O remarcă care nu mai ştie dacă mai avea vre-o importanţă. A observat că ei, ortacii lui, s-au împuţinat în ultima perioadă.
– Dar ţie ce-ţi trebuie Turic? îl relansă Petre după această scurtă retrăire din memorie.
– Baciu Petre, pe latura de Est a sectorului 2, pe măsură ce avansăm cărbunele e din ce în ce mai cald, primejdios de cald. Mi-e frică de-o autoaprindere. Cu cine am mai vorbit, au dat din umeri. Oamenii care lucrează chiar acolo nu realizează pericolul, şi de fapt ei mi-au spus că acum câştigă, dacă-i opresc ei cu ce se aleg? Dar eu sunt convins că oamenii aceştia nu realizează pericolul care-i pândeşte. Pur şi simplu mi-e teamă. Ce mă sfătuieşti să fac?
-E greu Turic, foarte greu. Poate ai fost prea hapsân. Ţi-ai făcut o brigadă numai din tineri sănătoşi şi puternici, ei te vor face fruntaş, brigadă fruntaşă, dar puţina lor experienţă nu-ţi slujeşte în cazul unui pericol real. Eu nu te-am învăţat aşa ceva. Tare mă tem că-i avea nevoie de vreo cinzeci de sicrie…
– Vai de mine, ce vorbeşti?
– Atâtea ţi-au trebuit ultima dată, nu?
– De ce mă chinui omule?!
– După cum mi-ai povestit tu, altă soluţie n-ai. Să nu uitaţi să le daţi pensii bune nevestelor şi… bani de înmormântare.
– Baciu Petre, devii macabru, îl apostrofă Turic. Şti de ce am venit la tine şi acesta-i ajutorul pe care mi-l dai?
– Dacă dracul ne ţine de ochi şi Dumnezeu a uitat de noi, tu ce mai poţi face, Turic?
– Baciu Petre… mă duc. Nu te mai deranja să mă conduci… atâta te-aş mai ruga să-mi spui… ar exista o soluţie nu… coşciugule?
– Există Turic, dar mai repede te-ar da pe tine afară decât să cheltuiască atâţia bani ca să o pună în aplicare, ca să salveze oamenii. Această metodă de protejare a oamenilor şi a zăcământului, nu numai că nu dau cărbune, dar cheltuiesc enorm din buzunarul ţării… aşa că…
– Dă-i dracului, mai bine spune-mi ce trebuie să fac. Ce voi afla de la ‘matale le voi spune şi la „ăia” la sindicat şi precis că o să-i conving. Este neapărat obligatoriu să evităm producerea a încă unei explozii în acest an, altfel cine se va mai angaja aici?
– Ai două posibilităţi ori inunzi mina în locul unde crezi că va începe explozia, ori congelezi pereţii ca sud-africanii şi cu aceasta răceşti aerul şi pereţii.
– Alta nu mai şti ?
– Ar mai fi una dar la noi legea mineritului nu permite să faci două puţuri la extremităţile câmpului minier, cu toate că acest lucru ar crea nişte condiţii şi posibilităţi de muncă în adevăratul sens al cuvântului. Atunci am avea aerajul care ni-l dorim fiecare şi nu s-ar mai forma grizuul… poveşti… Să văd eu cine va scrie lucrul aceasta în Legea Minelor.
– Atât?!
– Mă tem că da…
– Într-adevăr cred că… este nevoie de bani… de timp… de omenie…
– Da… cine ţine la oamenii lui… le face…
– Aia cu al doilea puţ… Doamne mult bine ne-ar aduce… Te las cu bine! şi uitând că Petre este atât de bolnav, îi bătu în transpunerea lui, în gândurile sale, pe spate, lucru care-i similar cu apăsarea pe butonul de pornire a tusei atât de tare, că Petre nici n-a mai putut da răspuns la salut.