– Vine o vreme, o vreme cand fiecare se indoieste de propria lui judecata. De capacitatea lui de-a discerne, de-a gandi. In viata fiecaruia, aceasta cumpana nu are nici aceleasi cauze, nici aceleasi desfasurari in timp, precum nici nu apare la aceeasi varsta la fiecare. Oameni inteligenti, cu o minte sclipitoare, primesc acest soc psihic, imediat ce au realizat ceva deosebit: o inventie, o descoperire, lucruri inca nerealizate pana atunci. Dupa ce se linistesc si in perioada in care asteapta utilizarea rodului muncii sale, apar indoielile … Cum inca nimeni pana acum nu a realizat acest lucru ?! Oare de ce tocmai el a realizat acel lucru ? Intr-adevar realizarea sa are valoare ? Este cu adevarat un lucru nou ? Este el “mai sus in gandire ca altii ? Care-s oamenii normali, acei care inventeaza ceva sau cei obisnuiti ? Iar sirul intrebarilor ar putea continua, si acest lucru se intampla la toti oamenii obisnuiti, cand au realizat ceva. Cu toate ca populatia globului a depasit sase miliarde, inventiile care s-au realizat nu s-au dublat, n-au fost realizate aceleasi inventii in mai multe locuri din lume doar daca n-a intervenit … spionajul economic. Sunt cazuri cand, pe meridiane diferite, rezultatele au coincis, dar metodele de lucru au fost altele. Deci crearea in paralel a aceluiasi lucru in locuri diferite este aproape imposibila. Acest lucru spune clar ca acolo unde s-a creeat o atmosfera de creatie, de concurenta, inteligenta s-a pus in functie si rezultatele au aparut simplu, firesc, ca niste cerinte economice, tehnice, sociale, reclamate fiind chiar de acesti factori, in acel loc, in acea localitate, in acea tara ! Cunoscand aceste adevaruri, este sigur ca insasi inventatorului i se mai cuibaresc indoieli in gandirea lui de avangarda. Acestea sunt lucruri care privesc uneori intreaga societate, alteori insasi viata de cuplu … viata intre sot si sotie … care pune intrebari, lasa loc de intrebari, se zbuciuma si uneori iti rastoarna toate certitudinile, lasandu-te gol ca o borta de salcie, nemaiandraznind sa cutezi ceva in viata, sa reusesti sã-ti infrangi indoielile, care sa-ti permita un mic impuls, sa poti reveni la vechea ta viata. “Veche” cu unele “amendamente”, care ti s-au strecurat in viata si pe care, oricum, nu le vei mai putea curata, din viata ta atat de incercata. Am auzit despre tot felul de “calitati” ale barbatilor, cum ar fi: prosti, dusi de nas, incornorati, sub papucul nevestei, umili … ce mai, toata paleta de tradusi si sufocati peste care trece viata de familie a unui barbat. Le stie fiecare. Le acceptam fiecare … la altii, nu la noi ! Unul dintre acesti fraieri, care cred in … nu vreau sa spun dragoste, sau iubire, sau alte asemenea nuante, dar cred in puritatea morala si in taria de caracter a neveste-mi, o spun cu tarie … intrucat toate napastele ce vin pe capul barbatilor, vin de la “slabiciunea” femeilor … slabiciune ca un compliment … la vederea unui barbat frumos, sociabil, care-i “admis” intr-o grupare chiar daca nu-i destept … slabiciune la unul cu limba “aurita” … si asa cum am mai spus, si eu sunt unul dintre fraierii care credea in ceva frumos, in casnicie, intr-un cuplu, in viata.
La nevasta-mea, sufletul conlucra cu judecata si credeam ca noi, la capitolul “traducere” am reusit sa “facem fata” fiecare, sa nu ne lasam “furati de val”. Asta a presupus, ca toata viata pe care am dus-o impreuna, sa nu treneze, sa nu cada-n plictis, sa rezolvam toate acestea. Nu a fost cel mai simplu lucru, dar noi ne-am straduit, am facut-o si a si “tinut”. In aceste realizari am avut si trei ajutoare: saracia, care nu ne-a lasat nici sa suflam, dragostea – motivul pentru care ne-am adunat, si “capul limpede”.