– Mai, Nelutule, cred ca mi-am lasat focul aprins acasa. De fapt nu-s precis nici ca mi-am inchis usa la intrare. Nu ai vrea sa te “arunci” pana la mine sa vezi ce-i acolo? Ce zici? Inima copilului se stranse. Sa mergi noaptea, in crucea noptii, singur prin padure, apoi printr-un catun pustiu … ii era frica!
– Domnule Bot, de ce-i asa mare graba? Ca doar la cinci om termina si-om vedea ce si cum!
– Ce sa zic eu pruncule! Am asa o neliniste, parca ceva nu-i in regula…asta-i problema, intelegi?
– Eu inteleg, dar…
– Nelule! Daca te las pe tine aici, la compresoare, tu esti capabil sa te descurci?! Nu-i face vreo tampenie, ori, Doamne feri, sa dormi cu compresorul mergand?!
– Vai de mine!…Nene Andrei, dar cum va puteti gandi la asa ceva?! Nici n-am stiut ca aveti o parere asa proasta despre mine. Eu…
– Stii cum sa le opresti?…Stii cum sa inchizi ventilele?…Stii in care parte sa stai cand opresti, sa nu te curentezi daca va trebui sa le opresti?!
– Stiiiiuuuu!…
– Atunci pot sa fug… eu… pana acasa?
– Linistit, Bade Andrei!
Andrei parasi “Galeria Noua” si o lua pe drumul canalului turbinei, canal de aductiune al apei si pentru compresoare. Era si paralel cu galeria, era drumul mai scurt, dar si mai ferit de ochii indiscretilor. Mergand pe “buza” canalului a observat ca odata cu zapada au cazut si multe frunze inghetate, frunze care se faceau ca niste cocolosi, ca niste ghemotoace, care intrand unele in altele, se faceau zapod si exista perspectiva infundarii gratarului, blocand canalul.
– Drace!…Trebuia sa fie schimb si la canalul turbinei! Zoaiele astea pot inchide stavilarul! Atunci nu va mai primi apa nici turbina si nici compresoarele…
In acel moment a simtit un fulger pe sira spinarii…
– Nu cred ca si sus e asa! Sunt sigur, am verificat debitul apei la compresoare! Totul era normal!…Cu aceste ganduri a ajuns in sat. La Evi palpaia o luminita. A batut usor in geam, usa s-a deschis fara zgomot. A intrat.
– Sarbatori fericite, Evi, sopti Andrei.
– Multumesc, asemenea. Ma bucur c-ai venit. Intra repede, se raceste casa! Nelu, cand s-a vazut si stiut singur in toata ‘Galeria Noua” a fost cuprins de teama. Cat timp au fost “in doi”, nu s-a gandit niciodata ca i-ar putea fi frica. Acum ii era si frig si frica.
S-a “tras” langa Lang, compresorul care mergea, sa se mai incalzeasca. In partea supapelor de evacuare, era mai cald. Si-a pus spatele pe ele. Era bine, era placut…A atipit. Visa…visa ca si el a fost la balul de Craciun…Era acolo o fata nemaipomenit de frumoasa si parca asa era, ca era logodita cu prietenul lui, Lati, sigur ca si el a dansat cu Ea…Nu stiu ce i-a venit lui Lati si a sarit la bataie cu cutitul. I l-a infipt in spate… De spaima s-a trezit…Durerea din vis continua inca…I s-a aprins pufoaica si-i ardea spatele. Cu haina arzand pe el a sarit in picioare…Supapele compresorului erau rosii. Compresorul lucra fara apa, uleiul s-a aprins.