— Da ce vrei sa faci cu ei?
— Se organizeaza o tabara ieftina. Ma lasi?
— Bine, poftim. Multumesc! Si dispare.
Continuu cu pantofii. Ii lustruiesc si-i incalt. Din nou soneria. Deschid. E vecina.
— Buna! Draga vecine, cat ma bucur ca te-am gasit acasa. Esti amabil sa vii sa te uiti la masina? Vreau sa spal si nu merge. Te rog frumos, nu vreau sa-mi pierd ziua de spalat. Ma duc. Ma uit. Vad. (Veni, vidi, vici). De fapt era buna. Nu facea un contact bun priza. Se rezolva. Vecina-mi multumeste si-mi ofera un pahar de tuica. O refuz. Ma ameninta ca nu ma mai solicita in veci daca refuz. Ce sa fac, beau paharelul. Multumesc si plec. Caut o camasa, o iau, cand din nou bate cineva insistent la usa. Era cealalta vecina.
— Vecine! Vecine! Mai repede ca ma inunda!
— Cine?
— Caloriferul! De fapt teava s-a spart si-mi umple apartamentul.. Fug sa vad. Intr-adevar, teava s-a fisurat. Vin acasa, caut ceva cauciuc, musama. Gasesc o servieta veche. Iau sfoara de la rufe si fug la vecina. ii oblojesc teava. Am reusit. Nu mai curge. Ii dau o mana de ajutor sa adune apa. Terminam fericiti, transpirati si stropiti din cap pana in picioare. Dau sa plec. Vecina ma prinde de cot si ma trage inauntru.
— Cum, vecine? Pleci asa si nici nu-mi dai posibilitatea sa-ti multumesc? Vrei sa ma supar? Sa bem un paharel. Si scoate o sticla si toarna in doua „paharele”.
— E de casa. Hai noroc si multumesc!
— Noroc!
Simteam ca celalalt „paharel” isi face efectul. Il duc la gura, dar nu-mi vine sa beau.
— Hai! Pana la fund!
Il torn in mine. Multumesc si plec. Ajung acasa. Ma uit in oglinda: aratam ca tras prin balti. Ma schimb si pun hainele ude in baie. Iau alt pantalon cu greu, de parca s-au intalnit paharelele. In sfarsit, reusesc sa ma echilibrez. Ma uit la ceas. Era ora 13. Deci, nu am fost la sedinta! Simt cum ma trage patul. Dorm. in somn, parca o aud pe sotie vorbind cu cineva:
— O data a ramas si el singur acasa. A baut 10.000 de lei. Si uite ce si-a facut cu hainele? Nu ma ajuta cu nimic. Nimic n-a facut acasa. Spune si tu ce sa fac?
Cei de la cabana izbucnesc cu totii intr-un ras sanatos, privindu-se semnificativ intre ei.
— Felicitari, draga mea! — ii spuse Ghita sotiei sale Ileana. Am stiut eu ca esti o buna povestitoare. Nu cred ca te voi ajunge.
— Asta cam asa e, intari Grosan spusele lui Ghita. Ileana s-a intrecut pe sine, facandu-ne sa ne simtim tot timpul ca eroii din poveste. Si eu ii aduc multumirile mele. A fost o seara minunata si v-as ruga ca maine seara sa-mi dati mie posibilitatea de a sustine acest program de creatie si interpretare. Pentru ca este evident ca fiecare mai adauga de la sine cate ceva la aceste
intamplari.
— Noi nu avem nimic impotriva — zise Vasile si le spuse tuturor noapte buna.
A doua zi, dupa explorarea obisnuita a imprejurimilor, abia au asteptat sa se reintalneasca la masa de seara in jurul focului si, bineinteles, sa-1 asculte pe urmatorul povestitor, care de data asta era Grosan. Acesta incepu astfel:
— Silvia era o fata care avea niste idei cam ciudate despre lume. Cu toate ca nu vroia sa se casatoreasca, ea discuta serios cu vreo 5—6 baieti deodata.
Radu, stiind toate astea, intalnindu-se cu ea, a cautat sa intre si el in anturaj.
— Ce mai faci, Silvia? — o sonda el intr-o buna zi.
— Bine. Tu? Silvia il cerceta cu curiozitate.
— Si eu, doar ca as dori sa ne intalnim mai des si in cadru intim.
— Adica? Se interesa fata din ce in ce mai curioasa.
— Cum adica? Nu stii tu ce inseamna o intalnire in cadru intim?
— Eu stiu. Dar nu cunosc ce tu stii despre asta?
— Pai! Un vin, un sarut, o imbratisare.. .