Friday, March 27th, 2009 | Scriitor:

Nimic nu umbrea relatiile dintre noi si dintre familiile noastre. Atata car ca eu tot cu indiferenta imi tratam vechea prietena, neavand nici atata spirit de observatie sa vad de fapt ceea ce vedea toata lumea, anume ca in ultimele clase de liceu prietena mea se profila ca o femeie deosebit de frumoasa si atragatoare. Si timpul trecea. Colegii, care stiau ca santem promisi unul altuia, nu ne prea acordau mare atentie.
Dupa terminarea liceului, ea s-a inscris la facultatea de zootehnie, iar eu la institutul de educatie fizica si sport, in aceeasi citadela a invatamantului superior. Intre noi nu au existat relatii intime, insa ideea ca ca imi apartine ma plictisea pur si simplu si o facea fata de mine neinteresanta si neplacuta. Era ca si o scula pe care o ai. Este folositoare, dar nu te omori dupa ea. Sincer sa fiu, doream sa ma aflu undeva unde sa n-o mai vad, iar daca se poate niciodata. Asa s-a intamplat, eu nu am mai „vazut-o”, dar a venit altcineva care a „vazut-o” si a vazut-o exact asa cum ar fi trebuit s-o vad si eu, adica o femeie foarte frumoasa. Acel cineva nu a ratat ocazia si s-a casatorit cu ea. Dar sa nu uit. inainte de a se casatori, ea a venit la mine, mi-a spus ca are un baiat care o curteaza si care a cerut-o in casatorie. Ea n-ar vrea sa se casatoreasca cu el stiind ca mi-e promisa mie, insa daca eu o tratez ca pana acum, isi permite si ea sa ia o astfel de atitudine incat sa nu-i mai fie jignita existenta. Daca relatiile dintre noi vor fi normale, e de acord sa ne casatorim.
Nu doresc sa va relatez raspunsurile mele ireverentioase, in final i-am dat de inteles hotararea mea:
— Fetito, zburda, esti libera din partea mea!
— Multumesc! Si-ti doresc si tie fericire, ca din cate am aflat esti si tu pe punctul de a face in curand acest pas, incheie ea.
Asa ca ne-am casatorit amandoi, fiecare cu altcineva.. scapand astfel de aceasta stupida promisiune, pe care o consideram a fi un lant pus la picioarele mele. S-a intamplat insa ceva neobisnuit si cu totul neasteptat. Am inceput s-o vad asa cum ar fi trebuit s-o vad si pana atunci. M-am indragostit de ea. Situatia mea era chiar a unui om nebun. M-am casatorit cu una si-mi doresc ca convietuiesc cu alta, adica cu aceea pe care nici nu voiam sa o vad.
Nu moare nimeni din dragoste, dar eu m-am imbolnavit. M-am imbolnavit rau de tot. S-au acumulat in mine toate aceste stari contradictorii. Nimeni nu stia ce am. Zaceam in pat, aveam febra, deliram, dar nici un organ lezat. Toate imi erau bune. Toti medicii ridicau din umeri, iar eu ramaneam bolnav si neputincios. Asa am dus-o vreme de trei luni, cu pauze scurte de revenire. Dupa cele trei luni de zacut, avand greutatea unui
schelet si miros de peritura, neparticipand deloc la viata de familie, am rugat-o pe sotie sa divorteze. Ea era o femeie miloasa si s-a dedicat cu tot ce avea ea si intreaga ei familie sa ma inzdraveneasca, sa ma scoata din aceasta stare, dar toate au fost in zadar. intr-o zi auzind ca sant bolnav, cea care-mi fusese destinata mi-a facut o vizita. Nu mi-am dat seama pe loc, dar stand in povesti cu ea simteam ca imi lipsea. Era prea tarziu. Pierdusem.
De boala m-am scapat, dar primul lucru pe care l-am. facut dupa ce m-am pus pe picioare a fost sa divortez. Nu avea nici un rost sa chinui inca o fiinta nevinovata pentru greselile mele. Nevasta-mea — si acum mi-e rusine ele ea — nu a stiut ce sa creada. Imi era mila de ca ca am tarat-o dupa mine intr-o greseala de a mea, iar acum, fara nici o vina, se vedea divortata. Niciodata nu mi-am putut ierta aceasta bataie de joc ce i-am facut-o acestei fiinte nevinovate. Dar am facut-o.
; Dupa ce am divortat, vreo doi ani am ratacit ca un apucat pe toate cararile. Nici la facultate nu mai mergeam. Devenisem total neglijent. Nu am atras atentia asupra mea prin felul meu de comportare, intrucat atunci cazusera pe capul oamenilor tineri in tinuta hipi si multi credeau ca sant si eu un admirator de-al lor. Numai ca eu, in starea in care ma aflam, nici nu stiam cine erau hipi, necum sa ader la vreo grupare de-a lor. Oamenilor le place sa fie toate catalogate. Odata catalogate, ei se linistesc si-si vad inainte de treaba.
Toata nebunia mea, cu toate viziunile ei a tinut cam doi ani. Este o vorba romaneasca: se spune despre cineva ca e ,.nebun de legat”. Eu eram nebun nelegat. Asa ca, plimbandu-ma odata prin parc, repet, prin parc, nu prin livada, am avut impresia ca vad un mar frumos si mare. Intind mana sa-1 iau si atunci am simtit ca m-a trasnit. De fapt am cazut jos. Catarata pe banca si tinand o creanga sub brat, viitoarea mea sotie mea descalcea un zmeu ce se agatase acolo.

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.