s eu… mai nou.
– Spune omule ce te frământă, nu te tot screme atâta…
– De… nu prea mai este ce zice… Turic îndrăznea să i se adreseze aşa de autoritar, el fiindu-i unul din primii lui ucenici în minerit, ucenic care l-a şi întrecut, acum fiind maistru. Ba o vreme i-a fost maistru chiar şi lui Petre, fostul lui dascăl în băiuşag. O vreme amândoi erau şefi de brigăzi. Doamne ce întreceri mai făceau şi ce petreceri mai încingeau la câştigarea titlurilor de STAHANOVISTI
“La fel îndrepţi şi azi către popor
Lucirea ceea care nu se stinge!
Din pilda lui Stahanov Alexei,
ce-am cunoscut-o’n paginile tale,
ţâşnesc bogate râuri de ţiţei
Şi cresc înalte noile furnale.
Şi dacă Valea Jiului vestit
se-avântă peste ani cu straşnic pas,
e fiindcă’n faldul tău a strălucit
lumina gloriosului Dombas!” (Dan Deşliu – Aniversarea Scânteii)

Apoi amândoi au fost decoraţi şi toate acestea, se încheiau, cu concursul golirii sticlelor de bere din navete, concurs care, evident că şi el era câştigat de cineva. Ce animaţie era prin apartamentul lui, că uneori avea impresia că nici nu este casa lui, atâta foială era, ATUNCI… acum… au trecut trei ore de când s-a terminat şutul şi nu i-a intrat în casă numai fostul ortac… de fapt nici despre ai mei… de copiii mei… de nevastă, nu prea ştiu pe unde umblă… poate să fi uitat că mai trăiesc…
Petre se gândea că poate era mult mai bine dacă statul nu le-ar fi dat blocuri de locuinţe gata terminate… Ar fi fost mai câştigaţi dacă ar fi primit pământ în colonii, unde ei şi-ar fi făcut case, ajutându-se unii pe alţii. În primul rând, ar mai fi fost de câştigat şi altfel de bani pe aici, poate mai albi, nu negri ca ce-i “scoşi” din antracit. S-ar mai fi dezvoltat şi alte meserii, ar fi existat şi alte preocupări nu numai mineritul. De ce nu, poate ar mai fi fost de-o “drojdie” şi în zilele de peste săptămână. Aşa… dacă le-au primit toate pe gratis… blocurile goale, care-şi aşteaptă locatarii… cu toate instalaţiile şi înlesnirile posibile… gratis şi fără nici-o răspundere. Poate de aceea nici nu le iubeau, nu le îngrijeau… erau… gratis. Oricând aveau chef, le puteau schimba sau li-se dădeau altele, când nu le mai convenea de cel în care au locuit. Aceste apartamente erau considerate apartamente „moarte” de la începutul construcţiei. Oamenilor căror li-se repartizau, cei mai mulţi nu ştiau ce-i aia salubritate, taxele comunale nici curentul nu se plătea, dacă… erau gratis. De fapt era un troc. Statul le-a dat TOTUL, ca ei să de-a Totul pe scosul cărbunelui. Aşa a ajuns şi el şi alţii pe care îi mai cunoştea şi care mai ştiau câte ceva şi din alte meserii, să şi le uite.